Cum îl preţuiesc pe Cristos Dumnezeu şi creştinii, partea I

Preţuirea lui Cristos este primul lucru - primul prin excelenţă – pe care îl face Tatăl în inima sa. Apoi este un sentiment pe care Duhul Sfânt ni-l insuflă, astfel încât inimile noastre doresc să facă acest lucru. După care este un lucru pe care îl ducem şi altora prin puterea Duhului Sfânt. Este, în acelaşi timp, şi ceea ce susţinem în instituţiile biblice care se numesc Biserici. Haideţi să analizăm aceste patru ipostaze. Două acum, şi două data viitoare.

În primul şi-n primul rând Dumnezeu Tatăl este Cel care îl preţuieşte pe Cristos.

“Dumnezeu este iubire” în mai mult decât într-un singur sens. Însă unul din aceste sensuri este faptul că din veşnicie (şi asta vreau să spun cu „în primul rând”) Dumnezeu şi-a iubit Fiul ce exista din veşnicie. Nu existat vreo perioadă de timp când Fiul nu a fosta acolo și când El nu a fost Dumnezeu. El a fost dintotdeauna „splendoarea slavei lui Dumnezeu şi copia fidelă a firii Sale (Evrei 1:3). Din moment ce Dumnezeu Tatăl este perfect, iubeşte la modul perfect ceea ce este perfect adorabil. Prima iubire a Tatălui— prima prin excelenţă— a fost dragostea pentru slava sa perfect reflectată şi reprezentată în Fiul Său. Fiul Său nu a fost creat. El nu este făcut. El este din veşnicie. De când a existat Tatăl, a existat şi născutul, nepreţuitul Său Fiu.

Isus s-a rugat şi i-a spus Tatălui, „m-ai iubit dinainte de întemeierea lumii,” după care i-a cerut Tatălui, „ca iubirea cu care M-ai iubit să rămână în ei, şi Eu în ei” (Ioan 17:26). Dumnezeu şi-a găsit plăcerea deplină în slava Fiului Său din veşnicie. El şi-a preţuit Fiul. Este ceea ce reprezintă iubirea faţă de o fiinţă demnă de respect. Se numeşte preţuire. Nu este vorba de a manifesta milă, sau compasiune, sau de a-I satisface nevoile. Pentru că aşa este iubită o creatură aflată în nevoie, nu e felul în care Îl iubim pe Dumnezeu. Aşadar prima manifestare a preţuirii lui Cristos —prima prin excelenţă— este preţuirea lui Cristos din veşnicie.

În al doilea rând, preţuirea lui Cristos este sentimentul pe care ni-l insuflă Duhul Sfânt astfel încât inimile noastre doresc să-l preţuiască pe Cristos.

Duhul Sfânt a existat dintotdeauna, din eternitate, purcezând din Tatăl şi din Fiul. El nu este creatură. El nu este Fiul, aşa cum nu este nici Tatăl. Însă este ceea ce sunt în esenţă aceştia în natura Lor divină. Ar trebui să ne gândim că Tatăl l-a preţuit pe Fiul, aşa cum Fiul l-a preţuit pe Tatăl din veşnicie, iar Duhul Sfânt a fost acea persoană care a reprezentat actul divin al preţuirii lor reciproce. Din moment ce Tatăl şi Fiul au existat din veşnicie, a existat şi Duhul Sfânt ce purcede din Ei, în calitate de Persoană ce este preţuirea lor reciprocă.

Prin urmare, când Duhul Sfânt este trimis în noua sa misiune după învierea lui Cristos, scopul său este acela de a trezi şi intensifica sentimentul de preţuire a lui Cristos. Isus a spus că atunci când va veni Duhul Sfânt, „va da mărturie despre Mine” (Ioan 15:26) “El mă va preamări” ( Ioan 16:14). Acest lucru înseamnă că îl va face pe Cristos să apară în slavă pentru inimile poporului Său. El îl va face să se prezinte şi să fie preţuit ca pe o comoară demnă de apreciere.

Înainte ca oamenii căzuţi în păcat să-l preţuiască pe Cristos, aceştia trebuie să fie născuţi din nou. Acest lucru înseamnă că au nevoie de o nouă natură spirituală ce are capacitatea de a-l vedea pe Cristos ca pe o comoară. Acest lucru se întâmplă cu ajutorul Duhului Sfânt: “Dacă un om nu se va naşte din nou, nu va putea vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3) Prin urmare, atunci când din inimă se ridică o sinceră rugăciune de laudă, acest lucru se întâmplă pentru că Duhul Sfânt a produs în noi naşterea din nou, care ne dă capacitatea de a da slavă infinitelor merite ale lui Cristos. Astfel, Paul spune ca creştinii sunt oameni care „noi care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu în Isus Cristos” (Filipeni 3:3). Prin acest Duh , „Dumnezeu a făcut să strălucească în inimile noastre pentru a da mai departe slava în Isus Cristos” ( 2 Corinteni 4:6). Cea ce înseamnă: Duhul lui Dumnezeu ne-a făcut capabili să-l preţuim pe Crisots ca imaginea infinit preţioasă a lui Dumnezeu.”

Înainte de a-l preţui pe Cristos există ceva ce dăm celorlalţi (şi vom discuta despre acest lucru data viitoare), este vorba despre experimentarea noastră a lui Dumnezeu pe care Dumnezeu o împărtăşeşte cu noi prin Duhul Sfânt. Este ceea ce înseamnă a deveni creştin. Trecem din întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă. Cristos este acea lumină şi acea viaţă. Dovada că sunteţi înviaţi din morţi împreună cu Cristos şi născuţi din nou de către Duhul lui Dumnezeu este faptul că îl preţuiţi pe Cristos.

În timpul acestui Crăciun, înţelegeţi şi apreciaţi comoara care este Cristos. În acest scop, nu uitaţi că Dumnezeu Tatăl l-a preţuit pe Cristos mai mult decât orice din veşnicie. Iar Duhul Sfânt a fost trimis pentru a ne face capabili să înţelegem meritele sale pentru ceea ce este El cu adevărat.

Pastor John