Cum îl preţuiesc pe Cristos Dumnezeu şi creştinii, partea II

Am văzut mai întâi ( în articolul de săptămâna trecută) că preţuirea lui Cristos este 1}În primul şi-n primul rând ceea ce Dumnezeu Tatăl face în inima sa. 2) Apoi, că este ceea ce Duhul Sfânt varsă în inimile noastre astfel încât preţuirea lui Cristos este ceea ce fac inimile noastre.

3)Preţuirea lui Cristos este ceea ce împărtăşim altora prin puterea Duhului.

Evanghelia lui Isus Cristos este vestea că păcătoşii nu trebuie să se confrunte cu „Mânia Mielului” (Apocalipsa 6:16), însă îl pot vedea ca pe Comoara noastră dătătoare de orice bucurie. Dacă ne căim că am preţuit lumea mai mult decât pe Cristos, şi, în schimb, îl primim pe Cristos ca Mântuitor şi Domn şi ca pe Comoara din vieţile noastre, „Mielul care stă în mijlocul Scaunului de domnie va fi Păstorul (nostru), (ne) va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii (noştri)” (Apocalipsa 7:17). Vestea cea Bună a lui Cristos nu constă doar în faptul că ne eliberează de mânie, dar şi că El devine Comoara noastră. Evanghelia nu este doar absenţa durerii, dar şi prezenţa bucuriei veşnice, în speţă, Cristos.

Acesta este lucrul pe care îl vestim. Îl predicăm pe Cristos ca Mântuitor şi Domn, şi ca şi Comoară a vieţii plină de orice bucurie, în întreaga sa domnie plină de măreţie şi aducătoare de mântuire. Nu vestim doar iertarea păcatelor. Nu vorbim doar despre neprihănirea lui Cristos. Nu ne referim doar la rolul de conducere şi protecţie a Domnului Isus. Îl vestim pe Cristos ca pe o Comoară spre care se îndreaptă toate aspiraţiile noastre profunde. Toată dorinţa noastră de a învăţa se îndreaptă spre acest lucru. Toată plăcerea noastră vine de acolo. Toate dependenţele noastre se îndreptă acolo. Toată singurătatea noastră arată această direcţie. Toate dorinţele noastre pentru căsătorie, prietenie, succes, timp liber, distracţie, semnificaţie, influenţă se îndreaptă spre Cristos Comoara noastră. Noi am fost creaţi pentru a-l preţui pe Cristos. Şi oricine pe lumea asta a fost creat în acelaşi scop. Asta vestim noi. Cristos a murit pentru păcătoşi astfel încât orice obstacol de vină, corupţie şi mânie divină să fie îndepărtat dintre noi şi Comoara noastră dătătoare de orice bucurie. Scopul Evangheliei este preţuirea lui Cristos. Acest lucru îl vestim noi. (Pentru mai multe meditaţii vezi Filipeni 3:7-8, Matei 13:44, Ioan 15:11, 1 Corinteni 16:22.)

În al patrulea rând, preţuirea lui Cristos este ceea ce susţinem în organismele biblice denumire biserici.

Abia acum, după ce am văzut:

  • În primul rând, că preţuirea lui Cristos este experienţa veşnică şi finală a lui Însuşi Dumnezeu care îşi preţuieşte Fiul şi,
  • În al doilea rând, că preţuirea lui Cristos este o experienţă pe care Duhul Sfânt o varsă în inimile noastre prin prezenţa sa ce-l înalţă pe Cristos din sufletele noastre,
  • Şi în al treilea rând, că preţuirea lui Cristos este scopul veştii celei bune pe care o predicăm - aceea că Cristos a murit şi a înviat pentru a ne curăţa de păcate şi a ne scăpa de mânia lui Dumnezeu astfel încât oamenii îndreptăţiţi să se bucure de Cristos pentru eternitate ca şi Comoară a lor—

Abia acum putem vedea limpede de ce Biserica Baptistă Betleem numeşte strategia noastră de înmulțire Preţuindu-L lui Cristos Împreună. Doar acum putem înţelege aceste cuvinte în adevăratul lor sens atunci când spunem că Preţuirea lui Cristos Împreună este o mişcare de înmulțire ce constă în multiple campusuri, noi biserici şi un Diaconat mondial.

Există o supoziţie. Această experienţă centrală a universului şi a vieţii creştine— în speţă preţuirea lui Cristos— este susţinută în biserici. Dumnezeu a orânduit ca atunci când oamenii descoperă „comoara ascunsă în pământ [Cristos]” )Matei 13:44) şi se convertesc de la preţuirea lumii la preţuirea lui Cristos, ei sunt susţinuţi, întăriţi, maturizaţi, transformaţi, şlefuiţi, ghidaţi şi mobilizaţi în organisme ale creştinilor denumite biserici.

Atunci când Pavel spune, referindu-se la biserici. „Fie ca toate lucrurile să fie făcute spre zidire” ( 1 Corinteni 14:26), el vrea să spună pentru aprofundarea, intensificarea şi întărirea experienţei de preţuire a lui Cristos. Pentru aceasta este biserica. Biserica este mireasa lui Cristos (Efeseni 5:25-32). Prin urmare expresiile locale ale bisericii universale (denumire biserici) trebuie să afirme modalităţile de afecţiune caracteristice unei mirese faţă de nepreţuitul său soţ. Prin lucrarea Cuvântului (Ioan 15:11), din puterea dată de Duhul ( Ioan 15:11), biserica afirmă experienţa de preţuire a lui Cristos — în faţa membrilor săi şi în faţa lumii.

Prin urmare, să ne rugăm şi să lucrăm pentru această cauză măreaţă de a savura, afirma, vesti şi demonstra experienţa cea mai profundă de preţuire a lui Cristos. Şi, în acest scop, să iubim înmulţirea şi creşterea bisericilor acolo unde acest lucru este afirmat.

Cu afecţiune,

Pastorul John