Romani 8:28-32

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. 29 Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. 30 Şi pe aceia pe cari i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. 31 Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32 El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

Astăzi ajungem la una dintre promisiunile cele mai cuprinzătoare şi iubite din toată Biblia, Romani 8:28. “De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Probabil că acest verset i-a ajutat pe oameni mai mult decât oricare altă promisiune din Biblie să se încreadă în Dumnezeu atunci când au avut parte de experienţe care păreau a fi complet lipsite de sens, dureroase şi rele. Oamenii s-au agăţat de expresia “toate lucrurile” şi au crezut Cuvântul lui Dumnezeu, spunând: şi această situaţie, şi lucrul acesta groaznic, şi lucrul acesta care pare lipsit de sens, se vor întoarce spre binele meu.

Cu ani în urmă i-am învăţat pe copiii din Biserica Bethlehem – şi pe toţi aceia care sunt asemenea lor – să spună,

Atunci când lucrurile nu merg aşa cum ar trebui, Dumnezeu le schimbă întotdeauna spre bine.

Creştinii cred că mai devreme sau mai târziu necazurile şi durerile, dezamăgirile şi pierderile vor lucra împreună spre bine.

Ştiu că traducerile în limba engleză ale Bibliei diferă puţin aici. Dar nu cred că diferenţele sunt semnificative. În traducerea NASB Dumnezeu este subiectul verbului iar expresia “toate lucrurile” este complementul direct: “Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine.” În traducere NIV Dumnezeu este tot subiectul verbului, dar expresia “toate lucrurile” este sfera lucrării Sale, nu complementul direct: “În toate lucrurile Dumnezeu lucrează spre bine.” În traducerile King James şi English Standard Version expresia “toate lucrurile” este subiectul: “Toate lucrurile lucrează împreună spre bine.”

Toate acestea sunt traduceri posibile ale exprimării din limba greacă. Şi în cele din urmă nu sunt foarte diferite una de cealaltă. Atunci când traducerea King James spune, “toate lucrurile lucrează împreună spre bine,” nu înseamnă că ele lucrează astfel prin puterea lor, sau printr-o putere a sorţii. Ci înseamnă că Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine. Aşadar Dumnezeu este Cel care lucrează în toate aceste trei traduceri, şi ceea ce lucrează El este binele, şi lucrează binele în “toate lucrurile.” Pavel nu spune că toate lucrurile sunt bune. El spune că toate lucrurile sunt schimbate de Dumnezeu spre bine.

Săptămâna viitoare când ne vom închina cu toată adunarea în aer liber, în parcare în faţa tuturor vecinilor, voi încerca să explic această promisiune cu ilustraţii biblice, istorice şi personale. Cum lucrează toate lucrurile spre bine? Bine acum? Sau bine mai târziu? Ce fel de bine? Aceasta este pentru săptămâna viitoare.

Dar astăzi vreau să-mi concentrez atenţia nu pe promisiune, ci pe ceea ce face ca o persoană să fie beneficiarul acestei promisiuni. Astăzi vom întreba: Cum pot şti dacă promisiunea este pentru mine? Iar duminica viitoare vom întreba: Ce îmi promite mie acest text?

Promisiunea nu este pentru oricine

Primul lucru pe care trebuie să-l vedem astăzi este că toate lucrurile nu lucrează spre bine pentru toată lumea. Promisiunea că Dumnezeu va schimba toate lucrurile spre bine nu este adevărată pentru fiecare persoană. Există două lucruri care trebuie să fie adevărate pentru ca această promisiune să ţi se aplice şi ţie. Primul: să-L iubeşti pe Dumnezeu. Iar celălalt: să fii chemat după planul Său. “De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele (1) celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele (2) celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Astăzi mă voi ocupa de primul aspect urmând să mă ocup de al doilea mai târziu.

De fapt, Pavel spune că dacă nu-L iubeşti pe Dumnezeu, nu poţi revendica această promisiune. Dacă nu eşti chemat după planul Său nu poţi revendica această promisiune. Sau ca să mă exprim altfel, pentru persoana care nu-L iubeşte pe Dumnezeu şi nu este chemată după planul Său, optimismul final este o nebunie, este un optimism deplasat. Pesimismul este starea corectă a minţii pentru cel care nu-L iubeşte pe Dumnezeu şi nu este chemat după planul Său. Lucrurile nu vor lucra spre binele lui, ci spre răul lui.

Romani 2:5 descrie modul în care experienţa unui asemenea om îi afectează viitorul acestuia: “Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, experienţele prin care trece acest om în fiecare zi nu se schimbă înspre bine; ele se transformă în mânie. Lucrurile placate pentru care acesta nu-i mulţumeşte lui Dumnezeu, sau care fac obiectul închinării sale, îl vor condamna într-o zi. Lucrurile dureroase prin care trece, fără să se încreadă în ajutorul lui Dumnezeu, vor aduna mânie pentru ziua finală. Omul acesta ar putea părea sărac; sau ar putea părea prosper în această lume. Dar dacă nu-L iubeşte pe Dumnezeu şi nu este chemat după planul său, toate experienţele sale nu duc spre bine, ci spre o nenorocire veşnică.

Ce adevăruri trebuie să ne caracterizeze pentru ca această promisiune să fie a noastră?

Însă nu aşa am vrea să stea lucrurile. Vrem ca atunci când auzim această promisiune să o auzim ca pe o promisiune a noastră. Vrem să ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele nostru, şi nu spre condamnarea noastră. Aşadar, ce adevăruri trebuie să ne caracterizeze? Să le privim pe rând – un adevăr săptămâna aceasta, şi celălalt mai târziu.

Mai întâi, Pavel spune că noi trebuie să fim oameni care-L iubesc pe Dumnezeu. În textul original acesta este primul lucru care apare în verset: “Ştim că pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu toate lucrurile lucrează spre bine.” Ce vrea să spună Pavel prin a-L iubi pe Dumnezeu?

Mai întâi, nu vrea să spună că oscilezi între a-L iubi şi a nu-L iubi pe Dumnezeu, şi dacă ai o experienţă rea atunci când Îl iubeşti pe Dumnezeu aceasta se întoarce spre bine, iar dacă ai o experienţă rea atunci când nu-L iubeşti pe Dumnezeu aceasta se întoarce spre rău. Ştim că nu aceasta vrea să spună Pavel, pentru că el clarifică expresia “cei ce-L iubesc pe Dumnezeu” cu descrierea făcută la finalul versetului: “celor ce sunt chemaţi după planul Său [al lui Dumnezeu].” Această chemare (despre care vom vorbi mai târziu) nu este ceva ce se întâmplă din nou şi din nou. Ci este lucrarea eficace, făcută de Dumnezeu o dată pentru totdeauna, prin care El mă cheamă de la moarte la viaţă, de la întuneric la lumină, de sub puterea lui Satan la Dumnezeu, şi de la vrăjmăşie cu Dumnezeu la dragoste de Dumnezeu. Această chemare la dragoste şi credinţă este făcută o dată pentru totdeauna, şi astfel dragostea de Dumnezeu este caracteristica continuă a unei persoane care este cu adevărat chemată de Dumnezeu. Desigur, dragostea noastră pentru Dumnezeu are momente de intensitate şi momente de slăbiciune – ca oricare altă relaţie de dragoste pe care o avem. Dar dragostea aceasta pentru Dumnezeu este ceea ce-i defineşte pe cei care sunt chemaţi. Este condiţia permanentă a inimilor noastre – fie că este puternică sau slabă.

Aşadar, Pavel nu spune că toate lucrurile lucrează câteodată spre binele creştinilor (atunci când dragostea lor pentru Dumnezeu este puternică), şi că toate lucrurile nu lucrează câteodată spre binele creştinilor (atunci când dragostea lor pentru Dumnezeu este slabă). Ci spune că pentru creştini – pentru cei chemaţi, ale căror inimi au fost aduse de la vrăjmăşie cu Dumnezeu la dragoste de Dumnezeu – toate lucrurile lucrează tot timpul spre bine.

Ce nu este dragostea de Dumnezeu

Deci ce înseamnă să-L iubeşti pe Dumnezeu? Cum ştii dacă eşti unul dintre aceşti oameni iubitori de Dumnezeu? Cea mai bună modalitate prin care pot răspunde clar la această întrebare este să menţionez trei lucruri care arată ce nu este dragostea de Dumnezeu. Cel puţin esenţa dragostei de Dumnezeu nu este aceste trei lucruri pe care le voi menţiona.

A-L iubi pe Dumnezeu nu înseamnă a-i împlini nevoile. Felul în care îi iubim pe oameni este diferit de felul în care Îl iubim pe Dumnezeu. În Fapte 17:25 Pavel spune, “El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.” Dumnezeu este radical diferit de noi. El este sursa tuturor lucrurilor şi nu are nevoi. El nu poate fi ajutat sau îmbunătăţit. În El nu există defecte care să fie schimbate sau deficienţe care să fie corectate. Nu putem să-L iubim pe Dumnezeu împlinindu-i nevoile, deoarece nu are nici una. Ca urmare, esenţa dragostei noastre pentru El trebuie să fie o experienţă a primirii. (Şi eu văd bucuria ca fiind primirea plăcerii de la sursa desfătării noastre).

Aceasta ne duce la al doilea lucru care nu este dragostea de Dumnezeu. A-L iubi pe Dumnezeu nu este, în esenţă, dragoste pentru darurile sale – daruri cum ar fi iertarea, îndreptăţirea, scăparea de iad, învierea la o viaţă fără durere, etc. Este adevărat că dacă-L iubim pe Dumnezeu, vom preţui aceste daruri şi vom fi recunoscători pentru ele, deoarece nu L-am avea pe Dumnezeu fără darurile acestea. Dar a-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a-L preţui pe Dumnezeu care s-a revelat în darurile Sale şi a-L preţui pe Dumnezeu dincolo de darurile Sale. Darurile Sale sunt scumpe în măsura în care ne aduc la Dumnezeu şi ne arată mai mult din Dumnezeu. Când Îl iubeşti pe Dumnezeu, Dumnezeu este centrul afecţiunilor tale, nu darurile Sale.

Acest cuvânt “afecţiuni” ne conduce la al treilea lucru care nu este dragostea de Dumnezeu. Esenţa iubirii de Dumnezeu nu este alcătuită din acele lucruri pe care dragostea de Dumnezeu te îndeamnă să le faci. Dragostea de Dumnezeu s-ar putea să te îndemne să-ţi laşi mama şi tatăl şi să laşi în urmă toate lucrurile pentru ca să declari slava Lui printre neamuri. Dar a-ţi lăsa mama şi tatăl şi a lăsa în urmă toate lucrurile nu este esenţa dragostei – aceasta este roada dragostei. Isus a spus, “Dacă Mă iubiţi veţi păzi poruncile Mele.” Aceasta nu înseamnă că dragostea este păzirea poruncilor Lui. Ci înseamnă că dragostea este acel tip de inimă care te îndeamnă să păzeşti poruncile.

În Ioan 21:15-17 Isus ilustrează această legătură atunci când îl întreabă pe Simon Petru de trei ori, “Mă iubeşti?” Când Petru răspunde, “Da,” Isus nu spune, “Bine, asta trebuie să însemne că păzeşti poruncile Mele, pentru că ascultarea de poruncile Mele este dragoste.” Nu, El spune, “Paşte oile Mele.” Cu alte cuvinte, dacă Mă iubeşti, acţionează în consecinţă. Iubeşte turma mea şi păstoreşte-o. Hrănirea oilor este roada dragostei pentru Isus.

Cu alte cuvinte, ceea ce spun este că dragostea pentru Dumnezeu are de-a face cu faptul că inima îl preţuieşte pe Dumnezeu înainte de a face orice altceva. Este ceva lăuntric şi implică emoţii spirituale. Nu este, în esenţă, o alegere sau o faptă deliberată. Este mai degrabă ca un reflex al inimii la perfecţiunile lui Dumnezeu revelate mai ales în Hristos. Dacă pui semnul egal între faptele dragostei şi esenţa dragostei dai naştere la ipocriţi – oameni care imită faptele şi pretind că-L iubesc pe Dumnezeu când de fapt inimile lor sunt departe de El. Dacă pui semnul egal între dragostea de Dumnezeu şi dragostea pentru darurile Sale, dai naştere la ipocriţi – oameni care sunt foarte bucuroşi să se simtă iertaţi şi declaraţi neprihăniţi, eliberaţi de iad şi mergând spre cer, dar care nu-şi găsesc nici o plăcere în Dumnezeu. Ei nu-L iubesc pe Dumnezeu. Ei pur şi simplu nu vor să aibă sentimente de vinovăţie sau să meargă în iad.

Ce este dragostea de Dumnezeu

De aceea cred că este absolut crucial să clarificăm esenţa dragostei de Dumnezeu. Daţi-mi voie să aleg acele cuvinte care cred că ne vor ajuta să ştim dacă-L iubim pe Dumnezeu. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a-L dori pe Dumnezeu mai presus de darurile Sale. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a-L venera pe Dumnezeu mai presus de darurile Sale. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a-ţi găsi plăcerea în Dumnezeu mai presus de darurile Sale. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a fi satisfăcut în Dumnezeu mai presus de darurile Sale. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a-L îndrăgi pe Dumnezeu mai presus de darurile Sale. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a-L savura pe Dumnezeu mai presus de darurile Sale. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a-L aprecia pe Dumnezeu, a-L preţui pe Dumnezeu, a-L onora pe Dumnezeu, a-L admira pe Dumnezeu mai presus de darurile Sale. Toate aceste cuvinte descriu răspunsul esenţial al inimii la revelaţia slavei lui Dumnezeu, văzută mai ales în Hristos prin Evanghelie. Este un reflex bucuros al inimii faţă de tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Hristos.

Un efect capcană pentru unii – din Romani 8:28

Îl iubiţi pe Dumnezeu în felul acesta? Daţi-mi voie să vă ajut să-L iubiţi astfel, explicând un efect capcană pe care Romani 8:28 îl are asupra unor oameni. Să presupunem că ajungi la această promisiune în Romani 8:28 şi te simţi exclus. Tu spui, „Această promisiune trebuie să fie adevărată pentru mine ca să-L pot iubi pe Dumnezeu ca răspuns la ea.” Dar vezi tu, perspectiva aceasta nu funcţionează, deoarece promisiunea nu este adevărată decât dacă-L iubeşti pe Dumnezeu. „Promisiunea trebuie să fie adevărată pentru mine,” spui tu, „ca să-L pot iubi pe Dumnezeu. Trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu pentru ca promisiunea să fie adevărată pentru mine.” Capcană.

Aceasta este capcana în care cad mulţi oameni care cred că dragostea de Dumnezeu este de fapt recunoştinţă pentru binecuvântările Sale. Îl voi iubi pe Dumnezeu atunci când Dumnezeu mă va trata îndeajuns de bine, pentru că, spun ei, dragostea de Dumnezeu este în esenţă un răspuns dat în urma primirii darurilor Sale. Nu este cale de scăpare din capcana aceasta din Romani 8:28 dacă susţii această definiţie a dragostei de Dumnezeu. Promisiunea trebuie să fie adevărată pentru mine astfel încât să-L pot iubi pe Dumnezeu ca răspuns la promisiunea Sa; şi totuşi trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu pentru ca promisiunea să fie adevărată pentru mine.

Scăparea din capcană – şi vă invit să o acceptaţi chiar acum – este ca mai întâi să priviţi prin promisiune direct la Dumnezeu, înainte ca El să pună în practică această promisiune pentru voi, şi să-L vedeţi pe Dumnezeu Însuşi în promisiunea şi prin promisiunea Sa. Priviţi mai întâi la tot ceea ce a făcut El în istorie ca să se reveleze pe Sine. Priviţi mai ales la Isus Hristos şi la slava pe care o avea El înainte de a veni, la slava venirii Sale pline de jertfă şi la slujirea şi suferinţele Sale. Priviţi la mila, mânia şi dreptatea lui Dumnezeu care s-au întâlnit la cruce pentru nişte păcătoşi cu totul nevrednici. Priviţi la puterea şi neprihănirea lui Dumnezeu în învierea lui Isus din morţi. Priviţi la credincioşia lui Dumnezeu din noul legământ, împlinitoare a promisiunilor, care revarsă Duhul Sfânt asupra oamenilor păcătoşi. Priviţi la triumful harului lui Dumnezeu care-i transformă pe nişte oameni ostili care-L neglijează pe Dumnezeu în oameni smeriţi şi iubitori de Dumnezeu.

Priviţi la Dumnezeu în toate aceste feluri, vă spun, şi vedeţi-L pe Dumnezeul pentru care aţi fost creaţi. Priviţi la împlinirea tuturor dorinţelor voastre. Priviţi la cea mai satisfăcătoare comoară din tot universul. Şi apoi când vedeţi slava Sa şi vrednicia Sa, şi când Îl preţuiţi pe El, atunci promisiunea este a voastră. Toate lucrurile vor lucra împreună spre binele vostru, pentru că Îl iubiţi pe Dumnezeu.

Şi dacă-mi vei spune, “Pastor John, eu nu simt nevoia să privesc la Dumnezeu. Pur şi simplu vreau să merg acasă şi să mă uit la televizor. Vreau doar să fiu cu prietenii mei. Vreau doar să mănânc şi să lucrez la casă. Nu simt nici o dorinţă să privesc la Dumnezeu”? La aceasta eu vă răspund, “Dacă este vreo rămăşiţă de teamă, dacă este vreo urmă de dorinţă pentru a dori, o păcătosule care te afli în pericol, foloseşte-o pentru a te ruga promisiunea din Deuteronom 30:6, ‘O Doamne taie-mi inima împrejur – schimbă-mi inima – ca să te iubesc cu toată inima mea şi cu tot sufletul meu, ca să trăiesc, şi ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele meu. Ai milă de mine ca să te iubesc pe Tine.’”