Toţi Iudeii şi toate Neamurile Sunt Sub Păcat

Romani 3:9-18

Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat, 10 după cum este scris: "NU ESTE NICI UN OM NEPRIHĂNIT, NICI UNUL MĂCAR. 11 NU ESTE NICI UNUL CARE SĂ AIBĂ PRICEPERE. NU ESTE NICI UNUL CARE SĂ CAUTE CU TOT DINADINSUL PE DUMNEZEU. 12 TOŢI S-AU ABĂTUT, ŞI AU AJUNS NIŞTE NETREBNICI. NU ESTE NICI UNUL CARE SĂ FACĂ BINELE, NICI UNUL MĂCAR. 13 GÂTLEJUL LOR ESTE UN MORMÂNT DESCHIS; SE SLUJESC DE LIMBILE LOR CA SĂ ÎNŞELE; SUB BUZE AU VENIN DE ASPIDĂ; 14 GURA LE ESTE PLINĂ DE BLESTEM ŞI DE AMĂRĂCIUNE; 15 AU PICIOARELE GRABNICE SĂ VERSE SÂNGE; 16 PRĂPĂDUL ŞI PUSTIIREA SUNT PE DRUMUL LOR; 17 NU CUNOSC CALEA PĂCII; 18 FRICA DE DUMNEZEU NU ESTE ÎNAINTEA OCHILOR LOR."

Toţi Sunt "Sub Păcat"

Ne apropiem de finalul acestei mari acuzări aduse rasei umane care a fost lansată în Romani 1:18. Întreaga secţiune a epistolei până la acest text este scrisă ca să arate că toţi oamenii de pretutindeni sunt sub puterea păcatului, şi nu se pot împăca cu Dumnezeu decât prin darul neprihănirii pe care Îl dă Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos (Romani 1:16-17). Vedem lucrul acesta aici în afirmaţia rezumat din Romani 3:9b, "Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat." "Iudei şi Greci" înseamnă "toţi oamenii" – deoarece "Grecii" îi reprezentau pe cei consideraţi a fi cei mai buni dintre ne-Iudei. Cu toţii – toţi oamenii – sunt "sub păcat." Sub puterea păcatului. Nu numai păcătuind ocazional, ci sunt înrobiţi de păcat.

Acesta este unul dintre cele mai profunde adevăruri pe care trebuie să-l susţină creştinismul în lumea modernă. În 1 Timotei 3:15, Pavel numeşte biserica Dumnezeului celui viu "stâlpul şi temelia adevărului." Acesta este unul dintre acele adevăruri pe care trebuie să-l susţină biserica aşa cum un stâlp susţine o clădire. De-a lungul istoriei au fost făcute presiuni constante asupra persoanelor, instituţiilor şi culturilor de a construi viaţa în jurul unor idei greşite. Dumnezeu a hotărât ca biserica Fiului Său Isus să fie un avocat puternic al adevărului în lume.

Unul dintre cele mai importante adevăruri pe care trebuie să-l susţinem în lume este adevărul că toate fiinţele omeneşti, chiar dacă sunt create după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27) sunt corupte de puterea păcatului. Noi din fire nu suntem buni din punct de vedere moral. Noi din fire suntem răi din punct de vedere moral. În Efeseni 2:3, Pavel spune că noi toţi suntem "din fire copii ai mâniei." Atitudinile, gândurile şi acţiunile care merită mânia lui Dumnezeu vin de la noi din firea noastră. În Coloseni 3:6, suntem numiţi "fii ai neascultării." Suntem aşa de predispuşi la neascultare împotriva lui Dumnezeu ca şi cum "neascultarea" ar fi tatăl nostru. Suntem aşchii ale trunchiului vechi al neascultării. Noi nu numai că păcătuim, noi suntem păcătoşi. Suntem "sub păcat" aşa cum spune versetul 9. Păcatul este ca un stăpân sau rege, şi domneşte asupra noastră şi în noi. Nu că ne determină să facem ceea ce nu vrem să facem, ci ne face să dorim să facem ceea ce n-ar trebui să facem. Nu suntem victime inocente ale păcatului. Ci împreună cu păcatul suntem conspiratori împotriva lui Dumnezeu.

Un Diagnostic Mortal cu un Remediu

Acesta nu este un mesaj popular. Şi este de înţeles de ce nu este un mesaj popular. Nu este mai popular decât cuvintele doctorului care spune: "Tumoarea ta este malignă." Dar este un mesaj cu mult mai multă speranţă. "Tumoarea ta este malignă," poate fi sau nu poate fi o veste însoţită de speranţă, pentru că doctorul poate avea sau nu poate avea un tratament pentru cancerul tău. Dar "eşti sub puterea păcatului şi un copil al mâniei" este un mesaj care are întotdeauna un remediu. La acest remediu se referă cartea Romani, creştinismul şi Biblia.

Vreau cu adevărat ca acest mesaj cu privire la păcat şi la condiţia păcătoasă a voastră şi a mea să fie un mesaj dătător de speranţă şi de viaţă. Nu-i aşa că simţi o mulţumire profundă faţă de o persoană care-ţi cunoaşte greşelile în profunzimea fiinţei tale – care cunoaşte condiţia ta cea mai rea – şi-ţi spune, "Te iubesc, şi ştiu o cale prin care poţi fi împăcat cu Dumnezeu şi cu ceilalţi?" Nu este o asemenea atitudine mult mai dătătoare de speranţă decât atitudinea cuiva care vorbeşte superficial şi îţi oferă surogate mici ca să te facă să te simţi bine, când tu ştii că în profunzime lucrurile nu stau aşa de bine? S-ar putea ca o această a doua persoană să pară mai bună, amabilă, blândă şi plină de dragoste decât una de la care auzi că eşti păcătos şi bolnav pe moarte, dar bunătatea aceasta este una mortală – este bunătatea unui doctor care nu-ţi va spune adevărul cu privire la cancerul tău care se află într-un stadiu curabil, pentru că nu doreşte să fii descurajat sau speriat.

Deci în timp ce privim la diagnosticul acesta scurt şi final al lui Pavel, din această secţiune, gândiţi-vă mereu: lucrul acesta este bun, lucrul acesta este bun. Deoarece există un remediu la toată această veste rea cu privire la adevărata mea stare. Şi singurul motiv pentru care mi se dă vestea rea este ca să ajung să înţeleg remediul şi să-l iau – şi anume, neprihănirea lui Dumnezeu, dată fără plată celor care cred cu adevărat în Hristos.

Sunt două întrebări principale la care vreau să răspund în versetele 9-18. Una este: Cum susţine Pavel versetul 9 şi păcătoşenia tuturor oamenilor, pe baza Vechiului Testament, în toate aceste citate din versetele 10-18? Şi cealaltă este: Cum descrie el în aceste versete starea de a "fi sub păcat"? Sau: Ce putem învăţa despre păcat, despre noi înşine, şi despre Evanghelie din felul în care Pavel vorbeşte în aceste versete despre păcat?

Nu Este Nici Unul Neprihănit

Mai întâi, deci: Cum susţine Pavel versetul 9 şi păcătoşenia tuturor oamenilor, din Vechiul Testament în toate aceste citate din versetele 10-18? El spune în versetul 9 că Iudeii nu sunt mai buni înaintea lui Dumnezeu decât alţi oameni, "Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat." Puteţi vedea că aceasta este o afirmaţie rezumat la ce spusese mai înainte: "fiindcă am dovedit deja." Este ceea ce Pavel a pus "sub acuzaţie" începând cu versetul 1:18 până la 3:8. Deci, în ceea ce-l priveşte pe Pavel, cazul a fost stabilit.

Totuşi, el dă un ultim argument rezumator din Vechiul Testament. Începe versetul 10 cu "după cum este scris ..." Apoi citează şase secţiuni diferite ale Vechiului Testament pentru a susţine rezumatul din versetul 9, că toţi Iudeii şi Grecii sunt sub păcat. De exemplu, din Psalmul 14:1-3 el spune (în Romani 3:10-12), "după cum este scris: "Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.  Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar."

Această afirmaţie pare îndeajuns de simplă. Dar este o problemă aici care mie nu-mi dă pace. În acelaşi Psalm pe care Pavel îl citează când spune, "Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar" se spune (în Psalmul 14:5), "Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit." Cu alte cuvinte, primele versete ale psalmului sunt o descriere ale Neamurilor care se împotrivesc adevăratului popor al lui Dumnezeu, dar pe cei care sunt cu adevărat poporul lui Dumnezeu, David îi numeşte "neamul neprihănit” (vedeţi de asemenea versetul 7). Deci întreabarea este: Cum sprijină acest psalm punctul de vedere al lui Pavel din versetul 9 care spune, "fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat"? Partea din Psalm pe care o citează nu pare să spună că fiecare om este nelegiuit, deoarece versetul 5 numeşte poporul lui Dumnezeu "neamul neprihănit."

Cred că răspunsul este ceva de genul: Pavel nu intenţionează ca fiecare dintre cele şase citate din Vechiul Testament să conţină întreaga acuzaţie, ci luate împreună să conţină această acuzaţie completă. Se pare că primul citat (în versetele 10-12), de exemplu, din Psalmul 14, este în primul rând o acuzaţie adusă Neamurilor, pentru că mai târziu se referă la Israel ca la un neam neprihănit. Cu alte cuvinte, fără harul special al lui Dumnezeu – fără revelaţia specială a lucrării Sale mântuitoare descoperite Israelului – oamenii nu sunt neprihăniţi – nici unul măcar. Numai atunci când Dumnezeu pătrunde în vieţile noastre şi ne dă harul deosebit al credinţei şi iertării printr-o jerfă substituitoare, numai atunci putem să fim împăcaţi cu Dumnezeu, şi să fim numiţi "neprihăniţi." Pavel ştia că lucrul acesta se întâmpla şi cu sfinţii Vechiului Testament. Ştim că ştia lucrul acesta, pentru că în Romani 4:3 el citează Geneza 15:6, "Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire."

Aşadar când Pavel citează Vechiul Testament care spune că "Nu este nici unul neprihănit, nici unul măcar," el spune că, din fire, fără harul mântuitor, noi suntem nelegiuiţi. Nu vrea să spună că în Vechiul Testament nu exista nici o cale de a fi împăcat cu Dumnezeu, şi de a avea o poziţie corectă înaintea lui Dumnezeu.

Şi Iudeii?

Dar întrebarea încă rămâne: Dacă numai Psalmul 14 (citat în versetele Romani 3:10-12), sau dacă Psalmul 14 în mod deosebit, se referă la lumea celor dintre Neamuri ca fiind una împotrivitoare poporului adevărat al lui Dumnezeu, cum fac toate aceste versete din Romani 3:10-18 luate împreună, clar faptul că şi Iudeii sunt păcătoşi şi sub păcat? Un răspuns este că versetele 15-17 sunt un citat din Isaia 59:7-8, care se referă în întregime la poporul Iudeu. În Isaia 59:2, Dumnezeu îi spune lui Israel, "ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru." Şi apoi Isaia 59:7-8 este citat aici în Romani 3:15-17, "Picioarele lor aleargă spre rău, şi se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sunt pe drumul lor. Ei nu cunosc calea păcii." Aceasta este o afirmaţie generală cu privire la poporul Iudeu din vremea lui Isaia.

Şi toate celelalte patru citate din Vechiul Testament probabil că se referă la duşmanii lui David din rândul propriului său popor. Dar nu este clar. Esenţa este aceasta: Mesajul Vechiului Testament este că şi Iudeii sunt păcătoşi şi cei dintre Neamuri sunt păcătoşi (2 Cronici 6:36). Şi oriunde în Vechiul Testament cineva este numit "neprihănit" nu este numit astfel pentru că oamenii aceştia nu erau păcătoşi, ci pentru că Dumnezeu a intervenit plin de milă în viaţa lor şi le-a dat harul credinţei şi iertării ca să învingă păcătoşenia lor şi i-a împăcat cu Sine.

Am văzut lucrul acesta cel mai clar în Psalmul 5, pe care Pavel îl citează în Romani 3:13a, "Gâtlejul lor este un mormânt deschis." Textul acesta se referă la duşmanii lui David. Da. Dar ce se poate spune cu privire la David? Este şi gâtlejul lui un mormânt deschis? La ce te ajută să dovedeşti că toţi Iudeii şi toţi cei dintre Neamuri sunt "sub păcat" dacă "gâtlejurile lor sunt un mormânt deschis" dar al tău nu este? Nu faci şi tu parte din acest "toţi"?

Răspunsul este că David nu vrea să spună că el nu este un păcătos, sau că nu sunt oameni răscumpăraţi sau neprihăniţi în lume. El vrea doar să spună că fără de harul măreţ al lui Dumnezeu, suntem nişte oameni corupţi şi fără nici o speranţă, inclusiv el (vezi Psalmul 51:5). David arată lucrul acesta în Psalmul 5, de exemplu, spunând în versetele 7 şi 8 că starea lui înaintea lui Dumnezeu este un dar al milei şi nu o stare a firii, a naturii sale. El spune, "Dar eu, prin îndurarea (= hesed, mila) Ta cea mare, pot să intru în casa Ta [O Doamne] ... Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta sub paşii mei." Puteţi vedea aici modul de gândire al lui David. El are acces la casa lui Dumnezeu numai prin milă. De ce? Pentru că el este un păcătos ca şi alţii. Şi, dacă va umbla într-o oarecare măsură în neprihănire, el spune, Dumnezeu va trebui să "mă călăuzească pe calea plăcută Lui." Cu alte cuvinte, din fire, el nu merge pe calea neprihănirii. Dumnezeu singur poate da eliberare de păcat şi ne poate pune într-o poziţie corectă înaintea Sa şi ne poate face să mergem pe calea neprihănirii.

Acesta este răspunsul meu la prima întrebare: Cum susţine Pavel afirmaţia universală de păcătoşenie din versetul 9 citând din aceste şase pasaje din Vechiul Testament care vorbesc atât despre oameni neprihăniţi cât şi despre oameni răi? El arată că atât Iudeii cât şi cei dintre Neamuri sunt caracterizaţi ca fiind corupţi în profunzime şi că singura cale de a scăpa de această stare de stricăciune este prin darul credinţei şi iertării, darul plin de har al lui Dumnezeu care face ca o persoană să fie împăcată cu Dumnezeu (ceea ce, noi ştim acum, că este) pe baza jertfei substituitoare care va veni într-o zi în Isus Hristos.

"Sub Păcat"

Acum cealaltă întrebare: Cum descrie el în aceste versete starea de a fi "sub păcat"? Sau: Ce putem învăţa despre păcat, şi despre noi înşine, şi despre Evanghelie din felul în care Pavel vorbeşte despre păcat în aceste versete?

Iata trei observaţii.

1. O Relaţie Distrusă cu Dumnezeu

A fi "sub păcat" înseamnă a fi mai întâi şi mai înainte de toate într-o relaţie distrusă cu Dumnezeu. Şi nu în primul rând într-o relaţie distrusă cu alţi oameni. Versetele 10-18 încep şi se termină cu acest punct. Versetele 10-11: "după cum este scris: "Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu." Şi versetul 18: "Frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor." Tot ce este cuprins între aceste versete are de a face cu înţelesul păcatului în contextul relaţiilor interumane. Dar la începutul şi sfârşitul acestui text, a fi "sub păcat" înseamnă că nu avem nici o teamă de Dumnezeu şi nu-L înţelegem pe Dumnezeu şi nu-L căutăm pe Dumnezeu. Versetul 11: "Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu."

Fixaţi adevărul acesta ferm în minţile voastre, şi anume că păcatul este în primul rând o stare de revoltă împotriva lui Dumnezeu, şi nu în primul rând o stare datorită căreia faci lucruri rele împotriva altor oameni. De aceea este aşa de trist şi lipsit de sens când oamenii argumentează că ei sunt suficient de buni, şi astfel nu au nevoie de Evanghelie. Ceea ce spun ei este faptul că îi tratează pe alţii în mod decent: nu fură, nu ucid, nu mint şi nu înjură prea mult, şi dau şi ceva donaţii în scopuri caritabile. Dar nu aceasta este problema principală. Întrebarea principală este: Îl iubeşti tu pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea? Îl iubeşti pe Fiul Lui, Isus Hristos? Dumnezeu este cea mai importantă persoană din univers. Nu este o dovadă a virtuţii dacă faci lucruri drăguţe pentru oameni dar în acelaşi timp nu ai dragoste, respect sau pasiune pentru Dumnezeu.

Păcatul este, mai întâi şi mai înainte de toate, o împotrivire de a găsi bucurie în Dumnezeu. Şi această împotrivire rezultă într-o minte întunecată care apoi înăduşe adevărul şi nu-L înţelege pe Dumnezeu. Deci mintea care este "sub păcat" nu-L caută pe Dumnezeu, nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi nu se teme de Dumnezeu. Şi nu contează ce facem pentru oameni; dacă-L tratăm pe Regele universului cu un aşa dispreţ, atunci putem şti că suntem profund "sub păcat."

2. Relaţii Distruse cu Oamenii

A fi "sub păcat" înseamnă că relaţiile noastre cu oamenii sunt distruse, chiar dacă harul comun al lui Dumnezeu ne poate îngrădi de la a-i trata pe oameni atât de rău cum am putea-o face. În versetele 13-14, Pavel descrie felul în care păcatul distruge cuvintele noastre – "gâtlej ... limbă ... buze ... gură," şi în versetele 15-17, descrie felul în care păcatul distruge acţiunile noastre.

Versetele 13-14: "Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune." Mormintele au de a face cu moartea iar veninul este o otravă care are de a face tot cu moartea, şi aceasta este ceea ce produc înşelăciunea şi blestemul: moarte. Gura a fost menită să dea viaţă. Dar păcatul o transformă într-un loc al otrăvii şi morţii. O, fie ca acest diagnostic al vieţilor noastre "sub păcat" să ne facă să vrem să fim mântuiţi! O, fie să dorim limbi răscumpărate şi guri care dau viaţă şi nu moarte!

Apoi, în versetele 15-17, a fi "sub păcat" nu este un fel de a vorbi, ci un mod de a acţiona: "au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii." Aceasta se întâmplă când nu-L căutăm, nu-L cunoaştem sau nu-L respectăm pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi să slăbească forţele Sale limitatoare din lumea aceasta, totul s-ar transforma în anarhie. De aceea există guverne, poliţie şi armate. Din fire noi ne-am răzbuna pentru orice jignire, şi picioarele noastre ar alerga să verse sânge, dacă nu am fi ţinuţi sub control. Vedem aceasta, spre exemplu, în hoţia din mijlocul societăţilor unde infrastructura a intrat în colaps. Şi am vedea-o şi aici. Pentru că aceasta înseamnă să fii "sub păcat". Relaţiile omeneşti sunt distruse.

3. Vestea Bună pentru Cei Ce Sunt "Sub Păcat"

În cele din urmă, dacă aceştia suntem noi din fire – oameni care suntem "sub păcat" şi de aceea, aşa cum spune Romani 1:18, sub mânia lui Dumnezeu – atunci nu este cea mai bună veste din lume vestea că esenţa întregii cărţi Romani, a întregii Biblii şi a creştinismului este că Dumnezeu, în marea Sa milă, a pregătit o cale spre mântuirea de sub păcat – de sub puterea păcatului şi pedeapsa păcatului? Suntem doar la câţiva centimetri de ea. Romani 3:21-22 – "Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate); pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii – şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El."

Dacă astăzi vei crede în Isus Hristos, şi te vei întoarce de la păcatul tău, şi vei renunţa la toate formele de mântuire prin tine însuţi, atunci îţi va fi dată în dar tocmai neprihănirea lui Dumnezeu, şi ea va înlocui nelegiuirea ta pentru care a suferit şi a murit pe cruce Hristos. Te rog, în numele lui Hristos, împacă-te cu Dumnezeu. Încrede-te în El pentru mântuirea Lui cea mare.


© Desiring God
Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi: De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org