Păcatul să Nu Mai Domnească în Trupul Vostru Muritor, Partea 1

Romani 6:11-14

Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. 12 Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. 13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. 14 Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Văzând realitatea

Unul din marile privilegii ale vieţii mele este faptul că pot să-mi petrec mare parte a timpului meditând asupra celor mai mari realităţi din univers, rugându-mă şi scriind despre acestea. Trăiesc în aceeaşi lume ca şi voi, şi trebuie să mă spăl şi eu pe dinţi, să închid geamurile când este furtună, să mătur frunzele, să repar mânerele la uşi, să curăţ filtrele de la sistemul de încălzire, să plătesc facturi şi să dorm. Dar mare parte a timpului o petrec gândindu-mă la lucrurile cele mai mari din univers, având comuniune cu Dumnezeu în Cuvântul Lui, şi căutând să găsesc căi de a comunica ceea ce văd. Este un privilegiu extraordinar şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru el. Vă mulţumesc şi vouă pentru el, pentru că aţi avut încredere în mine cu privire la această chemare.

Puteţi împărtăşi acest privilegiu cu mine. Nu trebuie să fii pastor ca să meditezi de-a lungul zilei la lucruri mari şi minunate. De exemplu, Noel s-a întors ieri acasă după ce a fost plecată trei săptămâni, timp în care a avut grijă de copiii surorii ei în Illinois. Aşa că m-am dus cu maşina la aeroport pe la 10 dimineaţa. În timp ce conduceam pe strada Hiawatha, radioul era deschis. Aşa funcţionăm de obicei cei mai mulţi dintre noi. Dar m-am gândit în sinea mea: Dumnezeu a fost aşa de bun cu mine. Mi s-a revelat de dimineaţă în Ezechiel, Iov şi 2 Petru. Mi-a păstrat familia în siguranţă şi sănătoasă pe parcursul acestor trei săptămâni şi acum urmează să mă reîntâlnesc cu soţia şi fiica mea. De ce să nu mă gândesc la lucrurile de sus şi să nu mă bucur de Dumnezeu în Cuvântul Lui?

Aşa că am închis radioul şi am recitat cu voce tare, fără grabă şi plin de uimire:

“Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, Şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut." Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: "Iată, Eu fac toate lucrurile noi." Şi a adăugat: "Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate." (Apocalipsa 21:1-5)

Iată, voi face toate lucrurile noi

Şi am lăsat ca toate lucrurile pe care le-am văzut – iarba de pe marginea drumului, silozurile, echipamentele de construcţie, McDonalds şi Burger King – să fie puse în lumina acestei realităţi viitoare măreţe. “Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Totul va fi nou. Şi păcatul şi durerea vor trece. Şi Dumnezeu va fi centrul tuturor lucrurilor.

Am ajuns la aeroport, am parcat, am intrat în terminalul E şi m-am îndreptat către poarta 10. Şi tot ceea ce am văzut era legat de această mare realitate care urmează să vină. Nu eram într-o stare de stupoare. Puteam încă vedea lucrurile din jur: reclama de la cazino, dar nu era nici o dorinţă de a mă îmbogăţi cu această lume trecătoare; fustele scurte şi rochiile provocatoare (da le-am văzut), dar nu era nici o robie a fanteziilor şi dorinţelor păcătoase; mirosul de la cofetărie şi de la magazinul cu iaurt şi îngheţată, dar nu era nici o robie a apetitului. Toate aceste lucruri îşi aveau locul lor în această lume (unele bune, altele rele), şi totuşi lumea aceasta era umbrită de ceva cu mult mai măreţ.

Şi m-am gândit: majoritatea acestor oameni trăiesc într-un vis, gândindu-se că această lume este realitatea principală. Desigur, că lumea aceasta este reală. Şi trebuie să trăim aici. Este chemarea noastră. Dumnezeu ne-a aşezat aici. Dar în comparaţie cu ceea ce va veni, nu este ceva măreţ. Şi lumea îşi capătă adevărata însemnătate numai în relaţie cu lucrurile măreţe ale lui Dumnezeu. Nu trebuie să fii pastor ca să te gândeşti la lucrurile de sus.

Am ajuns acasă, am luat masa de prânz împreună cu familia ceva mai devreme ca de obicei, şi apoi m-am retras să lucrez la acest mesaj. Am citit pasajul din Romani din nou, şi m-am gândit: Uite-te la lucrul acesta! Uite-te la aceste realităţi străpungătoare la care am privilegiul să mă gândesc, pentru care mă rog şi despre care vorbesc. Şi m-am gândit: Ar putea oare să fie concentrate în doar câteva versete mai multe lucruri măreţe decât acestea care sunt concentrate aici? Le voi menţiona în ordine. Poate le veţi vedea şi voi dacă urmăriţi versetele 11-14, pe măsură ce le menţionez. Aici se vorbeşte despre moarte, păcat, viaţă, Dumnezeu şi Hristos, trupurile voastre muritoare şi dorinţele voastre, legea şi harul lui Dumnezeu.

Deşteaptă-te tu, care dormi!

Acestea sunt lucrurile măreţe din univers. Şi noi avem în această dimineaţă privilegiul negrăit de a poposi aici, de a ne uita la aceste lucruri, de a medita la ele şi de a fi transformaţi ca să vedem lumea în realitatea ei şi să trăim în lumina Adevărului. Ştiu că unii dintre voi nu sunteţi câtuşi de puţin interesaţi de aceste lucruri. Nu rezonaţi deloc din punct de vedere emoţional cu ceea ce vă spun. Tot ceea ce ar putea să vă entuziasmeze este un CD nou. Sau o haină nouă. Sau să slăbiţi vreo trei kilograme. Sau să urmăriţi un meci de fotbal. Sau să mai adăugaţi o cameră la casa voastră. Sau să vă cumpăraţi o maşină nouă sau un computer nou. Pe voi – copii, tineri, adulţi – vă rog, împreună cu apostolul Pavel, "Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina." (Efeseni 5:14).

Nu fiţi ca omul care se duce la Marele Canion cu o lopată mică de grădinărit în mână, şi care când ajunge pe marginea prăpastiei acelei măreţii se întoarce cu spatele la Canion, îngenunchează, sapă o groapă mică cu lopata lui şi strigă, “Hei, uitaţi-vă aici! Uitaţi-vă la groapa mea! Nu-i aşa că-i tare?” Ştiu că lucrurile stringente şi de dorit ale vieţii voastre par a fi mari. Dar cu puţină claritate în gândire veţi vedea că nu este chiar aşa. Sculaţi-vă, întoarceţi-vă şi uitaţi-vă la Canion. Nu vă trăiţi viaţa mergând de-a lungul terminalului E gândindu-vă că iaurtul, prăjiturile dulci şi fustele scurte sunt lucrurile care contează cu adevărat.

Ceea ce contează cu adevărat este moartea, păcatul, viaţa, Dumnezeu, Hristos, trupurile voastre muritoare cu poftele lor, legea lui Dumnezeu şi harul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cheamă la ceva măreţ. Nu v-a dat viaţă ca să v-o cheltuiţi pe fleacuri şi gropi mici.

Cu voia lui Dumnezeu vom petrece două săptămâni în acest text şi iată cum vom proceda. Textul nu este lung – patru versete scurte. Este o descriere a unui conflict măreţ sau al unui câmp de bătălie şi a modului cum luptaţi şi câştigaţi. Cu cât m-am gândit mai mult la acest text, cu atât mai mult cred că este nevoie să abordăm aceste lucruri în două duminici diferite. Astăzi ne vom uita la câmpul de bătălie, la conflict, la combatanţi şi la care este miza. Iar săptămâna viitoare vom privi la modul cum luptaţi şi câştigaţi.

Câmpul de bătălie

Mai întâi, deci, văd versetele 12-14 ca pe descrierea unui conflict măreţ sau al unui câmp de bătălie în viaţa unui credincios obişnuit. Versetele acestea vorbesc despre voi şi despre mine. Nu despre necredincioşi. Deci cine şi ce alcătuieşte acest conflict? Să descriem situaţia întâlnită aici. Văd opt lucruri în acest război din aceste versete. Le voi menţiona, şi apoi mă voi întoarce şi voi face nişte comentarii scurte despre ele, în legătură cu vieţile noastre.

  1. Există un tron regesc sau o domnie regească. Versetul 12: “Păcatul să nu mai domnească.” Există o domnie aici în acest pasaj, care este contestată. Un tron. Cuvântul “a domni” este verbul corespunzător substantivului rege.

  2. Există un atentator la acest tron, un revoluţionar, un rebel care doreşte să preia domnia, şi anume, păcatul. “Păcatul să nu mai domnească.” El este revoltat şi răzvrătit, şi vrea să dea o lovitură de stat şi să câştige tronul. Şi voi sunteţi chemaţi să vă împotriviţi.

  3. Există un oraş şi un castel care sunt atacate de către acest provocator la tron, şi anume, trupul vostru. “Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor.”

  4. Există slujitori în acest castel care pot deveni agenţi secreţi înşelători ai liderului rebel şi care se folosesc de rolul lor de slujitori aflaţi în interiorul castelului, pentru a seduce şi a captura părţi ale castelului. Aceşti slujitori sunt numiţi “pofte” [sau dorinţe, n.tr.]. “Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.” Cuvântul pofte este neutru. Aceste pofte pot deveni “pofte rele” sau “pofte trupeşti,” dar nu se întâmplă aşa dacă păcatul rebel nu le capturează.

  5. Există o supunere mereu crescândă posibilă. Aceasta este ceea ce semnalează cuvântul “ascultaţi” în versetul 12. “Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.” Dacă păcatul, liderul revoltei, ia prizonieră una dintre dorinţe şi o trimite în spatele zidurilor castelului cu o promisiune înşelătoare de imunitate şi recompensă pentru capitulare, a asculta de acea dorinţă ar însemna cedarea acelei părţi a castelului.

  6. În castel există arme care pot fi capturate şi întoarse în direcţie inversă şi folosite de duşman pentru scopurile lui nelegiuite. Aceste arme sunt părţi ale trupului vostru – ochii voştri şi urechile, limba şi mâinile, picioarele şi organele sexuale. Versetul 13: “Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii.” În toate cele patru întrebuinţări ale sale din Noul Testament (trei la Pavel şi una la Ioan 18:3), cuvântul opla (hopla), înseamnă “arme,” nu doar unelte. Cu alte cuvinte, nu inventez această imagine a bătăliei. Pavel ne-o semnalează. Nu lăsaţi ca rebelul, păcatul, să ia în stăpânire mădularele voastre şi să le transforme în arme împotriva adevăratului Rege.

  7. Există un rege adevărat peste acest ţinut, şi anume, Dumnezeu. Versetul 13b: “Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului – a rebelului care luptă pentru tron – mădularele voastre ca nişte arme ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte arme ale neprihănirii.” Deci adevăratul rege este Dumnezeu. Păcatul este rebelul şi insurgentul. Rămâneţi credincioşi adevăratului rege cu toate armele voastre şi cu toţi slujitorii voştri – cu toate dorinţele şi mădularele voastre.

  8. În final, există o autoritate constituţională a împărăţiei, şi anume, harul, nu legea. Versetul 14: “Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.”

Rege, putere şi dorinţă

Aceasta este situaţia pe care o descrie Pavel, şi anume situaţia aceasta de conflict. Acum daţi-mi voie să fac trei comentarii aplicative pentru noi.

În primul rând, Dumnezeu este Regele nostru. Lui îi aparţin castelul trupului şi slujirea dorinţelor noastre, armele mădularelor noastre şi tronul împărăţiei. Chemarea care ni se face aici este să-i fim loiali Regelui. El ne-a făcut vii şi ne-a făcut să fim locuinţa Lui prin Isus Hristos. Continuaţi să vă încredeţi în El, să depindeţi de El şi să vă supuneţi Lui. Împotriviţi-vă tuturor combatanţilor la tronul vieţii voastre. Acesta îi aparţine lui Dumnezeu.

În al doilea rând, păcatul este o putere nu doar o faptă. Versetul 12: “Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor.” Păcatul ameninţă să domnească. Nu este vorba doar de faptele pe care le facem ci şi de puterea care ne ia în stăpânire prin dorinţe şi care produce faptele.

În al treilea rând, poftele sau dorinţele trupului nu sunt păcate în ele însele, ci sunt slujitori ai trupului care pot fi capturaţi de către liderul rebel, de către păcat, şi transformaţi în agenţi duşmani interni care ne seduc să predăm mădularele noastre care devin astfel arme ale nelegiuirii. În versetul 12 (“Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.”), “lui” se referă la trup, nu la păcat. Cuvântul autou [lui, în limba română, n.tr ] este de gen neutru, nu feminin şi astfel se acordă cu somati [trup, în limba română, n.tr ], nu cu amartia [păcat, în limba română, n.tr ]. Cu alte cuvinte, poftele trupului pot fi capturate de către puterea păcatului şi pot fi făcute să slujească ţelurilor anti-Dumnezeu. Mădularele trupului vostru pot fi capturate de către pofte-slujitoare ca cele ale lui Iuda şi predate duşmanului pentru a înfăptui fapte nelegiuite.

Poftele noastre – slujitori sau agenţi secreţi?

Era un lucru legitim ca Samson să-i facă pe plac Dalilei, atâta timp cât ea îi era o soţie credincioasă. Dar când ea a devenit un agent secret al duşmanului, capitularea lui Samson în faţa ei a însemnat distrugere. La fel se întâmplă şi cu poftele sau dorinţele noastre şi cu păcatul. Dacă dorinţele sunt nişte dorinţe credincioase, loiale, care reflectă adevărul şi valoarea lui Dumnezeu, atunci putem să le facem pe plac. Dar dacă le ia în stăpânire păcatul şi le transformă în agenţii lui înşelători, a le face pe plac ar însemna să ne alăturăm conspiraţiei şi să devenim trădători.

Există, în mod specific, de exemplu …

  • Dorinţa sau pofta pentru mâncare (foame) care ne slujeşte bine, dar când o ia păcatul în stăpânire, pofta devine îmbuibare, bulimie sau anorexie şi ne stăpâneşte de dragul duşmanului, iar limba noastră, gura noastră şi stomacul nostru devin arme ale nelegiuirii.

  • Dorinţa sau pofta pentru băutură (setea) care ne slujeşte bine, dar când o ia păcatul în stăpânire, pofta poate deveni alcoolism sau dependenţă de cofeină, şi limba devine o armă a nelegiuirii.

  • Dorinţa pentru *satisfacţie sexuală *care este un slujitor bun pentru procreere şi bucurie în căsătorie, dar dacă o ia păcatul în stăpânire, devine poftă după pornografie, masturbare, curvie, adulter, sau relaţii homosexuale şi organele noastre sexuale devin arme ale nelegiuirii.

  • Dorinţa pentru odihnă şi somn care ne slujeşte bine, dar dacă o ia păcatul în stăpânire, devine lene şi trândăvie.

Doar să spunem nu?

Dar cum duceţi această bătălie şi cum o câştigaţi? Despre aceasta vom vorbi săptămâna viitoare din acelaşi text. Însă puteţi vedea deja, sper, că bătălia aceasta nu este o bătălie de suprafaţă ca şi cum ai putea spune nu la o listă de fapte nelegiuite. Bătălia este mult mai profundă. Merge mai în profunzime decât faptele, la dorinţe sau pofte. Şi merge mai în profunzime decât dorinţele sau poftele, la puterea păcatului. Şi merge mai în profunzime decât puterea păcatului, la uniunea cu Hristos. Şi merge mai în profunzime decât uniunea cu Hristos, la ceea ce a făcut Hristos în istorie pentru noi la cruce, şi la ceea ce ni s-a întâmplat nouă în El.

Şi marea problemă nu este ce fapte faci şi ce fapte nu faci sau la ce pofte cedezi şi la care nu cedezi. Marea problemă este: Cine este rege? Cine domneşte? Aceasta este problema care stă înaintea ta acum la plecare: Cine este Regele tău? Cine domneşte în viaţa ta? Cui te supui? Păcatului sau lui Dumnezeu?

Fie ca să I te supui lui Dumnezeu prin Isus Hristos! Hristos a făcut posibil ca păcătoşii să se supună lui Dumnezeu cu o amnistie deplină şi cu întreaga lor revoltă iertată. Încredeţi-vă în Hristos şi predaţi-vă lui Dumnezeu!

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org