Păcatul Să Nu Mai Domnească în Trupul Voastru Muritor, Partea 2

Romani 6:11-14

Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. 12 Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. 13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. 14 Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Câmpul de bătălie şi participanţii

Săptămâna trecută am descris din aceste versete câmpul de bătălie şi participanţii la luptă. Daţi-mi voie să recapitulez pe scurt.

  1. Versetul 12: Există un tron sau o domnie. „Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor.”

  2. Versetul 12: Există un atentator la tron: păcatul. “Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor.”

  3. Versetul 12: Există un castel unde păcatul ameninţă să domnească: trupul omenesc. “Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor .”

  4. Versetul 12: Există slujitori loiali în castel care s-ar putea să treacă de cealaltă parte şi să se alăture conspiraţiei ca şi agenţi duşmani în interiorul zidurilor castelului: poftele sau dorinţele. “Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui (ale trupului).”

  5. Versetul 12: În acest conflict există posibilitatea unei supuneri mereu crescânde: ascultarea de dorinţele neloiale. „Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.”

  6. Versetul 13: Există un rege adevărat pe tron care deţine domnia castelului: Dumnezeu. “Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte [arme] ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte [arme] ale neprihănirii.”

  7. Veretul 13: Există arme în castel care pot fi folosite pentru a înainta cauza adevăratului rege, Dumnezeu, sau cauza pretendentului la tron, păcatul: mădulare [părţi] ale trupului omenesc. „Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte [hopla, arme] ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte [hopla, arme] ale neprihănirii.”

  8. Versetul 14: Există o autoritate constituţională în regat: harul, nu legea. “Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.”

Cum luptă duşmanul

Apoi am văzut cum luptă duşmanul. Păcatul este duşmanul, rebelul, pretendentul la tron. Şi modul primordial în care luptă păcatul împotriva noastră este de a-i transforma pe slujitori în trădători. Păcatul transformă dorinţele-slujitoare în conspiratori îndreptaţi împotriva tronului. Dorinţele care au fost stabilite de Dumnezeu ca să ne slujească – dorinţe ca şi foamea, setea, dorinţa pentru sex, dorinţa pentru odihnă, dorinţa pentru prieteni, dorinţa pentru aprobare – sunt atacate de păcat, capturate, corupte şi transformate în trădători – în dorinţe ca cele ale lui Iuda, sau dorinţe ca cele ale lui Dalila. Apoi aceste dorinţe – aflate acum în slujba păcatului şi nu în slujba lui Dumnezeu – ne ademenesc să ascultăm de ele. Când se întâmplă lucrul acesta, noi cedăm mădularele noastre – ochii, urechile, limba, mâinile, picioarele, organele sexuale, corzile vocale, etc. – să slujească dorinţelor acestora şi stăpânului lor, păcatul, şi mădularele noastre devin arme ale nelegiuirii.

Cum reuşeşte păcatul să facă aşa ceva? Cum ne transformă în trădători şi robi ai păcatului dorinţele acestea pe care le capturează şi le transformă păcatul? Prin faptul că fac ca ascultarea de dorinţele sau poftele trădătoare – gen Iuda, să pară a fi foarte recompensatoare. Ne mint cu jumătăţi de adevăr. “Te vei simţi bine.” Ascultarea de dorinţele sau poftele gen Iuda, te face să te simţi bine. Dar numai pentru puţin timp. Apoi, mai târziu vine nefericirea şi dezastrul. De aceea se referă Evrei 11:25 la “plăcerile de o clipă ale păcatului.” Aceste dorinţe sau pofte gen Iuda sunt foarte înşelătoare. Efeseni 4:22 spune că “omul cel vechi” este corupt sau stricat de “poftele înşelătoare.” 1 Petru 1:14 se referă la “poftele pe care le aveaţi altă dată când eraţi în neştiinţă.”

Păcatul ia dorinţele sau poftele noastre şi face nişte mincinoşi din ele. Ele promit satisfacţie şi fericire, şi ne dau o stimulare ieftină, trecătoare, superficială care ne lasă mai nemulţumiţi, cu mai puţină pace, mai puţină nădejde, şi cu mai multă vinovăţie, mai multă nelinişte, mai descurajaţi, mai înrobiţi. În cele din urmă, dacă nu luptăm aşa cum ne spune textul acesta să o facem, s-ar putea să fim despărţiţi de Dumnezeu în iad. De aceea spune Romani 6:21, “Sfârşitul acestor lucruri este moartea.” Şi de aceea spune 1 Petru 2:11, “Să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul.” Există un război continuu care se duce pentru suflet. Păcatul luptă pentru tronul sufletului tău; foloseşte dorinţele tale ca pe nişte trădători; şi-ţi transformă mădularele în arme ale nelegiuirii.

Însă ca nu cumva să vă gândiţi aici doar la acele aşa numite păcate mari ca beţia, curvia, adulterul, furtul, sau uciderea, ţineţi bine minte următorul lucru: Cartea lui Iacov spune că cel mai mortal mădular al trupului nostru – cea mai mortală armă a nelegiuirii – este limba. “Tot aşa şi limba, este un mic mădular ... Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei … dar limba nici un om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.” (Iacov 3:5-8). Asta este ce se întâmplă atunci când păcatul perverteşte dorinţele noastre, astfel încât ne prezentăm limbile, ca pe nişte arme ale nelegiuirii, acestor dorinţe trădătoare – gen Iuda. Şi ce armă distrugătoare poate fi limba într-o asemenea situaţie! Aşadar această strategie de luptă este prezentată aici pentru fiecare dintre noi, nu doar pentru cineva la care s-ar putea să arăţi cu degetul.

Cum trebuie să luptăm împotriva păcatului?

Cum să luptăm atunci? Vreau să privim împreună la modul cum ne învaţă Romani 6:11-14 să luptăm împotriva păcatului.

Mai întâi, nu uitaţi că înaintea capitolului 6 am parcurs cinci capitole referitoare la Dumnezeu, păcat şi îndreptăţire. Pavel nu ne învaţă cum să luptăm cu păcatul până ce nu am învăţat cum a luptat Hristos mai întâi cu păcatul şi a făcut ceea ce nici noi nu puteam face şi nici legea nu putea face. Lucrul aceasta este uimitor pentru noi Americanii pragmatici. Cinci capitole ca să ne ajute să vedem de ce este îndreptăţirea prin credinţă crucială ca şi temelie pentru lupta împotriva păcatului! Nu te poţi lupta cu păcatul în mod victorios până ce nu ştii că păcatul tău este iertat. Singurul păcat asupra căruia poţi fi victorios în mod practic este păcatul pentru care a murit Hristos. Dacă n-ar fi murit El ca să îndepărteze de la noi condamnarea noastră, n-am fi putut face nici un progres în sfinţire. Nu te poţi transforma într-un sfânt de unul singur pentru ca să fii îndreptăţit. Eşti îndreptăţit prin credinţă pentru ca să devii sfânt. De aceea capitolele Romani 1-5 preced Romani 6. Victoria ta asupra păcatului în trup urmează victoriei lui Hristos asupra păcatului la cruce.

** Strategia #1 – Hristos a murit pentru păcatul vostru **

Aşadar strategia #1 în lupta voastră cu păcatul este aceea că Hristos a murit pentru păcatul vostru. Romani 3:25 spune, “Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire.” Adică, Hristos şi-a vărsat sângele pentru ca mânia lui Dumnezeu să fie ispăşită, adică, satisfăcută, potolită, îndepărtată. Sau aşa cum spune Romani 5:8-9, “Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi, prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.” Aceasta este strategia #1 în lupta noastră împotriva păcatului. Să nu săriţi niciodată peste ea. Dacă o faceţi, Satana vă va învinge cu o conştiinţă vinovată şi lipsită de nădejde.

** Strategia #2 – Aţi murit şi aţi înviat cu Hristos **

Strategia #2 este că atunci când Hristos a murit şi a înviat din nou, voi aţi murit şi aţi înviat din nou. Sau pentru a fi mai precis, Dumnezeu v-a privit ca fiind uniţi cu Hristos astfel încât moartea lui pentru păcat, a devenit moartea voastră şi răsplătirea Lui cu învierea a devenit răsplătirea voastră. Romani 6:6, “Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu el.” Versetul 8: “Am murit împreună cu Hristos.” (Vedeţi Galateni 2:20; 5:24; 6:14). Aceste prime două strategii pentru a învinge păcatul în vieţile noastre s-au petrecut în mod istoric în afara noastră, înainte ca noi să ne naştem. Aceasta este istorie.

** Strategia #3 – Am fost uniţi cu Hristos **

Strategia #3: Dumnezeu ne-a unit cu Hristos prin credinţă. Aceasta este transpunerea în viaţa noastră a ceea ce s-a împlinit pentru noi la cruce şi în viaţa lui Isus. Romani 6:5, “Am devenit una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui.” Cum se întâmplă aceasta? Pavel răspunde în 1 Corinteni 1:30, “Şi voi, prin El [Dumnezeu] [“de la El,” evx auvtou], sunteţi în Hristos Isus. El [Hristos, n.tr.] a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.” Dumnezeu ne-a altoit în Hristos. Care a fost partea noastră? Credinţa în Hristos – privind la ceea ce a făcut El, la ceea ce este El şi la ceea ce promite să facă El, şi primindu-le pe acestea în viaţa noastră ca pe un dar fără plată.

** Strategia #4 – Dumnezeu ne îndreptăţeşte **

Strategia #4: Dumnezeu ne îndreptăţeşte prin această credinţă pentru că suntem uniţi cu Hristos. El ne iartă toate păcatele şi ne atribuie neprihănirea lui Hristos. 2 Corinteni 5:21 spune aşa: “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El “[Dumnezeu] L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Aşa cum Dumnezeu l-a socotit pe Hristos ca fiind păcătos cu toate că El era neprihănit, tot la fel ne socoteşte pe noi ca fiind neprihăniţi, cu toate că suntem păcătoşi. Şi face aceasta pentru că suntem “în Hristos.”

Deci până aici, avem: Strategia #1: Hristos a murit pentru păcatele noastre. Strategia #2: Am murit împreună cu El. Strategia #3: Dumnezeu ne-a unit cu Hristos prin credinţa noastră. Strategia #4: Dumnezeu ne îndreptăţeşte datorită uniunii noastre cu Hristos. El socoteşte păcatele noastre ca fiind pedepsite în Hristos şi neprihănirea lui Hristos ca fiindu-ne creditată nouă. Toate acestea preced poruncii din Romani 6:11. Aceasta este diferenţa dintre creştinism şi orice altă religie şi orice alt program de dezvoltare morală.

** Strategia #5 – Socotiţi-vă morţi faţă de păcat **

Dar acum vine strategia #5 în lupta cu păcatul – şi este într-adevăr o extensie a credinţei din strategia #4. Dar Pavel o tratează separat, aşa că voi proceda şi eu la fel. Strategia #5 este un act mental şi volitiv care precede lupta directă cu ispita. Se găseşte în Romani 6:11, “Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.”

Remarcaţi două lucruri cu privire la această strategie:

1) Este ceva ce faceţi cu raţiunea şi cu voinţa voastră. “Socotiţi” un anumit lucru că este aşa cum este. (Pentru termenul “socotire” vedeţi 2:26; 8:18, 36; 14:14). “Voi înşivă socotiţi-vă” (logi,zesqe e’ autou.j) ca fiind morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu în Hristos Isus.” Expresia “Tot aşa” de la începutul versetului 11 se referă înapoi la versetul 10 unde Pavel a spus că Hristos a murit faţă de păcat şi trăieşte pentru Dumnezeu. “Tot aşa” – aşa cum aţi fost uniţi cu Hristos în moartea şi învierea Sa – “tot aşa” puneţi-vă mintea şi voinţa în acord cu aceste lucruri. Gândiţi în felul acesta. Cunoaşteţi-vă pe voi înşivă în felul acesta. Socotiţi adevărul acesta ca fiind adevărul cu privire la voi. Voi aţi murit şi aţi înviat cu Hristos.

2) Remarcaţi că această moarte faţă de păcat şi viaţă pentru Dumnezeu sunt “în Hristos.” Pavel se află încă, în mod uimitor, la nivelul obiectiv a ceea ce este adevărat, în afara voastră. El încă vă îndreaptă atenţia aici înspre o realitate care vă priveşte pe voi, şi care este obiectivă şi exterioară faţă de voi. În strategia versetului 11, moartea voastră faţă de păcat şi viaţa pentru Dumnezeu nu sunt încă o moarte şi o viaţă care se experimentează. Pavel spune: mai întâi puneţi-vă mintea şi inima în acord cu toată această realitate obiectivă în cei patru paşi: Hristos a murit pentru voi, voi aţi murit în El, voi aţi fost uniţi cu El prin lucrarea lui Dumnezeu prin credinţă, aţi fost îndreptăţiţi. Acum gândiţi în felul acesta. Cunoaşteţi-vă în felul acesta. Conştientizaţi această realitate – cine sunteţi cu adevărat. Uraţi bun venit acestei lucrări a lui Dumnezeu şi îmbrăţişaţi-o, ca pe comoara voastră în viaţă. (De aceea am spus că această strategie este o prelungire a credinţei din strategia #4. Socotindu-ne morţi şi înviaţi cu Hristos înseamnă să o credem şi să o acceptăm împreună cu toate promisiunile ei, cu mult mai preţioase decât toate lucrurile pământeşti).

** Strategia #6 – Spuneţi nu … şi alegeţi-L pe Dumnezeu **

Acum în strategia #6 vine lupta directă cu ispita: Atunci când păcatul trimite dorinţele sau poftele trădătoare – gen Iuda să vă ispitească ca să duceţi mădularele voastre ca arme ale nelegiuirii, alegeţi un alt Conducător, Dumnezeu.

Remarcaţi cuvântul “deci” de la începutul versetului 12. “Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.” Angajarea activă a voinţei noastre acum, din versetul 12, vine după şi se bazează pe toate celelalte strategii ale lui Dumnezeu. Apţibildul şi tricoul pe care scrie, “Doar spune Nu,” nu sunt creştine. Nu doar spui Nu. Sunt cinci lucruri care au precedat şi au susţinut acest pas şi ne-au împuternicit să spunem nu. A spune Nu este strategia #6.

O, trebuie să spunem Nu. Atunci când păcatul atacă cu dorinţele trădătoare sexuale, spunem: Nu! Atunci când atacă cu dorinţe trădătoare ale poftirii, spunem: Nu! Atunci când atacă cu poftele trădătoare ale alcoolului, nicotinei, marihuanei, cocainei, spunem: Nu! Atunci când păcatul atacă cu poftele trădătoare ale răzbunării sau bârfei, spunem: Nu! Deci da, există o angajare reală a voinţei noastre. Alegeţi să spuneţi, Nu!

Dar este cu mult mai mult decât atât. Şi prea multul acesta se bazează pe ceea ce a făcut Dumnezeu în Hristos, pe ceea ce ni s-a întâmplat nouă în Hristos, şi pe cine este Dumnezeu pentru noi în Hristos şi cine ştim că suntem noi în Hristos. Le îmbrăţişăm pe toate acestea ca pe comoara noastră. Şi din cauza aceasta spunem: Nu.

Dar mai este un lucru de subliniat cu privire la această ultimă strategie #6 (versetul 12) – “Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.” Remarcaţi că păcatul atacă prin dorinţe sau pofte trădătoare – gen Iuda. Noi suntem chemaţi să alegem împotriva acestor dorinţe. “Păcatul să nu mai domnească.” Nu daţi ochii voştri şi limba voastră ca să împlinească acele dorinţe. Nu alegeţi acele dorinţe.

Dar ce este această alegere? Este vorba de preferinţă. A alege înseamnă a prefera un lucru în defavoarea altui lucru. Pentru ca Dumnezeu să capete toată slava în alegerea noastră împotriva păcatului, va trebui să-L privim pe Dumnezeu şi ceea ce este El şi ceea ce promite El, ca fiind de preferat. A alege înseamnă a găsi că un lucru este de preferat faţă de alt lucru. Deci puteţi descrie bătălia de aici în termeni negativi: Spuneţi NU dorinţelor trădătoare ale păcatului pe baza a ceea ce a făcut Dumnezeu şi a ceea ce sunteţi voi în Hristos. Voi sunteţi morţi faţă de păcat şi faţă de poftele acestuia; acestea nu mai sunt de preferat. Sau puteţi să descrieţi lupta în termeni pozitivi: Atunci când păcatul trimite poftele sale trădătoare ca să vă ispitească, preferaţi-L pe Dumnezeu, şi lucrarea Lui, căile Lui şi promisiunile Lui. Vedeţi-L pe Dumnezeu ca fiind de preferat în locul plăcerilor de o clipă ale păcatului. Voi sunteţi vii pentru Dumnezeu şi El este de preferat. Dacă Satana vă atacă cu dorinţe înşelătoare, contracaraţi cu dorinţe demne de încredere care nu vă vor dezamăgi, şi care duc la bucurie veşnică.

Cu alte cuvinte, lupta din linia întâi împotriva păcatului, care-i aduce slavă lui Dumnezeu, se bazează pe ceea ce a făcut El pentru noi în Hristos ca să ne ierte toate păcatele şi să ne socotească neprihăniţi în El, şi această luptă se duce prin experimentarea morţii faţă de dorinţele trădătoare – gen Iuda şi prin experimentarea vieţii faţă de dorinţele noi, preferinţele noi – Dumnezeu şi căile Sale!

O străduiţi-vă să cunoaşteţi ce a făcut Dumnezeu pentru voi în Hristos. Şi uitaţi-vă la El în continuu până când El devine mult mai de preferat decât toate celelalte lucruri.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org