Dumnezeu Îşi Arată Dragostea Faţă de Noi

Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. 6 Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. 7 Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

Mai petrecem şi a treia săptămână asupra asupra acestui text, pentru a conştientiza şi experimenta mai bine ce înseamnă să fii iubit de Dumnezeu, aşa cum este descris în versetul 5. Ceea ce am subliniat deja, este faptul că experienţa aceasta este ceva ce simţim. Ceva ce cunoaştem, cu inima, ceva ce este mai mult decât un adevăr pe care-l deducem din raţionamente logice. Poţi cunoaşte unele lucruri cu mintea dar pe care nu le experimentezi cu inima. S-ar putea să raţionezi, 1) Biblia spune, "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea" (Ioan 3:16); 2) Eu fac parte din această lume; 3) de aceea, Dumnezeu mă iubeşte. Aceasta este o cale de a şti că eşti iubit de Dumnezeu.

Sau s-ar putea să mergi mai departe şi să spui, 1) Hristos a spus uncenicilor Săi, "Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi." (Ioan 15:13); 2) Eu sunt unul din prietenii Lui pentru că Îl urmez pe El şi păzesc poruncile Lui (Ioan 15:14); 3) de aceea, Hristos mă iubeşte cu dragostea cea mai mare.

Acestea sunt căi care folosesc raţiunea pentru a cunoaşte faptul că eşti iubit. Şi sunt importante. Trebuie să vedem aceste lucruri şi să le folosim ca pe o parte a arsenalului de care dispunem în bătălia credinţei. Dar nu despre acestea vorbeşte Romani 5:5. Romani 5:5 spune "Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat." Această experimentare a dragostei pe care o arată Dumnezeu faţă de noi nu este în primul rând o deducţie logică. Ci este o dragoste care a fost turnată în noi. Este o dragoste care este simţită în inimă. Şi este cunoscută în felul în care numai inima cunoaşte.

Patru puncte despre experimentarea dragostei lui Dumnezeu

Săptămâna trecută am am privit la două puncte din acest text, cu privire la experienţa aceasta de a fi iubit de Dumnezeu.

1. Această experienţă a dragostei lui Dumnezeu este turnată de Duhul Sfânt.

Am bazat acest prim punct pe ultima frază din versetul 5 - "prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat." Această experienţă este supranaturală, nu este pusă în practică prin mijloace omeneşti.

2. Această experienţă are un conţinut efectiv, obiectiv.

Este transmisă, sau comunicată prin adevărul obiectiv cu privire la Hristos. Nu capeţi experienţa aceasta golindu-ţi mintea. O capeţi văzând slava dragostei lui Dumnezeu în lucrarea istorică, reală a lui Hristos.

Am bazat al doilea punct pe legătura dintre versetul 5 şi versetele 6-8. Remarcaţi din nou legătura, de exemplu, dintre versetul 5 şi versetul 8. În versetul 5, dragostea lui Dumnezeu pentru noi a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt. În versetul 8, dragostea lui Dumnezeu este demonstrată de Dumnezeu în istorie prin moartea lui Hristos. Citiţi versetul 8 cu atenţie şi remarcaţi un lucru: "Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi."

Remarcaţi ceva neobişnuit la timpul verbelor? Uitaţi-vă la ultima propoziţie, "Hristos a murit pentru noi." Este la timpul trecut. Este istorie. Este ceva fix, obiectiv, neschimbător. Cât de firesc ar fi fost, atunci pentru Pavel să scrie: În acest act istoric, Dumnezeu "şi-a arătat dragostea faţă de noi." Dar nu aceasta este ceea ce a scris. Ci a scris, "Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi." Timpul prezent. O acţiune în desfăşurare. Dumnezeu Îşi arată dragostea astăzi. El îşi afirmă dragostea astăzi prin actul trecut, istoric, obiectiv al morţii Fiului Lui pentru noi.

Acum, conectaţi lucrul acesta cu turnarea dragostei lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt din versetul 5. Vedeţi legătura? Dumnezeu Îşi toarnă dragostea în inimile noastre, şi Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi, direcţionând minţile noastre înspre moartea Fiului Său. De aceea am spus că experimentarea dragostei lui Dumnezeu are un conţinut real, obiectiv. Este transmisă, sau comunicată, prin adevărul obiectiv cu privire la moartea lui Hristos. Nu capeţi această experienţă golindu-ţi mintea. Ci o capeţi văzând ceea ce ne arată Dumnezeu – slava dragostei lui Dumnezeu în lucrarea reală, istorică a lui Hristos.

Astăzi vreau să mai punctez alte două lucruri cu privire la experimentarea dragostei lui Dumnezeu.

3. Dragostea lui Dumnezeu este experimentată într-o oarecare măsură de toţi creştinii.

De ce spun lucrul acesta? Motivul pentru care spun că toţi creştinii au într-o oarecare măsură această experienţă este pentru că aceasta este ceea ce spune Pavel în versetul 5: "Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat." Remarcaţi că "noastre" şi "ne" sunt în aceeaşi categorie. Acelaşi grup de oameni care au primit Duhul Sfânt, au şi dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile lor. Dar cui i-a fost dat Duhul Sfânt?

Să-l lăsăm pe Pavel să răspundă din Romani 8:9, "Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui." Pavel foloseşte trei termeni aici: duhovniceşti (sau "în Duhul" în limbile Greacă şi Engleză – n.tr.), Duhul lui Dumnezeu, şi Duhul lui Hristos. El vorbeşte aici despre acelaşi Duh, nu despre Duhuri diferite. Apoi, observaţi ce spune în partea a doua a acestui verset 9, "Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui." Aceasta înseamnă că toţi creştinii adevăraţi au Duhul lui Hristos, Duhul Sfânt.

Ca urmare, despre aceştia vorbeşte Pavel în Romani 5:5 atunci când spune, "... Duhul Sfânt care ne-a fost dat [nouă – n.tr.]." Acest "nouă" înseamnă toţi creştinii adevăraţi. De aceea, cuvântul "noastre" din versetul de mai înainte se referă la acelaşi lucru atunci când spune, "Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre, prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat" – se referă la noi credincioşii în Hristos, la inimile noastre. Deci, concluzionez că noi toţi creştinii adevăraţi am gustat cel puţin revărsarea aceasta a dragostei lui Dumnezeu în inimile noastre. Orice creştin adevărat cunoaşte dragostea lui Dumnezeu nu doar ca pe un raţionament sau argument, ci şi ca pe o experienţă. Duhul Sfânt a deschis ochii inimii, pentru ca inima să vadă valoarea şi frumuseţea dragostei lui Dumnezeu în Hristos în realitatea ei, şi noi am fost atinşi în inimă de o percepţie spirituală a dragostei lui Dumnezeu ca să-L cinstim, preţuim, adorăm şi să ne încredem în acest Hristos şi în dragostea lui Dumnezeu care ne esta dată în El. Aceasta este ce înseamnă să devii creştin.

4. Experienţa aceasta variază în timp şi de la persoană la persoană şi poate fi (ar trebui să fie) căutată într-o măsură din ce în ce mai mare.

De ce spun aceasta? Mai întâi, pentru că timpurile verbelor sunt diferite în versetul 5 între revărsarea dragostei lui Dumnezeu şi darea Duhului Sfânt. Remarcaţi: "Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată ["este turnată" – traducere din limba engleză, n.tr.] în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat." Diferenţa aici în versetul 5 este dată de faptul că timpul primului verb sugerează prin textul original din limba greacă că a existat un act în trecut care a avut loc pentru toţi credincioşii, dar că există şi un efect continuu, sau chiar un act continuu. Însă timpul celui de-al doilea verb "ne-a fost dat" implică o acţiune încheiată o dată pentru totdeauna. Duhul Sfânt care ne-a fost dat o dată pentru totdeauna şi care a turnat dragostea lui Dumnezeu într-o oarecare măsură în toţi creştinii, este Acela care acţionează în moduri diferite, în perioade de timp diferite, şi de la persoană la persoană.

Există vreo dovadă a acestui lucru şi în altă parte, care să ne ajute să ştim cum am putea să căutăm plinătatea acestei experienţe? Da. Voi menţiona alte trei texte (nu pe toate care există!).

Mai întâi, să luăm 2 Tesaloniceni 3:5, "Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!" Aici îl vedem pe Pavel care se roagă ca Dumnezeu să facă ceva pentru Tesaloniceni, acum. Ce doreşte el să facă Dumnezeu acum? Doreşte ca Dumnezeu să le "îndrepte inimile." Aceasta este o frază remarcabilă! Inima are direcţii. Se îndreaptă spre un lucru sau spre un altul. Se îndreaptă înspre ceea ce consideră a fi atractiv, satisfăcător şi preţios. Deci Pavel se roagă ca Dumnezeu să dăruiască inimilor lor capacitatea de a vedea dragostea lui Dumnezeu ca pe o dragoste mai atractivă, mai satisfăcătoare şi mai preţioasă decât lucrurile pământeşti obişnuite. "Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu."

Ce altceva ar fi aceasta decât o experienţă a dragostei lui Dumnezeu? Şi trebuie să fie tocmai aşa ceva, chiar dacă suntem creştini, pentru că avem nevoie să fim direcţionaţi de acolo unde suntem înspre dragostea lui Dumnezeu. Altminteri Pavel nu s-ar ruga pentru aşa ceva. De aceea, experienţa dragostei lui Dumnezeu este diferită în perioade de timp diferite şi de la persoană la persoană. Aici ne găsim noi ca şi creştini. Am gustat cu toţii dragostea lui Dumnezeu care a fost turnată pentru noi şi am fost atraşi să ne încredem în tot ceea ce este Dumnezeu în Hristos pentru noi. Dar inimile noastre nu sunt întotdeauna consecvente. Ci se abat şi se îndoiesc. Aşa cum obişnuiau să spună Puritanii, "Există atât de multă insensibilitate pentru lucrurile divine printre creştini."

De aceea avem nevoie de trezire. Şi de fapt aceasta estea trezirea. Trezirea nu este mai întâi convertirea celor pierduţi. Trezirea este mai întâi răspunsul rugăciunii lui Pavel din 2 Tesaloniceni 3:5, "Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu." Atunci când Domnul preia controlul inimilor poporului său şi le îndreaptă spre dragostea lui Dumnezeu, ei experimentează revărsarea dragostei lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Când se întâmplă aşa ceva cu mai mulţi oameni din acelaşi loc, noi spunem că are loc o trezire.

În al doilea rând, luaţi aminte la 2 Corinteni 13:14. Aceasta este o binecuvântare de încheiere: "Harul Domnului Isus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi!" Ce face Pavel aici? Îl cheamă pe Dumnezeu să fie în prezenţa poporului său, ca să-şi manifeste în mod prezent şi real dragostea faţă de ei. "Dragostea lui Dumnezeu să fie cu voi!" - să se manifeste în mod prezent faţă de voi!

Ce vreau să spun prin "să se manifeste în mod prezent"? Nu este dragostea lui Dumnezeu prezentă întotdeauna cu noi creştinii? Romani 8:35 şi 39 spun că nimic nu ne pot despărţi de dragostea lui Dumnezeu. Deci, dacă nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu, atunci de ce se roagă Pavel, "Dragostea lui Dumnezeu să fie cu voi"? Motivul este următorul: chiar dacă dragostea lui Dumnezeu este întotdeauna prezentă cu cei credincioşi, noi nu experimentăm întotdeauna dragostea lui Dumnezeu ca fiind prezentă. De aceea, vrem ca Dumnezeu să-şi facă dragostea mult mai cunoscută în manifestarea ei. Mult mai evidentă. Mult mai experimentală. De aceea, cred că ceea ce se roagă Pavel în 2 Corinteni 13:14 este ca dragostea lui Dumnezeu să fie turnată mult mai deplin şi mai conştient în inimile noastre.

În cele din urmă, luaţi aminte la rugăciunea extraordinară a lui Pavel din Efeseni 3:14-19. El se roagă pentru creştini, ceea ce face ca lucrurile pentru care se roagă să fie remarcabile.

Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.

Cred că într-o zi voi voi predica o serie de cinsprezece mesaje din aceste versete. Nici un alt pasaj din Biblie nu m-a umplut cu dorinţe mai profunde în rugăciune decât pasajul acesta. Este plin de înţelesuri profunde. Dar gândiţi-vă măcar puţin la ceea ce se roagă Pavel aici, şi haideţi s-o facem, citind rugăciunea de la sfârşit la început. În versetul 19, se roagă să ajungem plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. Aceasta este o experienţă. Nu avem parte de ea întotdeauna. O dorim. O căutăm.

Cum vine experienţa?

Cum vine? Vine printr-o cunoaştere experenţială a dragostei de neînţeles a lui Hristos – "şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă." Şi cum vine cunoaşterea experenţială a dragostei lui Hristos? În versetul 17, se roagă ca ei să aibă "rădăcina şi temelia puse în dragoste" ca să "cunoască" această dragoste de neînţeles. Ei bine, cum se întâmplă această înrădăcinare şi punere a temeliei în dragoste? Pavel se roagă (în versetele 16-17) ca aceasta să se petreacă prin întărirea Duhului din omul dinăuntru pentru ca Hristos să locuiască (manifestându-se) în inimă prin credinţă.

Deci aici ajungem din nou la lucrarea Duhului Sfânt. Şi atunci, nu este toată această experienţă extraordinară din Efeseni 3:14-19 pur şi simplu o desfăşurarea a propoziţiei simple din Romani 5:5 ca dragostea lui Dumnezeu să fie turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat?

Şi dacă este aşa, atunci nu este clar că experienţa diferă în timp şi de la persoană la persoană? Altminteri Pavel nu s-ar ruga aşa de des pentru aceasta.

Şi, în cele din urmă, nu este clar atunci cum ar trebui să căutăm plinătatea acestei experienţe ca şi oameni? În primul rând, nu ne golim mintea, ci ne-o umplem cu adevărul lui Hristos şi cu demonstrarea dragostei Sale faţă de noi atunci când a venit, a trăit printre noi, a murit şi apoi a înviat. În al doilea rând, ne rugăm pentru aceasta. Ne rugăm foarte serios pentru aceasta!

Acestea sunt cele două lucruri pe care le-a făcut Pavel mereu şi mereu. El a scris fraţilor săi ca să le îndrepte minţile înspre adevărul lui Dumnezeu în Hristos. Şi s-a rugat ca Duhul Sfânt să le dea ochi să vadă slava a ceea ce scria el.

Aceasta este chemarea mea pentru noi toţi pentru perioada adventului. Citiţi demonstraţiile dragostei lui Dumnezeu în Hristos. Gândiţi-vă la ele în felul acesta. Şi rugaţi-vă aceste rugăciuni ale lui Pavel din toată inima. Ca cea din Efeseni 1:18-19, "şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui." Atunci când ochii inimilor noastre sunt deschişi faţă de măreţia dragostei lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre de Duhul Sfânt care ne-a fost dat. Căutaţi aceasta. Căutaţi această plinătate cu toată puterea voastră.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in physical form, in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For posting online, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. For videos, please embed from the original source. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org