Cum Să Omori Păcatul, Partea 2

Romani 8:10-17

Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. 11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. 12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. 13 Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. 14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: "Ava! adică: Tată!" 16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

Acum două săptămâni v-am îndreptat atenţia asupra versetelor 12 şi 13 şi am încercat să răspundem la una din cele patru întrebări. Aceste versete spun “Aşadar, fraţilor,” iar cuvântul “aşadar” urmează după gloriosul adevăr din versetul 11 care spune că trupurile noastre muritoare vor fi aduse la viaţă şi vor fi înviate de Duhul lui Dumnezeu, ca să putem să ne bucurăm veşnic în Dumnezeu, aşa cum ne-a creat El să fim, trup şi suflet. “Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti (eului aceluia vechi şi răzvrătit), ca sa trăim după îndemnurile ei”— nu datorezi firii pământeşti decât împotrivire şi război. Firea aceasta a încercat să te omoare din ziua în care te-ai născut. Nu-ţi uni forţele cu duşmanul tău şi nu plăti pentru propria-ţi distrugere, prin cedarea la îndemnurile firii.

Apoi Pavel continuă în versetul 13, “Dacă trăieşti după îndemnurile ei, vei muri; dar dacă, prin Duhul, faci să moară faptele trupului, vei trăi.” Nu datorezi nimic firii. Datorezi totul Duhului lui Dumnezeu. Duhul te va învia la înviere (versetul 11), şi chiar şi acum, nu poţi avea biruinţă asupra păcatelor tale decât “prin Duhul.” “Dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele firii, veţi trăi.” Duhului îi datorezi viaţa învierii finale (versetul 11). Şi tot Duhului îi datorezi şi perseverenţa de care ai nevoie ca să ajungi la înviere ca un creştin care luptă împotriva păcatului. Dacă încerci să supravieţuieşti ca şi creştin altfel decât “prin Duhul,” nu vei supravieţui. Vei muri. Ceea ce am încercat să arăt data trecută a fost că pericolul acesta este real şi nevoia de a lupta este cu atât mai importantă.

Până nu ajungi să crezi că viaţa de credinţă este o luptă – şi că sufletul tău este în joc – nu vei face altceva decât să te joci de-a credinţa, fără a avea o ardoare până la sânge, fără vigilenţă, fără pasiune, şi fără o mentalitate de războinic. Dacă aceasta este starea în care te afli în dimineaţa aceasta, atunci te afli într-o poziţie foarte precară. Duşmanul te-a ademenit într-o stare de adormire, într-o mentalitate de pace, ca şi când nimic serios nu este în joc. Iar Dumnezeu, în mila Lui, te-a adus aici în dimineaţa aceasta şi a rânduit această predică ca să te trezească şi să te pună pe poziţie de război.

Isus a spus în Matei 11:12, “Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală.” Vrei să intri în Împărăţia cerurilor? Ia-o cu năvală, cu violenţă! Dar cu o violenţă îndreptată împotriva cui – sau împotriva a ce? Ascultă la răspunsul dat de Isus: “Dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare, şi să fii aruncat în focul veşnic” (Matei; 18:8). Vrei să intri în viaţă? Intră cu violenţă. Taie-ţi mâna sau piciorul dacă lucrul acesta te va face să nu cazi. Este imaginea celui mai radical gen de asalt îndreptat asupra păcatului personal. Nu asupra păcatelor altora – ci asupra păcatelor personale.

Aşezaţi versetul acesta alături de Romani 8:13: “Dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.” Vrei să intri în viaţă? Vrei să trăieşti? Fii violent! Adoptă o mentalitate de razboinic. Încetează să mai faci pace cu urechile şi ochii şi limba şi mâinile şi picioarele care te trădează ca Iuda, şi care se alătură duşmanului şi devin instrumente ale păcatului şi se războiesc cu sufletul tău. Omoară faptele trupului.

Războiul violent al vieţii creştine

Ed Welch, în timp ce se pregătea să scrie cartea sa Un Banchet în Mormânt (Presbyterian & Reformed Publishing, 2001), a spus:

… Înfrânarea autentică este caracterizată de o trăsătură a răutăţii. Înfrânarea nu este pentru cei timizi. Atunci când vrem să creştem în înfrânare, nu numai că vom cultiva o stare de bucurie faţă de Isus Hristos, dar şi o ură faţă de păcat… Singura atitudine posibilă pe care o putem avea faţă de o dorinţă necontrolată, este declaraţia de război. Războiul îţi ascute simţurile. Auzi o ramură care trozneşte sau un foşnet de frunze şi eşti deodată pe poziţie de atac. Cineva tuşeşte şi eşti gata să apeşi trăgaciul. Chiar după zile întregi de neodihnă, războiul ne ţine vigilenţi.

Există o trăsătură a răutăţii, a violenţei în viaţa creştină adevărată. Dar o violenţă îndreptată împotriva cui – sau împotriva a ce? Nu împotriva altor oameni. Ci o violenţă îndreptată împotriva tuturor impulsurilor din noi care ar fi violente faţă de alţi oameni. O violenţă îndreptată împotriva tuturor impulsurilor noastre lăuntrice care vor să cadă la pace cu păcatul nostru şi să se obişnuiască cu o mentalitate ca pe timp de pace. O violenţă îndreptată împotriva tuturor poftelor lăuntrice şi dorinţelor care ne fac robi ai mâncării, sau ai cofeinei, sau ai dulciurilor, sau ai ciocolăţii, sau ai alcoolului, sau ai pornografiei, sau ai banilor, sau ai laudei oamenilor, sau ai aprobării venite de la alţii, sau ai dorinţei de putere, sau ai faimei. Este o violenţă îndreptată împotriva impulsurilor din sufletele noastre către rasism sau împotriva indiferenţei leneşe faţă de nedreptate, sărăcie sau avort.

Creştinismul nu este o religie a obişnuinţei de a trăi în pace cu lumea aceasta aşa cum este ea. Dacă, prin Duhul faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. Creştinismul este război – îndreptat împotriva impulsurilor noastre păcătoase.

Să analizăm puţin acest aspect în dimineaţa aceasta. Am spus acum două săptămâni că sunt trei întrebări la care nu am ajuns să dăm răspuns.

  1. Care sunt “faptele trupului” pe care trebuie să le omorâm?

  2. Ce este această omorâre a faptelor? Ce înseamnă acest “să le facem să moară’?

  3. Cum faceţi acest lucru “prin Duhul”? Ce înseamnă “prin Duhul”?

1. Care sunt “faptele trupului” pe care trebuie să le omorâm?

Apostolul Pavel continuă aici ce a spus deja în Romani 6. Aşadar să ne ne întoarcem acolo şi să ne reamintim câteva lucruri. Sa luăm trei versete de acolo pentru a lămuri ce spune Romani 8:13. Primul verset este Romani 6:13: “Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele [trupurile] voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.” Deci care sunt “faptele trupului” pe care trebuie sa le omorâm? Sunt acele fapte pe care suntem gata să le facem când trupurile noastre sunt “instrumente ale nelegiuirii” (şi trebuie să omorâm faptele acestea înainte ca ele să aibe loc).

Al doilea verset este Romani 6:12: “Păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.” Atunci când trupul muritor este luat prizonier de către păcat şi este făcut să asculte de pofte, atunci şi acolo vedem “faptele trupului” care trebuiesc omorâte.

Al treilea verset este Romani 6:6 “Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului.”

Am menţionat acest verset ca să vă reamintesc adevărul creştin deosebit de important privitor la omorârea faptelor păcătoase ale trupului, şi anume că, prin unirea cu Isus Hristos care are loc doar prin credinţă voi sunteţi deja morţi faţă de de păcat şi vii faţă de Dumnezeu, iar când faceţi să moară faptele trupului voi puneţi de fapt în practică ceea ce sunteţi deja în Hristos. “Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui.” Atunci când a murit Hristos, am murit şi noi în El dacă am fost uniţi cu El prin credinţă.” Şi am murit cu El ca să putem să arătăm această moarte prin omorârea faptelor păcătoase ale trupului. Pentru că suntem deja biruitori putem câştiga în lupta violentă pe care o ducem împotriva păcatului! El zdrobeşte puterea păcatului iertat. Noi putem omorî numai păcatul care a fost deja omorât atunci când noi am murit în Hristos. Acesta este creştinismul. Creştinismul nu este doar o îmbunătăţire morală a omului.

Aşadar răspunsul la prima întrebare de astăzi, “Care sunt “faptele trupului” la care se referă Romani 8:13?” este acesta: sunt acele fapte pe care suntem gata să le facem atunci când suntem mânaţi de păcat, sau de poftă, sau de nelegiuire. Păcatul este mai profund decât faptele. Faptele sunt instrumentul păcatului. Şi când aceasta este ceea ce vor trupurile noastre să facă – să treacă de partea duşmanului – noi omorâm această acţiune. În războiul acesta pe care-l purtăm cu noi înşine, îi omorâm pe trădători.

2. Ce este această omorâre a faptelor?

Răspunsul este acesta: Este sufocarea faptelor păcătoase ale trupului. Tai cordonul ombilical, întrerupi alimentarea cu sânge. Faptele trupului vin de undeva. Isus a spus: “Ce iese din gură vine din inimă şi aceea spurcă pe om.” (19) Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. (20) Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om” (Matei 15:18-20). Faptele păcătoase au un cordon ombilical care trebuie tăiat.

Cu alte cuvinte, există o stare a inimii care dă naştere la “faptele trupului.” Este o problemă a inimii. Trebuie sa tăiem mâinile, şi să scoatem ochii, dar nu la modul literal – pentru că nu ar ajuta la nimic – ci cu aceeaşi atitudine violentă, dar îndreptată asupra inimii. Omori fructul rău prin tăierea rădăcinii rele.

Care este rădăcina rea a “faptelor trupului”? O puteţi vedea în Romani 8:7. “Umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.” Versetul 13: “Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri.” Firea pământească este marele duşman aici, şi este un duşman deoarece nu se supune lui Dumnezeu şi este împotrivitoare lui Dumnezeu. Ei nu-i place de Dumnezeu şi nu vrea ca Dumnezeu să-i spună ce să facă.

Aşadar, ca să omori “faptele trupului” pe care le produce această vrăjmăşie, trebuie să tai cordonul ombilical, să strangulezi alimentarea cu oxigen, să opreşti alimentarea cu sânge. Faptele trebuiesc omorâte (înainte ca acestea să fie puse în practică) prin tăierea rădăcinii împotrivirii şi nesupunerii care-l respinge pe Dumnezeu.

3. Cum faceţi acest lucru “prin Duhul”?

Să găsim răspunsul la această întrebare urmând trei paşi, fiecare dintr-un text diferit.

Pasul Unu: Gândeşte-te la lucrurile Duhului

Pasul 1. Observaţi Romani 8:5-6 şi modul cum vorbeşte Pavel despre firea pământească şi despre Duhul (aceeaşi pereche pe care o foloseşte şi în textul nostru de astăzi în versetul 13): “Cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după [se gândesc la] lucrurile firii pamânteşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după [se gândesc la] lucrurile Duhului. (6) Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte (cum spune şi în versetul 13a!) pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace (cum spune şi în versetul 13b).” Aşadar prima parte a răspunsului este aceasta: omorârea prin Duhul a faptelor trupului implică “umblarea după lucrurile Duhului” [“aţintirea minţii asupra lucrurilor Duhului,” traducere din limba engleză, n.tr.]. Nu înseamnă doar să te uiţi la ispită şi să zici NU. Faci şi asta! Dar dacă vrei să o omori prin Duhul, trebuie să faci mai mult decât atât: trebuie să îţi îndrepţi mintea, inima, şi atenţia spirituală în altă direcţie, şi anume înspre “lucrurile Duhului.”

Pasul Doi: Gândeşte-te la cuvintele lui Dumnezeu şi la realităţile pe care le prezintă acestea

Pasul 2. Care sunt “lucrurile Duhului”? Dacă va trebui să ne pironim ochii minţii şi ai inimii asupra lor în ceasul ispitei, ca să omorâm păcatul, atunci la ce ne vom uita? Textul cheie este 1 Corinteni 2:13-14 unde Pavel spune că învăţăturile lui sunt cuvinte inspirate de Dumnezeu. Acesta este singurul alt loc din Noul Testament unde este folosită aceeaşi expresie “lucrurile Duhului.” Pavel vorbeşte aici despre revelaţiile care i-au fost date: “(13) … vorbim despre ele nu cu vobiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt…(14) Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.”

Deci aici “lucrurile Duhului “sunt cuvintele lui Dumnezeu vorbite de apostoli. De aici deduc că atunci când Romani 8:5 spune că “...cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după [se gândesc la] lucrurile Duhului,” înseamnă că ei umblă după [se gândesc la] cuvintele lui Dumnezeu şi realităţile la care se referă acestea. Acestea sunt “lucrurile Duhului” pe care omul firesc le respinge iar cel spiritual le îmbrăţişează. Deci pentru a face “prin Duhul” să moară faptele trupului înseamnă că trebuie să umblaţi după “lucrurile Duhului,” ceea ce am văzut acum că înseamnă să îmbrăţişaţi cuvintele lui Dumnezeu (şi realităţile pe care le arată acestea) vorbite de oamenii inspiraţi de Duhul lui Dumnezeu.

Acest lucru este deosebit de important deoarece “Cuvântul lui Dumnezeu”este numit “sabia Duhului” în Efeseni 6:17. Iar săbiile sunt folosite pentru a ucide. Şi tocmai aceasta este ce avem noi de făcut “prin Duhul” aici în Romani 8:13 – trebuie să omori faptele trupului prin Duhul, adică prin aţintirea minţii asupra lucrurilor Duhului, adică prin primirea şi îmbrăţişarea “Cuvântul lui Dumnezeu” în mintea şi inima ta, adică prin luarea sabiei Duhului care este arma mortală folosită în omorârea păcatului.

Pasul Trei: Prin auzirea credinţei, nu prin faptele Legii

Pasul 3. Ce trebuie să faci practic ca să aduci puterea Duhului prin Cuvântul lui Dumnezeu în acţiunea aceasta viguroasă de omorâre a păcatului? Răspunsul ne este dat cu claritate în Galateni 3:5: “Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?” Raspunsul este acesta: Duhul ni se dă pentru omorârea miraculoasă şi atotputernică a păcatului, nu prin faptele Legii, ci “prin auzirea credinţei.”

De ce spune “prin auzirea credinţei” şi nu doar “prin credinţă”? Ca să sublinieze că ceea ce aude şi primeşte şi îmbrăţişează credinţa este ceva auzit, şi anume “Cuvântul lui Dumnezeu,” care este sabia Duhului, care omoară păcatul.

Şi cum face lucrul acesta? Să lăsăm subiectul acesta pentru o altă predică când mă voi întoarce asupra lui. Totuşi nu rămânem neajutoraţi în dimineaţa aceasta. Acum ştim că atunci când vine ispita, pe lângă faptul că trebuie să spui un NU! categoric şi puternic, trebuie să te uiţi şi la un cuvânt pe care-L spune Dumnezeu, şi în mod deosebit la un cuvânt care promite că Dumnezeu va fi mai mult pentru noi şi va face mai mult pentru noi decât ne promite păcatul acela. Şi dacă îl crezi pe Dumnezeu – şi aici se dă lupta cea mare – vei tăia rădăcina păcatului.

Aşadar cufundă-ţi inima şi mintea în fântâna adevărului, vieţii şi puterii – adică în promisiunile lui Dumnezeu, şi atunci când vine ispita, ia acest Cuvânt atot-satisfăcător, această sabie a Duhului, şi crede în ea, şi cu ea taie rădăcina păcatului. Omoar-o!

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org