Dumnezeu Să Fie Găsit Adevărat şi Toţi Oamenii Să Fie Găsiţi Mincinoşi

Romani 3:1-8

Care este deci întâietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur? 2 Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3 Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu? 4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: "CA SĂ FII GĂSIT NEPRIHĂNIT ÎN CUVINTELE TALE, ŞI SĂ IEŞI BIRUITOR CÂND VEI FI JUDECAT." 5 Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor). 6 Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? 8 Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

Osânda Acestor Oameni Este Dreaptă

Textul se termină cu "Osânda acestor oameni este dreaptă." A cui condamnare este dreaptă? Ei bine, vom vedea. Şi nu numai că vom vedea a cui codamnare este dreaptă, dar vom vedea şi de ce este dreaptă această condamnare. Ca urmare, ce este relatat în textul acesta este foarte relavant pentru tine şi pentru mine. Este o judecată care vine asupra lumii. Este menţionată în versetul 6: "Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?" El va judeca lumea. Şi unii vor fi condamnaţi. Şi condamnarea lor va fi dreaptă. Cine sunt ei? Şi ce au spus ei în aceste opt versete ca să dezlănţuie această sentinţă teribilă, sentinţă venită împotriva lor din partea apostolului care scrie sub inspiraţie divină? Sper că vei auzi şi vei învăţa cum să nu te raportezi la Dumnezeu şi la Cuvântul Lui.

Aşa cum începe capitolul 3 din Romani, Pavel tocmai a argumentat în Romani 2:25 că dacă un Iudeu nu respectă Legea lui Dumnezeu, atunci "tăierea lui împrejur devine netăiere împrejur." Adică, Iudeul acesta nu mai este diferit de unul care face parte dintre Neamuri. Nu numai atât – Pavel a spus în 2:27 că Neamurile care respectă Legea lui Dumnezeu vor judeca în ziua de pe urmă pe Iudeii care au tratat Legea ca pe o simplă scrisoare, în loc să o lase să-şi aibă efectul transformator lăuntric înfăptuit de Duhul Sfânt. Pavel a spus toate acestea ca să facă clar că Iudeii, ca şi Neamurile de altfel, sunt toţi sub puterea păcatului şi au nevoie de Evanghelia măreaţă şi dătătoare de viaţă în care el predică despre darul neprihănirii lui Dumnezeu (1:16-17) – şi anume, indiferent de cât de mult păcat ai adus cu tine astăzi în această cameră (Iudeu sau dintre Neamuri), poţi avea o poziţie corectă înaintea lui Dumnezeu datorită morţii şi învierii lui Hristos, dacă îţi vei pune încrederea în El. Acesta a fost până acum mesajul din Romani: Iudeii şi Neamurile deopotrivă au nevoie de Evanghelie şi Dumnezeu le dă propria Sa neprihănire fără plată celor ce cred în Fiul Său.

Dar acum Pavel face un ocol în Romani 3:1-8. El a spus un lucru foarte provocator şi care va fi cu siguranţă ţinta unor atacuri, şi anume, că unii Iudei nu sunt Iudei adevăraţi şi unii dintre Neamuri pot fi Iudei adevăraţi, chiar dacă aceştia din urmă nu sunt tăiaţi împrejur. Problema este că această afirmaţie pare să pună sub semnul întrebării poziţia specială a lui Israel ca şi popor ales al lui Dumnezeu. Şi mai înseamnă că ar pune sub semnul întrebării tot Vechiul Testament. Şi dacă Evanghelia lui Pavel face acest lucru, ea nu va sta în picioare.

Atunci Ce Avantaj Are Iudeul?

Aşa că Pavel întreabă – sau, lasă un personaj imaginar să întrebe – în versetul 1: "Care este deci întâietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur?" Vedeţi ce problemă se pune aici. El a spus că Iudeii pot fi judecaţi de către Neamuri şi pot să piară, şi că Neamurile pot deveni Iudei adevăraţi printr-o schimbare a inimii prin credinţa în Mesia. Deci care este avantajul să fii Iudeu? Nu cumva pune el la îndoială toată structura Vechiului Testament bazată pe faptul că Iudeii sunt poporul special ales al lui Dumnezeu care se bucură de avantaje incredibile?

Pavel răspunde în versetul 2 şi spune că sunt avantaje mari în a fi Iudeu. "Oricum sunt mari." Apoi deschide o listă a avantajelor (vesetul 2b), dar menţionează un singur lucru în această listă: "Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu." Pavel se opreşte aici pentru că intenţionează să termine această listă mai târziu (în 9:4-5). De fapt, toată această problemă, şi anume dacă Dumnezeu este credincios legământului Lui cu Israel în lucrarea lui Hristos, este reluată în Romani 9-11, astfel încât Romani 3:1-8 este doar un ocol scurt pentru a devia criticile până când ajunge la Romani 9. Şi abia acolo încheie lista aceasta spunând: "...Ei sunt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!" (9:4-5).

Dar aici el menţionează un singur avantaj: ei au cuvintele lui Dumnezeu – li s-a dat Cuvântul lui Dumnezeu în cele treizeci şi nouă de cărţi ale Vechiului Testament. Apoi se opreşte şi lasă personajul imaginar să ridice problema la care va răspunde: "Bine Pavele, tu spui că Israel are un loc special ales în planul lui Dumnezeu, dar spui de asemenea că Iudeii pier în necredinţă şi chiar sunt judecaţi de către Neamuri. Pare un fel de vorbire cu două înţelesuri. Care din cele două este adevărată – siguranţa legământului datorită faptului că sunt Iudei, sau necredinţa şi judecata?" Ei presupuneau că trebuia să fie ori una ori cealaltă.

Dumnezeu Nu Este Fals sau Necredincios

Pavel răspunde în versetul 3, "Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?" Cu alte cuvinte, el respinge presupunerea că dacă unii Iudei sunt necredincioşi şi pier, Dumnezeu este necredincios. Versetul 4: "Nicidecum!" Necredincioşia lui Dumnezeu este de neconceput. De fapt, nu numai că este de neconceput în cazul în care numai "unii" sunt necredincioşi (aşa cum spune versetul 3), ci chiar şi în cazul în care toţi oamenii sunt găsiţi mincinoşi înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu tot nu ar fi necredincios în ce priveşte slava Sa şi legământul Său dacă îi va judeca pe toţi. Versetul 4: "Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi." (Mai multe săptămâna viitoare! Ce afirmaţie uimitoare cu privire la centralitatea şi supremaţia lui Dumnezeu în univers!)

Apoi, ca să susţină această afirmaţie că Dumnezeu nu este mincinos sau necredincios, chiar dacă îi judecă şi pe Iudei şi pe ceilalţi păcătoşi, Pavel citează Psalmul 51:4. Acum amintiţi-vă că Psalmul 51 este psalmul mărturisirii regelui David după adulterul cu Batşeba. Iată ce a spus David în contextul acestui psalm. El îi spune lui Dumnezeu, "Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta, şi fără vină în judecata Ta." (51:4). Cu alte cuvinte, David spune că motivul pentru care Dumnezeu va fi drept ca să-l judece este acela că păcatul lui a fost îndreptat împotriva lui Dumnezeu. Păcatul lui David face ca judecata lui Dumnezeu asupra lui David să fie dreaptă – să fie conformă naturii lui Dumnezeu, potrivită slavei Sale, şi astfel această dreptate a lui Dumnezeu este credincioşie faţă de legământul Său.

Pavel citează acest Psalm pentru a-şi susţine afirmaţia că Dumnezeu nu este necredincios sau mincinos chiar dacă unii Iudei sau toţi oamenii sunt necredincioşi şi mincinoşi faţă de Dumnezeu. Deci el spune ceva de genul acesta. Versetul 3: necredinţa unor Iudei nu va anula credincioşia lui Dumnezeu; şi versetul 4: chiar dacă toţi oamenii ar fi găsiţi mincinoşi şi sub judecata lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi găsit adevărat şi credincios. De ce? Pentru că David însuşi a spus că Dumnezeu avea dreptul să-l judece din cauza păcatului lui. David nu a pretins că identitatea lui de Iudeu îl va scăpa. "Am păcătuit," a spus David (şi acum Pavel îl citează în versetul 4b. "Am păcătuit ...") "... ca [Tu Dumnezeu] să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat."

Deci răspunsul lui Pavel până aici este: Da, Iudeii au avantaje, cum ar fi tocmai Cuvântul lui Dumnezeu care le-a fost dat. Dar dacă sunt necredincioşi vor fi judecaţi. Aceasta nu pune la îndoială credincioşia lui Dumnezeu, adevărul Lui sau neprihănirea Lui. Mai degrabă, păcatul celor pe care îi judecă Dumnezeu (cum este cu păcatul lui David) Îl dovedesc adevărat pe Dumnezeu în judecata Lui. Păcatul lui Israel este tocmai lucrul care măreşte dreptatea sau neprihănirea lui Dumnezeu la judecată.

Acum s-ar putea să gândeşti: Pavele, acesta este un loc bun unde să te opreşti din ocolul pe care l-ai făcut. Ţi-ai susţinut argumentul. Acum întoarce-te la drumul principal şi reia tema principală în versetul 9: toţi sunt păcătoşi şi au nevoie de Evanghelie. Pentru că încep să nu mai pot să te urmăresc în ceea ce spui. Ai făcut un ocol serios. Ai uitat oare că sunt şi copii printre cei din audienţa ta de la Roma, şi unii creştini simpli, cărora le este greu să urmărească ocolul acesta?

Dar Pavel, evident nu este convins de aceste consideraţii. (Vreau să vorbesc despre aceasta săptămâna viitoare!) El continuă să răspundă celor care încă obiectează. A avut aşa de multe dezbateri despre lucrurile acestea cu Iudeii şi Neamurile încât ştie ce spun ei în acest moment şi doreşte să le dea cel puţin un răspuns scurt. Un lucru pe care-l spun ei – şi aceasta este uimitor – este acela că dacă Pavel are dreptate, Dumnezeu s-a implicat într-o contradicţie colosală. S-ar putea să sune cumplit, dar atât de departe vor merge oamenii atunci când vor realiza că unele dintre mult-preţuitele lor credinţe se dărâmă.

Făcându-i o Favoare lui Dumnezeu Păcătuind

Ei spun, de fapt, (ascultaţi la aceasta!), că dacă păcatul nostru (ca şi păcatul lui David) şi nelegiuirea noastră, arată sau măresc neprihănirea lui Dumnezeu atunci când El ne judecă, atunci cu adevărat, noi nu suntem instrumente ale păcatului, ci suntem instrumentele slavei lui Dumnezeu pentru a mări neprihănirea Lui. Deci Dumnezeu ar fi nedrept să ne condamne. Deoarece ne-ar condamna tocmai pentru ceea ce măreşte slava neprihănirii Sale la judecată. Acum dacă o asemenea afirmaţie sună ca un joc de cuvinte, chiar este. Şi este felul în care începi să foloseşti limbajul atunci când ai pierdut sensul realităţii. Dar iat-o chiar aici în versetul 5, prezentată de Pavel şi exprimând obiecţia lor la ceea ce a spus el: "Dar, dacă nelegiuirea noastră [ca şi a lui David] pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu [atunci când El ne judecă], ce vom zice? [Întreabă Pavel] Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? [Ceea ce spuneau ei că ar fi fost cazul dacă Pavel ar fi avut dreptate. Apoi Pavel adaugă stânjenit fiind de felul acesta de vorbire] (Vorbesc în felul oamenilor)." Şi apoi răspunde în versetul 7: "Nicidecum!" Nu într-adevăr. Dumnezeu nu este nedrept ca să-şi dezlănţuie mânia asupra ta chiar dacă păcatul tău măreşte neprihănirea Lui atunci când El te judecă. Eşti foarte greşit.

De fapt, argumentând în felul acesta (ar putea să spună Pavel), vă încurcaţi singuri în trei contradicţii ale propriilor voastre credinţe. Iată-le: În primul rând, Dumnezeu nu este nedrept să-i judece pe cei a căror judecată măreşte neprihănirea Lui, spune Pavel (versetul 6b), "Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?" Cu alte cuvinte, una din credinţele voastre preţioase este că Dumnezeu va judeca lumea. Voi credeţi lucrul acesta. Dar Dumnezeu n-ar putea judeca lumea, dacă această gândire sofisticată a voastră ar fi adevărată: că El nu poate condamna oamenii dacă condamnarea lor măreşte neprihănirea Lui. Ştiţi bine că Dumnezeu va judeca lumea, şi că neprihănirea Lui va fi preamărită în acea judecată. Aceasta este prima voastră contradicţie.

În al doilea rând, luaţi-mă pe mine, de exemplu, spune Pavel. Credeţi că spun miniciuni acum, când vorbesc. Păcătuiesc, credeţi voi. Dar dacă Dumnezeu m-ar judeca pe mine acum? Ar fi El drept? Sau minciuna mea despre adevăr L-ar glorifica pe Dumnezeu atât de mult când El m-ar condamna, încât ar fi nedrept să mă condamne? Acesta este punctul pe care-l subliniază versetul 7a: "Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos?" Aceasta este a doua capcană în care aţi căzut cu jocul vostru de cuvinte. Credeţi într-adevăr că sunt păcătos şi că Dumnezeu ar fi drept să mă judece, chiar dacă păcatul meu ar mări slava Lui la judecata mea. Deci nu rămâneţi de fapt pe poziţia voastră.

În cele din urmă, pe baza poziţiei voastre – că Dumnezeu nu-i poate judeca pe cei al căror păcat măreşte neprihănirea Lui atunci când El îi judecă pe aceştia – pe baza acestei poziţii lipsite de sens, noi am putea la fel de bine să continuăm să păcătuim. Deoarece ceea ce susţineţi voi este că păcatul nostru slăveşte neprihănirea lui Dumnezeu la judecată, şi astfel noi nu suntem de fapt păcătoşi ci oameni care-L slăvesc pe Dumnezeu, şi astfel suntem în siguranţă faţă de mânia Lui. Versetul 8: "Şi de ce să nu spunem (cum pretind unii care ne vorbesc de rău, şi cum susţin unii că spunem noi), să facem răul ca să vină bine din el?" Şi la acest fel întortocheat şi manipulator de folosire a limbajului şi teologiei, Pavel spune: " Osânda acestor oameni este dreaptă."

Atunci Când Cuvântul lui Dumnezeu Pare să Se Contrazică

Există o condamnare a Iudeilor şi a Neamurilor, şi există dreptate. Şi aceste două lucruri nu se contrazic. De aici am plecat. Cine sunt aceia a căror osândă este dreaptă? Aceia care se joacă cu Cuvântul lui Dumnezeu. Mai specific în situaţia aceasta: aceia care văd două lucruri adevărate în Cuvântul lui Dumnezeu pe care nu le pot reconcilia şi neagă că lucrurile ar sta astfel. Pentru ei cele două adevăruri erau: pe de o parte, Dumnezeu este credincios şi Dumnezeu este drept şi este fidel slavei Sale, şi, pe de altă parte, Dumnezeu îi judecă pe cei din poporul Lui ales şi-i condamnă împreună cu Neamurile. Două adevăruri, ireconciliabile pentru ei. Ce avantaje ar avea atunci Iudeul? Aşadar încearcă să respingă unul din aceste adevăruri. Şi rezultatul este unul sofisticat – argumentare înşelătoare, jocuri de cuvinte. Şi la aceasta Pavel spune, "Osânda acestor oameni este dreaptă."

Deci îndemnul meu în încheiere este acesta: Nu vă jucaţi cu Biblia. Fiţi cât se poate de atenţi în mânuirea Cuvântului lui Dumnezeu. Şi când nu puteţi împăca un adevăr cu un altul, aşteptaţi, rugaţi-vă, studiaţi şi căutaţi ajutorul Domnului. La vremea potrivită, aceste adevăruri vor fi reconciliate.


© Desiring God
Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi: De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org