Să ne Bucurăm în Nădejdea Slavei lui Dumnezeu

Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. 2 Lui îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

Nici o îndoială că aceasta este voia lui Dumnezeu

Scopul meu în această dimineaţă este ca voi să "vă bucuraţi în nădejdea slavei lui Dumnezeu." Urmăresc scopul acesta cu mari aşteptări deoarece ştiu că este voia lui Dumnezeu pentru voi în Hristos Isus. Acesta este scopul lui Dumnezeu în aceste două versete. Versetul 2b: "Ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu."

Sunt multe lucruri în viaţă cu privire la care nu suntem siguri. Să locuiesc aici sau să locuiesc acolo? Să-mi schimb slujba sau să stau unde sunt? Să merg la şcoală aici sau acolo? Să merg eu însumi în misiune sau să-i trimit pe alţii? Să curtez această persoană sau nu? Să mănânc mâncarea aceasta sau cealaltă? Să citesc cartea aceasta sau aceea? Să vorbesc cu persoana aceasta sau cu persoana aceea? Să mă uit la emisiunea aceasta sau nu? Sunt multe alegeri cu privire la care ne întrebăm – care i-ar place Domnului mai mult? Dar sunt anumite lucruri cu privire la care putem fi absolut siguri. Şi unul dintre ele este acesta: este voia lui Dumnezeu ca voi să "vă bucuraţi în nădejdea slavei lui Dumnezeu."

Orice altceva faceţi, orice altceva spuneţi, orice altceva simţiţi, orice altceva la ce vă gândiţi când vă treziţi sau când vă culcaţi, nu trebuie să aveţi nici o îndoială cu privire la lucrul acesta. Dumnezeu doreşte să vă bucuraţi în nădejdea slavei Sale. De aceea este normal să vă dăruiţi pe voi înşivă cu toată energia pentru a urmări lucrul acesta în viaţă. Celelalte lucruri nu sunt aşa de clare şi de importante ca acesta. Aceasta este sigur şi de o importanţă maximă. "Să vă bucuraţi în nădejdea slavei lui Dumnezeu."

Pentru a face aceasta trebuie să vedeţi slava. Trebuie să nădăjduiţi în slava pe care o vedeţi. Şi apoi să vă bucuraţi în nădejdea slavei pe care o vedeţi. Slava lui Dumnezeu există. Nădejdea pentru slava lui Dumnezeu există. Bucuria sau lauda sau desfătarea în nădejdea slavei lui Dumnezeu există.

Unde vedeţi slava? O vedeţi mai ales în mesajul Evangheliei vieţii, morţii şi învierii lui Hristos pentru păcătoşi. Atunci când mesajul este comunicat şi Evanghelia este predicată, ceea ce străluceşte din ea, spune Pavel în 2 Corinteni 4:4, este "lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu." Evanghelia este "Evanghelia slavei lui Hristos." Şi acest Hristos slăvit este "chipul lui Dumnezeu." Deci slava lui Hristos pe care o vedem în istorisirea Evangheliei vieţii, morţii şi învierii Lui este slava lui Dumnezeu. Dumnezeu iese în evidenţă prin istorisirea vieţii Fiului lui şi prin predicarea acestei măreţe istorisiri în istorie. Slava Lui străluceşte prin Evanghelie.

Şi când o vedem pentru ceea ce este ea, vedem că slava lui Dumnezeu este cea mai mare valoare din univers. Nimic nu este mai de dorit decât slava lui Dumnezeu. Romani 8:18, "Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi." Nici o durere nu este prea mare de îndurat dacă ne aduce în prezenţa slavei lui Dumnezeu. Şi nu numai că slava Sa va fi "descoperită faţă de noi," dar vom fi şi cuprinşi în ea. Romani 8:21, "că şi ea [firea – în traducerea Cornilescu, creaţia – în textul original, n.tr.] va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu." Vom avea parte de slava lui Dumnezeu." Noi înşine vom fi slăviţi, glorificaţi.

Măreţia bucuriei acestei experienţe întrece orice imaginaţie. Aceasta este ceea ce spune Pavel în 1 Corinteni 2:7-9, "Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, ..., pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci ... "Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." Atunci când Pavel a fost răpit la cer ca să vadă aceste lucruri, i s-a interzis să le pună în cuvinte. El spune că "a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte, care nu se pot spune, şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească." (2 Corinteni 12:4). În mijlocul suferinţelor el a spus că "întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă." În conformitate cu Romani 9:23 ţelul final al întregii creaţii, al judecăţii şi mântuirii este acesta: "[ca Dumnezeu] să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă." Nu numai slavă, ci bogăţia slavei." Aţi fost creaţi să vă bucuraţi de bogăţia slavei lui Dumnezeu.

Pentru Pavel, care poate că a gustat din această slavă mai mult decât oricine, experienţa a fost atât de preţioasă încât a spus, "Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos" (Filipeni 3:8). Şi ce câştigăm atunci când îl câştigăm pe Hristos? Conform cu 2 Tesaloniceni 2:14 câştigăm aceasta: "Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos." Şi aceasta este slava lui Dumnezeu (2 Corinteni 4:4-6).

Iubind slava lui Dumnezeu

Când o vedeţi şi o gustaţi aşa cum este cu adevărat, vă puneţi nădejdea în ea. Nimic nu se compară cu slava lui Dumnezeu. Toate lucrurile sunt o pierdere şi un gunoi în comparaţie cu ea. Şi în această nădejde vă bucuraţi voi. Ce înseamnă aceasta? Cu toţii aţi văzut umbre a ceea ce înseamnă. Cu toţii aţi gustat din ea. De exemplu, cu ani în urmă spre finalul războiului din Vietnam, mulţi dintre noi ne amintim anumite video clipuri pe care nimeni, în afară de cei foarte insensibili, nu le puteau privi fără să lăcrimeze. Trecuseră trei ani, patru ani, şase ani de când fuseseră capturaţi nişte prizonieri de război Americani. Soţiile fuseseră credincioase. Copiii crescuseră. Şi apoi vine ştirea. Soţul tău trăieşte. Vino la San Diego în ziua cutare şi îl vei întâlni. Acele scene ale reîntâlnirii la bordul portavionului au fost încărcate cu emoţii.

Dar gândiţi-vă la experienţa emoţională dintre momentul în care a sunat telefonul şi o voce a spus, "Este viu," şi întâlnirea efectivă de pe navă. Nimic nu s-a schimbat, cu excepţia unui singur lucru: ştirea. "Este viu. Vine acasă. Îl vei vedea." Şi vestea aceea (Evanghelia!) a creat o nădejde sigură. Nădejdea schimbă totul. Nimic nu mai rămâne la fel – dacă nădăjduieşti cu adevărat în ceea ce iubeşti. Iubeşti slava lui Dumnezeu?

Acesta este scopul acestui text: să vă bucuraţi în nădejdea slavei lui Dumnezeu. O, de ar deschide Dumnezeu ochii inimilor noastre ca să vedem "care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi" (Efeseni 1:18). Vă chem în această dimineaţă – indiferent de lucrurile de care sunteţi nesiguri, indiferent de lucrurile în care falimentaţi şi pe care nu reuşiţi să le faceţi – vă chem să nu vă îndoiţi cu privire la lucrul acesta, şi să nu falimentaţi în a face lucrul acesta: "Bucuraţi-vă în nădejdea slavei lui Dumnezeu!"

Cinci paşi pentru a vă bucura în nădejdea slavei lui Dumnezeu

Orice altă parte a acestui text este un mijloc folosit pentru a atinge acest final. Sunt cinci paşi în acest text care conduc spre cel de-al şaselea pas final al bucuriei în nădejdea slavei lui Dumnezeu. La trei dintre ei ne-am tot gândit de câteva săptămâni. Doi dintre paşi sunt noi şi mă voi concentra pe aceştia. Daţi-mi voie să menţionez care sunt paşii, nu în ordinea în care vin în text, ci în ordinea în care se petrec.

1. Lucrarea mântuitoare a lui Isus Hristos

Vedeţi la finalul versetului 1: "... prin Domnul nostru Isus Hristos." Primul şi cel mai important mijloc de a atinge ţelul bucuriei noastre în nădejdea slavei lui Dumnezeu este faptul că Isus Hristos a venit în lume, a trăit o viaţă de neprihănire perfectă, a murit în locul nostru ca să ia asupra Lui condamnarea pentru păcatele noastre şi a înviat ca să dovedească succesul lucrării Sale. Orice lucru bun care se ni se întâmplă se datorează acestui fapt. Fără lucrarea lui Hristos, totul ar fi dreptate şi mânie, dar fără mântuire. Acesta a fost mesajul din Romani 3:24-26.

2. Vedem adevărul şi frumuseţea acestei lucrări măreţe de răscumpărare şi credem în Hristos

Vedem aceasta în mica frază "prin credinţă" din versetul 1: "De aceea fiind îndreptăţiţi prin credinţă..." Legătura noastră cu neprihănirea lui Hristos şi moartea lui Hristos care a purtat păcatul nostru, este doar prin credinţa. Acesta a fost mesajul din Romani 4.

3. Experimentăm îndreptăţire

Versetul 1: "Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă ... " Îndreptăţirea este o sentinţă de achitare şi imputarea neprihănirii lui Dumnezeu în Hristos – declarat nu vinovat înaintea dreptăţii lui Dumnezeu, ci drept. "Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El." (2 Corinteni 5:21).

Aceştia sunt cei trei paşi despre care am vorbit până acum. Acum urmează doi paşi despre care nu am discutat încă:

4) Datorită îndreptăţirii, acum avem pace cu Dumnezeu; şi 5) prin această pace cu Dumnezeu am intrat într-o sferă şi putere a harului care ne face să rămânem credincioşi până când vom moşteni slava lui Dumnezeu.

Să-i luăm pe rând şi să vedem cum ne ajută să ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

4. Datorită îndreptăţirii acum avem pace cu Dumnezeu

Romani 5:1, "Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos." Cum trebuie să înţelegem această pace cu Dumnezeu? Imaginea pe care cred că o are Pavel în minte aici este clarificată mai bine în versetul 10: "Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui." Ceea ce arată textul acesta este că în imaginea din mintea lui Pavel există vrăjmăşie între noi şi Dumnezeu. Dumnezeu este mâniat pe noi pentru păcatul nostru (Romani 1:18) şi noi suntem ostili faţă de Dumnezeu şi răzvrătiţi faţă de autoritatea lui (Romani 8:7-8). Romani 1:18 spune, "Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor." Mânia lui Dumnezeu faţă de nelegiuirea din viaţa noastră este problema principală din viaţa noastră. Dacă Dumnezeu este hotărât să-şi reverse mânia asupra noastră suntem într-o postură terifiantă.

Imaginaţi-vă puterea care stă în spatele mâniei lui Dumnezeu! Când te uiţi la cer într-o noapte senină poţi vedea Calea Lactee, adică galaxia noastră. Se spune că are aproape 200 de miliarde de stele. Într-o noapte senină poţi vedea poate doar a patruzecea milioana parte din toate stelele. Discul Căii Lactee se întinde aproape 100,000 ani lumină în diametru (aproape şase sute de mii de trilioane de mile) şi 2,000 de ani lumină grosime. Soarelui nostru i-ar lua 200,000 de ani pentru a face un circuit complet. Şi pe lângă galaxia noastră mai sunt, conform estimărilor, 50 de milioane de alte galaxii.

Dumnezeul despre care vorbim aici în Romani a făcut acest univers printr-o simplă poruncă. A vorbit pur şi simplu şi toate galaxiile au luat fiinţă. Şi El le susţine în fiinţă prin cuvântul puterii Lui. Acest Dumnezeu este aşa de măreţ că orice încercare de a descrie măreţia lui este infinit de limitată. Dar ceea ce putem vedea şi simţi este aceasta: că dacă un Dumnezeu atât de măreţ este mâniat pe noi şi are o asemenea putere de nedescris cu care să acţioneze în mânie, atunci ne găsim în cea mai rea condiţie posibilă. Nimic nu poate fi mai rău decât să ţi se împotrivească mânia unei puteri infinite.

Şi aceasta este situaţia în care ne găsim noi. Dumnezeu îşi descoperă acum mânia împotriva nelegiuirii noastre şi o va duce la punctul culminant în ziua de pe urmă a judecăţii (Romani 2:4). Singura noastră nădejde este dacă Dumnezeu pune la dispoziţie o cale de împăcare. Versetul 10 spune că a făcut lucrul acesta: "Am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său." Împăcarea s-a întâmplat pentru că Hristos a purtat păcatele noastre şi a împlinit neprihănirea sau dreptatea în locul nostru. Acum prin credinţă suntem uniţi cu Hristos, aşa că neprihănirea lui ni se impută nouă, ni se creditează nouă, sau ni se socoteşte ca fiind a noastră. Şi rezultatul este pace. Dumnezeu nu mai este mâniat pe noi. Suntem împăcaţi cu El. Nu mai este nici o condamnare. Acesta este pasul patru în drumul nostru către bucuria în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

Iată care este lucrul cel mai bun cu privire la această situaţie, şi care duce direct la al cincilea şi ultimul pas către bucuria în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Toată puterea care a stat odinioară în slujba mâniei lui Dumnezeu împotriva noastră, stă acum în slujba harului Său faţă de noi.

Pavel spune în versetul 2, "Lui [Hristos] îi datorăm [de asemenea, n.tr.] faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu." Remarcaţi cuvântul "de asemenea [prezent în limba greacă şi în traducerea în limba engleză - n.tr.]”. Nu numai că avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, ci de asemenea prin El avem şi altceva, ceva mai mult. Ce anume? Este pasul cinci.

5. Prin această pace cu Dumnezeu am intrat într-o sferă şi putere a harului care ne susţine până când vom moşteni slava lui Dumnezeu

Pacea este o modalitate de a descrie noua noastră relaţie cu Dumnezeu. Avem pace cu El. Dar este ceva cu mult mai măreţ la care duce această pace sau această împăcare, şi anume, o experimentare a omnipotenţei lui Dumnezeu care acţionează nu împotriva noastră ci pentru noi. Suntem aduşi în stăpânirea omnipotentă a harului Lui suveran.

Aceasta este mai mult decât îndreptăţire şi mai mult decât pace. Aceasta este sfera, influenţa şi stăpânirea puternică a harului transformator, împuternicitor şi susţinător – puterea infinită a lui Dumnezeu care nu mai este împotriva noastră ci este pentru noi.

De ce spun lucrul acesta? În primul rând, pentru că într-acolo se îndreaptă Pavel cu harul în acest capitol. Versetul 21: "pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru." Remarcaţi că harul stăpâneşte. Este un exerciţiu al puterii, nu doar o dispoziţie. Harul este o sferă şi o domnie a puterii infinite a lui Dumnezeu care lucrează pentru noi şi nu împotriva noastră. Şi, în al doilea rând, câteva versete mai târziu în Romani 6:14 Pavel spune aşa, "Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har." Harul este sfera şi puterea care ne stăpâneşte în Hristos şi lucrează ca să ne elibereze de puterea păcatului şi să ne aducă la viaţă veşnică. Stăm credincioşi în acest har, şi stăm credincioşi prin acest har. Romani 14:4-5 spune despre fiecare creştin: "Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea." Aceasta este stăpânirea suverană a harului.

Dar chiar mai relevant decât aceste două versete despre har este ceea ce am văzut câteva versete mai devreme în Romani 4:16: Harul este garanţia moştenirii noastre. Amintiţi-vă aceste cuvinte: "De aceea [îndreptăţirea şi moştenirea noastră asupra lumii este] prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită ... " Amintiţi-vă legătura credinţă-har-certitudine. Harul suveran al lui Dumnezeu face ca moştenirea noastră viitoare a făgăduinţei să fie sigură sau garantată. De ce? Din cauza puterii harului pe care-l vedem în versetul 17b: este harul lui "Dumnezeu, care dă viaţă celor morţi şi cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi." Harul lui Dumnezeu a împlinit făgăduinţa pentru că Avraam a fost îndreptăţit şi a avut pace cu Dumnezeu şi de aceea puterea lui Dumnezeu cea omnipotentă, care învie morţii, şi care crează lucruri din nimic, a lucrat pentru el şi nu împotriva lui.

În această stare am intrat şi noi, în conformitate cu Romani 5:2. Aici trăiesc oamenii îndreptăţiţi ai lui Dumnezeu. Noi trăim în sfera şi puterea harului suveran omnipotent. Aici stăm. Şi de aceea ne "bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu." Gândul este acelaşi ca şi în cazul legăturii credinţă-har-certitudine din Romani 4:16: "Îndreptăţirea este prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită [garantată, n.tr.]."

O știre foarte urgentă pentru popoarele lumii şi pentru voi

Secvenţa lucrurilor este aceasta (punând toţi cei şase paşi împreună):

  1. Hristos a murit pentru păcatele noastre şi a împlinit o neprihănire perfectă;
  2. am văzut-o şi am crezut-o;
  3. am fost îndreptăţiţi de această credinţă; neprihănirea lui Hristos ne-a fost imputată nouă;
  4. vrăjmăşia dintre Dumnezeu şi noi a fost luată şi avem pace;
  5. prin acea pace am intrat într-o sferă şi domnie a harului unde puterea infinită a lui Dumnezeu nu mai lucrează împotriva noastră, ci pentru noi, pentru ca făgăduinţa să fie garantată – harul să stăpânească înspre viaţă veşnică (Romani 5:21), cei socotiţi neprihăniţi să fie proslăviţi (Romani 8:30) şi de aceea
  6. "ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu."

Aceasta este o mare mântuire. Este un preludiu extraordinar pentru Festivalul Misiunii care începe duminica viitoare. Aceasta este vestea cea mai urgentă pentru toate popoarele lumii. Fără de ea, toţi sunt sub mânia lui Dumnezeu, aşa cum sunteţi şi voi în această dimineaţă dacă nu vă încredeţi în Hristos. Deci, de dragul vostru şi de dragul popoarelor, credeţi în Hristos, primiţi pacea cu Dumnezeu, întraţi în stăpânirea harului omnipotent, şi bucuraţi-vă în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org