Separarea finală: Viaţă veşnică sau Mânie veşnică, Partea 3

Romani 2:6-10

[Dumnezeu] va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; 8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. 9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. 10 Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.

Căutând slava, cinstea şi nemurirea

N-aş putea să las acest pasaj în urmă spunând doar atât de puţin despre una dintre afirmaţiile centrale, şi anume că viaţa veşnică este dată celor ce "caută slava, cinstea şi nemurirea." Remarcaţi versetele 6-7: "[Dumnezeu] va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, [Dumnezeu] va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea." Scurtaţi afirmaţia acesta astfel: "Celor ce caută slavă, cinste şi nemurire, Dumnezeu le va da viaţa veşnică."

Acum haideţi să aducem nişte clarificări de săptămâna trecută ca să nu avem nici o neînţelegere asupra textului.

1. Da, remarca făcută aici este că slava, cinstea şi nemurirea se caută într-un anume fel, şi anume, "stăruind în facerea de bine." Sau literal, "în conformitate cu stăruinţa facerii de bine." Deci nu poţi să cauţi slava, cinstea şi nemurirea în orice fel doreşti. Contează cum faci aceasta. Judecata va fi "după fapte" aşa cum spune versetul 6. De aceea trebuie să căutăm slava vieţii veşnice "în conformitate cu stăruinţa în facerea binelui." Aceasta este prima clarificare.

2. A doua clarificare este că judecata aceasta după fapte nu este o judecată pe baza meritelor faptelor noastre bune. Adică, faptele nu câştigă viaţa veşnică. Mai degrabă, baza vieţii noastre veşnice şi a îndreptăţirii noastre înaintea lui Dumnezeu este moartea lui Hristos care a ispăşit toate păcatele noastre, şi neprihănirea lui Hristos care a împlinit toată ascultarea în care noi am falimentat. Romani 3:24-25 spune, "Şi suntem socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire." Deci moartea lui Hristos, care preia mânia lui Dumnezeu îndreptată împotriva păcatelor noastre, este fundamentul îndreptăţirii noastre, adică a statutului nostru drept înaintea lui Dumnezeu.

Dar Pavel spune lucrul acesta şi într-un mod pozitiv. Nu numai că Hristos ia asupra Lui păcatele noastre şi pedeapsa pentru ele, dar şi noi luăm asupra noastră neprihănirea Lui şi primim recompensa acesteia. 2 Corinteni 5:21 spune, "Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El [Dumnezeu] L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El." Şi în Filipeni 3:9 Pavel spune "şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă."

După faptele noastre

Punctul principal aici este acesta: viaţa veşnică nu se câştigă prin meritele faptelor noastre bune. Ci este obţinută pentru noi de către moartea lui Hristos şi este bazată pe neprihănirea pe care o avem prin credinţa în El. Atunci când versetul 6 spune, că va fi o judecată "după fapte" şi versetul 7 spune că viaţa veşnică este dată celor ce stăruiesc în fapte bune, înţelesul este acela că acea credinţă care îndreptăţeşte este credinţa care întotdeauna sfinţeşte. O viaţă schimbată – nu o viaţă perfectă – rezultă întotdeauna ca roadă a unirii cu Hristos. Deci o viaţă transformată este o condiţie necesară a vieţii veşnice, dar aceasta nu câştigă nici nu merită viaţa veşnică.

Sau, după cum a spus Isus, în Matei 7: 16-17, "Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele." Aspectul roadelor nu transformă un pom într-un pom fructifer. Ci arată că acela este un pom fructifer. Deci o viaţă schimbată nu face ca o persoană să fie creştină. Ci o viaţă schimbată arată că o persoană este creştină.

Aşadar rezumatul: va fi o judecată în ziua de apoi. Aceasta va stabili final şi public cine capătă viaţă veşnică şi cine nu o capătă. Verdictul, "nevinovat", la această judecată se va baza pe lucrarea lui Hristos de pe cruce. Vina tuturor credincioşilor adăvăraţi a fost purtată de Isus: "Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor." (Isaia 53:6). Dar acel verdict va fi în concordanţă cu faptele noastre sau "după faptele noastre" – adică vieţile noastre de zi cu zi vor da dovada că ne-am încrezut în Hristos mai mult decât în bani şi că L-am iubit pe El mai mult decât lauda oamenilor.

Căutaţi slava, cinstea şi nemurirea

Acum, cu toate clarificările pe care le-am făcut, ar trebui să ne întoarcem şi să nu pierdem din vedere forţa acestor cuvinte din versetul şapte: Dumnezeu va da viaţă veşnică celor ce "caută slavă, cinste şi nemurire." Da, căutaţi-o prin stăruinţa în fapte bune. Şi da, aceste fapte bune sunt roada faptului că suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos. Da şi Amin şi Laudă Domnului pentru aceasta. Dar nu pierdeţi din vedere ceea ce spune: există o căutare a slavei, cinstei şi nemuririi.

Accentuez aceasta din trei motive:

1) Mulţi oameni cred că acesta este un motiv sub valoarea creştinismului. Creştinii nu caută slavă, cinste şi nemurire. Aceasta ar însemna să fii egoist. La un astfel de mod de gândire a reacţionat C.S. Lewis aşa de puternic în The Wheight of Glory:

”Noul Testament are foarte multe de spus cu privire la lepădarea de sine, dar nu despre lepădarea de sine ca scop în ea însăşi. Ni se spune să ne lepădăm de noi înşine şi să ne luăm crucea ca să-L urmăm pe Hristos; şi aproape orice descriere a ceea ce vom găsi dacă vom proceda astfel, conţine un apel la dorinţă.

Dacă în mintea majorităţii celor din lume modernă stă ascunsă noţiunea că este un lucru rău să-ţi doreşti propriul bine şi să speri serios că te vei bucura de binele acesta, eu spun că această noţiune s-a infiltrat de la Kant şi de la stoici şi nu face parte din credinţa creştină. Într-adevăr, dacă considerăm promisiunile extraordinare ale răsplătirii şi natura fără egal a recompenselor promise în Evanghelii, s-ar părea că Domnul Nostru nu găseşte că dorinţele noastre sunt prea puternice, ci prea slabe. Suntem creaturi cu inima împărţită, înşelându-ne cu băutură, sex şi ambiţii când de fapt ni se oferă bucuria infinită, şi acţionăm ca un copil ignorant care doreşte să facă plăcinte de noroi în cartierul lui sărac pentru că nu-şi poate imagina oferta unei vacanţe la mare. Suntem mult prea uşor de mulţumit.”

2) Al doilea motiv pentru care subliniez aceasta este că o mulţime de oameni nu caută nimic cu seriozitate, mai ales viaţa spirituală. Ei se plimbă prin viaţă. Plutesc. Navighează fără o direcţie clară. Nu au priorităţi spirituale. Sunt captivi unei stări de apatie spirituală. Vă amintiţi acel cuvânt rar pe care vi l-am prezentat acum mai bine de un an când am studiat cartea Evrei? Acedia. Înseamnă plictiseală sau apatie. O stare care este mortală. Pentru că Pavel spune că viaţa veşnică se dă celor ce caută, nu celor ce pierd vremea. În 1 Timotei 6:12 el spune, "Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat."

3) Al treilea motiv pentru care accentuez acest aspect este că însemnătatea expresiei "caută slavă, cinste şi nemurire" trebuie să fie explicată. Şi la explicaţia aceasta mergem acum.

Caută, Doreşte, Urmăreşte, Râvneşte, Iubeşte

Punctul principal în această dimineaţă este că este un lucru bun, este într-adevăr un lucru necesar să "cauţi slavă, cinste şi nemurire." Căutaţi aceasta. Doriţi-o. Râvniţi-o. Iubiţi-o.  Doriţi-o mai mult decât orice altceva pe pământul acesta. Aceasta este esenţa celor spuse aici. Să nu fiţi oameni fără priorităţi, apatici, trândavi atunci când este vorba de lucrurile spirituale. Şi dacă sunteţi aşa, atunci înflăcăraţi rugăciunile voastre ca Dumnezeu să aprindă inima voastră cu scumpătatea slavei, cinstei şi nemuririi.

Sunteţi fascinaţi de ce auziţi de pe băncile tribunalelor? Atunci rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ajute să transpuneţi fascinaţia aceasta în slavă, cinste şi nemurire. Sunteţi nerăbdători să vă vină copiii acasă de Crăciun? Atunci rugaţi-L pe Dumnezeu să transpună dorinţa în slavă, cinste şi nemurire. Urmăriţi piaţa bursei ca să vedeţi cum merg investiţiile voastre? Atunci rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ajute să transpuneţi acea dorinţă pentru bani într-o dorinţă pentru slavă, cinste şi nemurire.

Aceasta este esenţa: căutaţi-o. Viaţa veşnică este dată celor ce caută slavă, cinste şi nemurire. Nu celor ce sunt spiritual indiferenţi.

Definind slava, cinstea şi nemurirea

Daţi-mi voie să discut despre aceasta folosind trei termeni care încep cu "E". Folosesc cei trei "E" pentru a defini slava, cinstea şi nemurirea pentru că eu cred că slava este lucrul principal de căutat şi cinstea şi nemurirea sunt simple aspecte ale acesteia. Cei trei "E" sunt Excelenţă, Ecou şi Extindere. Voi defini "slava" ca pe un gen de excelenţă divină. Eu cred că "cinstea" este ecoul acelei excelenţe în ceea ce-i priveşte pe Dumnezeu, îngeri şi sfinţi. Şi "nemurirea" este extinderea acestei excelenţe în viitor pentru vecie.

Deci imaginaţi-vă o persoană măreaţă şi excelentă care se mişcă în eternitate fără să treacă prin moarte. Extinderea mişcării sale în veci de veci fără de moarte, putreziciune, corupere sau depreciere, este nemurirea sa. Şi pe măsură ce se mişcă prin veşnicie în veci de veci, excelenţa sa este văzută de alte persoane excelente şi este reflectată în cinste şi laudă înapoi către persoana aceasta. Deci ceea ce sper să puteţi vedea este că excelenţa însăşi este lucrul principal şi nemurirea este pur şi simplu existenţa pe vecie a excelenţei şi cinstea este recunoaşterea şi aprobarea ei pentru ceea ce este în minţile şi inimile altor persoane cu excelenţă, şi mai ales Dumnezeu.

Deci vreau să mă concentrez asupra înţelesului expresiei "a căuta slava." Acesta este lucrul esenţial. Dar există ceva cu privire la a "căutarea cinstei" care cere un comentariu înainte de a discuta despre " căuta slavei."

A căuta cinstea

A cui aprobare, consideraţie şi laudă ar trebui noi să căutăm? Răspunsul ne este dat în două locuri: Romani 2:29 şi 1 Corinteni 4:5. În Romani 2:29 Pavel spune, "Ci Iudeu este acela care este Iudeu înlăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu." Un creştin autentic nu caută lauda de la oameni, ci lauda de la Dumnezeu. Aceasta este cinstea pe care o doreşte el. În 1 Corinteni 4:5, Pavel spune că la judecată Dumnezeu "va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu."

Acum aceasta aduce în discuţie întrebarea referitoare la ce va lăuda Dumnezeu la om. Este aceasta idolatrie din partea lui Dumnezeu? Pune el omul mai presus de propria Sa slavă? Presupune El cumva că există o valoare sau frumuseţe sau virtute care vine din afara lui Dumnezeu Însuşi şi care-l constrânge pe Dumnezeu, ca şi cum să aducă închinare la ceva care-l priveşte pe om? Răspunsul stă în înţelesul slavei pe care o căutăm.

Căutând slava

Aceasta ne conduce la chestiunea principală şi finală: ce înseamnă pentru noi să "căutăm slava"?

A cui slavă? Şi dacă spunem, slava lui Dumnezeu, spunem prin aceasta că noi căutăm să o vedem sau că noi căutăm să avem parte de ea? Şi dacă spunem, "vedeţi-o şi aveţi parte de ea," vrem noi să spunem prin asta că ne dorim să avem parte de ea aşa cum a dorit Satana ca Eva să aibă parte de ea în Geneza 3:5? – "dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul". Este aceasta modalitatea în care ar trebui să dorim să avem parte de slava lui Dumnezeu? Absolut că nu. Deci trebuie să fim atenţi aici. Miza este mare în felul în care gândim despre lucrurile acestea, şi în felul în care căutăm slava.

Eu cred că Pavel răspunde astfel la întrebările noastre: Noi trebuie să căutăm slava lui Dumnezeu. Şi să o căutăm mai întâi în sensul de a dori să o vedem şi să ne bucurăm pentru ceea ce este ea aşa cum o vedem în Dumnezeul revelat în Cuvântul Lui şi în lucrarea Sa. Romani 1:23 spune că nebunia necinstirii este aceea că oamenii "au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană." Este un faliment să cauţi slava lui Dumnezeu astfel. Trebuie să o căutăm ca pe cea mai mare comoară a închinării noastre – admiraţia, plăcerea şi respectul nostru – şi să nu o schimbăm pentru nimic.

Romani 5:2 spune "Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu." Şi versetul 11 merge foarte scurt la esenţa absolută a dorinţei noastre: "Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu." Nu numai în slava lui Dumnezeu în care să luăm parte, dar în Dumnezeu Însuşi, punct. Aceasta este esenţa căutării noastre. Noi tânjim după Dumnezeu. Sau, tânjim după Dumnezeu în slava Sa sau în excelenţa Sa.

Deci, da, a căuta slava lui Dumnezeu înseamnă să căutăm să o vedem, să o cunoaştem şi să ne bucurăm de ea aşa cum este ea în Dumnezeu. Dar aceasta nu este tot ceea ce ni se spune aici, dacă luăm în considerare ce spune Pavel în Romani 8. Uitaţi-vă la Romani 8:17. "Şi, dacă suntem copii [ai lui Dumnezeu, atunci], suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El." Deci aici, căutarea noastră nu este doar să vedem slava lui Dumnezeu ci să şi avem parte de slava lui Dumnezeu.

Mergând mai departe în Romani 8

Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. [Da, slava va fi descoperită faţă de noi, dar merge mai departe şi spune că ne va transforma şi ne va proslăvi cu aceeaşi slavă.] De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu

Aceasta este ceea ce Pavel vrea să spună în Romani 8:30 când spune, "pe aceia pe care [Dumnezeu] i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit." Deci a căuta slava înseamnă atât să cauţi să o vezi cât şi să ai parte de ea.

Deci acum întrebarea rămâne: dacă este să avem parte chiar de slava lui Dumnezeu, şi căutăm aceasta ca şi parte a vieţii veşnice, ce înseamnă aceasta şi cum putem să o facem să nu fie ceea ce a dorit Satana ca să facă Eva şi anume să încerce să fie ca Dumnezeu?

O voi spune astfel: a fi slăvit, sau a avea parte de slava lui Dumnezeu, şi totuşi a nu fi Dumnezeu înseamnă ca Dumnezeu să-ţi zidească sau să-ţi formeze mintea, duhul, şi trupul ca să cunoşti slava lui Dumnezeu şi să te bucuri de slava lui Dumnezeu şi astfel să reflectezi slava lui Dumnezeu cu puterea lui Dumnezeu. Un astfel de înţeles al proslăvirii este centrat într-un mod radical pe Dumnezeu. Chiar dacă suntem proslăviţi, fiecare aspect al împărtăşirii noastre în slava Sa este o acţiune de zidire sau formare a noastră ca să cunoaştem, sau să ne bucurăm sau să reflectăm slava Sa. Este acelaşi lucru cu a spune: slava noastră este să cunoaştem slava Lui. Slava noastră este să ne bucurăm de slava Lui. Slava noastră este să reflectăm slava Lui. Şi slava noastră este să facem toate acestea nu în propria noastră putere, ci în puterea pe care Dumnezeu ne-o dă astfel încât bucuria noastră să fie deplină şi slava Sa arătată din plin.

Deci vă îndemn şi vă provoc să căutaţi slavă, cinste şi nemurire. Căutaţi excelenţa lui Dumnezeu – să o vedeţi şi să aveţi parte de ea – să o cunoaşteţi, să vă bucuraţi de ea şi să o arătaţi. Căutaţi ecoul acelei excelenţe în lauda la adresa lui Dumnezeu Însuşi. Şi căutaţi extinderea veşnică a acestei excelenţe în toată veşnicia.

Cum caut slavă, cinste şi nemurire?

1. Unul este: uitaţi-vă la Hristos şi la slava lucrării Sale are a dus-o la bun sfărşit pe cruce pentru cei păcătoşi. Aceasta este ceea ce am accentuat la început. Justificarea şi viaţa veşnică nu se câştigă prin faptele noastre. Sunt date fără plată celor care privesc la Hristos prin credinţă. Deci dacă vrem să obţinem slava lui Dumnezeu şi să fim slăviţi trebuie să credem în Hristos. Suntem socotiţi neprihăniţi sau justificaţi prin credinţă (Romani 5:1) şi cei care sunt justificaţi vor fi slăviţi (Romani 8:30). De aceea credinţa este prima cheie şi este indispensabilă în căutarea slavei lui Dumnezeu.

Dar nu trataţi pe Hristos sau credinţa ca fiind mai puţin decât ceea ce sunt. Când spun "priviţi la Hristos" vreau să spun să priviţi cu stăruinţă la slava lui Hristos ca la cea mai mare comoară a voastră. Este ceea ce Pavel spune în 2 Corinteni 4:4 şi 3:18. În 2 Corinteni 4:4, Pavel spune că Evanghelia lui Hristos este Evangheliei "slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu." Deci a privi la Hristos pentru justificare înseamnă să căutăm slava lui Dumnezeu în Hristos. Nu este ceva separat. Aceasta este ceea ce face credinţa. Îl primeşte pe Hristos în Evanghelie ca pe slava lui Dumnezeu. Pe aceasta se alimentează credinţa în Evanghelie.

Patru versete mai devreme, în 2 Corinteni 3:18, Pavel spune, "Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului." Cu alte cuvinte, privind la Hristos în Evanghelie înseamnă să privim la slava Domnului care ne schimbă de la un nivel al slavei la altul în acelaşi chip cu al Său.

Aici intervin faptele bune. Faptele noastre bune sunt o parte a asemănării cu Hristos. Şi această asemănare cu Hristos vine din aceea că vedem şi savurăm slava lui Hristos în Evanghelie. De aceea spune Pavel în Romani 2:7 că cei care caută slava prin stăruinţa în  "fapte bune" vor primi viaţa veşnică. Asemănarea cu Hristos este dovada că suntem deja "slăviţi" acum – nu prin fapte, ci prin aceea că privim la Hristos în Evanghelie. A vedea înseamnă a deveni. A privi înseamnă a deveni asemenea.

2. A doua instrucţiune pe care v-o dau ca răspuns la întrebarea cum căutăm slava lui Dumnezeu vine din realizarea că există multe suferinţe pe calea care duce la slavă. Cum să răspundem la acestea? Şi cum ne vor ajuta ele în slava pe care o căutăm?

Răspunsul din 2 Corinteni 4:16-18 este acesta: "De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sînt veşnice."

Aici din nou cheia este LA CE ne uităm. Ar trebui să ne uităm la lucrurile veşnice câştigate, nu la lucrurile temporare pierdute (Filipeni 1:21). Aceasta este calea spre "o greutate veşnică mai presus de orice comparaţie." Suferinţa nu este întâmplătoare în căutarea slavei. Este o parte esenţială a acesteia. Şi această suferinţă nu este doar persecuţie. Este "trecerea" trupurilor noastre. Romani 8:17-18 spune acelaşi lucru, chiar cu mai multă putere, ca o parte a modului în care căutăm slava: "Şi, dacă suntem copii [ai lui Dumnezeum atunci], suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi."

Această suferinţă include suspinele din versetul 23 aşteptând răscumpărarea trupurilor noastre. Nu este doar suferinţă care vine din persecuţie, ci toate deşertăciunile şi nefericirile acestei vieţi. Dacă în mijlocul acestora privim la Hristos, şi suferim cu El şi nu împotriva Lui, atunci versetul 17 spune că vom fi slăviţi cu El –  acum şi pe vecie.

Deci răspunsul meu la întrebarea cum căutăm slava, cinstea şi nemurirea lui Dumnezeu este: priviţi la Hristos. Priviţi la El pentru slava care este El, în Evanghelia morţii şi învierii Lui. Vedeţi-L pe El şi savuraţi-L ca şi chip al slavei lui Dumnezeu. Şi uitaţi-vă la El în suferinţele voastre. Priviţi la lucrurile care sunt veşnice. Priviţi la Hristos. Priviţi la slava lui Dumnezeu. Gustaţi-L. Încredeţi-vă în El. Fiţi transformaţi de El.


© Desiring God

Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi: De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org