Pericolele dezaprobării lui Dumnezeu

Romani 1:28-32

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

Învăţătura lui Pavel cu privire la motivul pentru care o societate degenerează într-un rău fără limite, corupt şi distructiv este diferit de orice altă analiză pe care ai citi-o în zilele noastre. Unul din motivele pentru această decădere este că atunci când o societate se afundă în stricăciune morală, una din caracteristicile acelei stricăciuni este incapacitatea de a vedea ce se întâmplă. Mintea societăţii devine atât de stricată în decadenţă morală încât nu are cadrul de a recunoaşte răul aşa cum este el în realitate.

Noi trăim într-o astfel de vreme. Incapacitatea de a face judecăţi morale sănătoase este evidentă aproape oriunde te uiţi în jur. Ceea ce face acest pasaj din Scriptură unul din cele mai relevante şi necesare texte din toată Biblia pentru zilele noastre – şi mai precis pentru că pare atât de străin zilelor noastre. În zilele noastre, dacă ceva nu pare străin din punct de vedere spiritual sau moral, face probabil parte din atmosfera oarbă şi decadentă pe care o respirăm, şi de aceea nu ne este de nici un folos, indiferent de cât de bine ne-ar face să ne simţim.

Ceea ce avem nevoie este un cuvânt din afara lumii noastre stricate şi a gândirii noastre depravate. Avem nevoie de un cuvânt de la Dumnezeu. Şi am putea foarte bine să ne aşteptăm ca un astfel de cuvânt să fie foarte ciudat, pentru că am devenit străini faţă de realitatea lui Dumnezeu într-o eră foarte absorbită de sine.

Ceea ce avem în textul de astăzi este o listă care cuprinde douăzeci şi unu de căi de a păcătui sau douăzeci şi unu de forme ale răului. Şi ceea ce cred că ar trebui să facem este să remarcăm, mai întâi, de ce ne dă Pavel această listă şi de unde vine acest rău. Apoi, ar trebui să ne uităm la lista însăşi şi să ne întrebăm de ce este aici. Apoi, ar trebui să ne întrebăm care este soluţia pentru astfel de lucruri.

De unde vin aceste răutăţi din versetele 29-31?

Deci, mai întâi, de unde vin aceste răutăţi în versetele 29-31?

Totul a pornit în versetul 18 unde Pavel a prezentat motivul pentru care avem nevoie disperată de Evanghelia darului neprihănirii lui Dumnezeu. Vă amintiţi că el a spus în versetul 16 că Evanghelia este "puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, întâi a Iudeului, apoi a Grecului." De ce? Versetul 17: "deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris:"Cel neprihănit va trăi prin credinţă."” Cu alte cuvinte: Evanghelia este puterea lui Dumnezeu de a-i mântui pe cei credincioşi pentru că în ea Dumnezeu ne dă ceea ce avem nevoie şi ceea ce noi n-am putea produce niciodată prin noi înşine, şi anume, neprihănirea Sa. Neprihănirea pe care El o cere de la noi, tot El ne-o dă fără plată, dacă ne încredem în El. Acesta este marele adevăr biblic al îndreptăţirii (justificării) prin credinţă.

Apoi în versetul 18 el ne spune de ce avem nevoie disperată de această Evanghelie a darului neprihănirii lui Dumnezeu: "Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor." Noi avem nevoie de neprihănirea lui Dumnezeu pentru că este singurul lucru care ne poate proteja de mânia lui Dumnezeu. Şi avem nevoie să fim protejaţi de mânia lui Dumnezeu pentru că suntem vinovaţi din fire şi suprimăm adevărul lui Dumnezeu. Din fire nouă nu ne place Dumnezeu şi nu-L dorim în vieţile noastre. Tremur doar când spun aceste lucruri.

Efectele suprimării adevărului lui Dumnezeu

Deci ceea ce face Pavel în următoarele versete este să descrie pentru noi efectele suprimării adevărului lui Dumnezeu. Pavel vrea ca noi să vedem tot răul lumii ca un râu care curge din acest izvor. Respinge-L pe Dumnezeu, suprimă-L pe Dumnezeu, distorsionează-L pe Dumnezeu, recrează-L pe Dumnezeu în propria ta imagine şi după cum ţi-ar plăcea ţie, şi efectul este mai rău decât ne-am aştepta. Şi lucrul care este mai rău decât ne-am aştepta este că Dumnezeu se alătură cruciadei pe care o ducem noi împotriva lui Dumnezeu, dacă putem să spunem aşa, şi ne lasă în voia efectelor pervertite ale propriei noastre revolte împotriva Lui.

Am văzut aceasta de trei ori. În versetul 23, noi schimbăm slava lui Dumnezeu cu icoane, şi versetul 24 spune, "De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor." În versetul 25, noi schimbăm adevărul lui Dumnezeu cu o minciună, şi versetul 26 spune, "Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase." Şi astăzi în versetul 28 vedem din nou: "Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor (sau literal: fiindcă nu au fost de acord să-L aibă pe Dumnezeu în cunoştinţa lor), [de aceea] Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite".

Aceasta este ceea ce vrea să spună Pavel prin mânia lui Dumnezeu care se descoperă (versetul 18): mânia lui Dumnezeu se descoperă împotriva lumii, în timp ce oameni din toată lumea sunt pasionaţi faţă de orice altceva decât Dumnezeu. Răspunsul lui Dumnezeu la această lipsă de loialitate la nivel mondial şi trădare împotriva Creatorului nostru nu este, în primul rând, să ne trimită în iad, ci ca să se vadă că ne scufundăm în mlaştina pe care am ales-o.

La aceasta mă refeream la început când spuneam că învăţătura lui Pavel cu privire la motivul pentru care societăţile degenerează deseori într-un rău fără limite, corupt şi distructiv este diferită de orice analiză pe care ai putea-o citi astăzi. Astăzi s-ar putea să auzi pe cineva spunând: Bine, America, ţi-ai construit un pat secular al relativismului şi lipsei de moralitate, care-l depreciază pe Dumnezeu, aşa că acum dormi în el. Dar aceasta nu este ceea ce spune Pavel aici.

El spune ceva mult mai îngrozitor despre mânia lui Dumnezeu. Pavel ne dă în patru paşi analiza sa cu privire la situaţia noastră. Luaţi versetul 28 din textul de astăzi ca să vedem cei patru paşi. Mai întâi, el spune că problema de bază este că nouă nu ne place să-L avem pe Dumnezeu în cunoştinţa noastră. "Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor." Aceasta este problema fundamentală în lume. Aceasta este esenţa condiţiei umane. Noi nu-L vrem pe Dumnezeu. Vrem auto-determinare şi preamărire de sine. Acesta a fost primul păcat în grădina Edenului. Şi aceasta este rădăcina tuturor relelor de astăzi. Noi nu vrem să-L cunoaştem pe Dumnezeu sau să-L avem în vieţile noastre.

Profunzimea păcatului nostru este judecata divină

Al doilea pas al analizei lui Dumnezeu este că Dumnezeu, într-un act de judecată (amintiţi-vă descoperirea "mâniei" din versetul 18) îşi retrage frâiele pe care le foloseşte de obicei cu privire la revolta noastră şi ne lasă să ne scufundăm în mlaştina pe care am ales-o. Aceste este lucrul pe care nu-l veţi auzi în nici o analiză socială de astăzi. Cine are astăzi realismul atât de centrat în Dumnezeu încât să spună: Profunzimea păcatului nostru nu numai că merită judecata divină, ci este judecata divină? Aceasta este ceea ce spune Pavel. Nu poţi să înţelegi în ziua de astăzi America (sau orice altă ţară) fără acest adevăr revelat. Chiar dacă am încerca să ne lăudăm trecând peste Dumnezeu, cum că cel puţin avem propria noastră auto-determinare în revolta noastră împotriva lui Dumnezeu, Dumnezeu ar răspunde: aşa crezi tu? Mai gândeşte-te.

Al treilea pas în analiza lui Pavel (din versetul 28) este acesta: efectul faptului că Dumnezeu ne lasă singuri şi îndepărtează frâiele sau limitele Sale obişnuite de la noi (vezi Geneza 20:6) este că suntem prinşi captivi de către o "minte blestemată." "Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate." Minţile noastre devin din ce în ce mai stricate în păcat. Nu numai că le folosim să păcătuim, dar nici măcar nu putem gândi cu claritate cu privire la păcat. Nu-l putem recunoaşte. Este ca şi cum ne-am depărtat de Dumnezeu şi ne-am îndrăgostit de musca africană neagră purtătoare a limbricului care provoacă orbire, şi apoi Dumnezeu ne lasă în seama muştii şi a limbricului – şi a orbirii – astfel încât tot ceea ce putem face acum este să dezmierdăm musca (păcatului!) şi să încercăm să ne convingem pe noi înşine că musca aceea este un petec preţios de catifea.

Al patrulea pas al analizei (în versetul 28) este că mintea noastră stricată produce tot felul de răutăţi. Pavel merge mai departe şi listează douăzeci şi unu de astfel de rele ca şi exemple.

Deci acum avem răspunsul la prima întrebare, şi anume, de unde vine un astfel de rău? Vine: 1) din dorinţa noastră de a nu-L avea pe Dumnezeu în cunoştinţa noastră; şi 2) din judecata lui Dumnezeu asupra omenirii, judecată care ne lasă să ne scufundăm în mlaştina pe care o iubim; şi 3) din minţile noastre blestemate şi stricate în care ne afundăm.

Ce este această listă şi de ce este aici?

Deci acum putem întreba: Ce este această listă de rele? Ce să facem noi cu această listă lungă şi de ce este aici?

Să citim din nou. Versetul 28b-31: "Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă."

Desigur, cineva ar putea ridica o obiecţie împotriva lui Pavel aici: nu aşa sunt toţi necredincioşii. Unii sunt foarte conştiincioşi, respectă legile, sunt filantropici, politicoşi, oameni decenţi. Da, este adevărat, şi Pavel ştia că este adevărat. El era destul de conştient, de exemplu, de stoicii din vremea sa - oameni ca Seneca şi mai târziu, Epictetus şi Marc Aureliu, care se mândreau că ei nu erau ca în lista aceea de răutăţi, şi totuşi, nu erau creştini.

Nu, esenţa acestei liste nu este să spună că fiecare societate care refuză să-L iubească pe adevăratul Dumnezeu va arata exact aşa. Ştim aceasta, din cauză că, în versetele 26-27, Pavel spune că dorinţa homosexuală este de asemenea un rezultat al faptului că nu-L iubeşti pe Dumnezeu mai presus de orice şi de aceea eşti lăsat din mâna lui Dumnezeu, şi totuşi Pavel în mod clar nu crede că orice necredincios are dorinţe homosexuale. Similar, aici în versetele 28-31, când el spune că toate aceste păcate sunt rezultatul refuzului de a-L recunoaşte pe Dumnezeu, el nu vrea să spună că orice necredincios, sau grup de necredincioşi, are toate aceste păcate sau că le are în aceeaşi măsură. Acestea sunt doar exemple. Acestea sunt acele lucruri care vin din respingerea lui Dumnezeu, şi cu cât Dumnezeu îi lasă pe oameni mai mult în seama depravării lor nelimitate, cu atât mai mult societatea lor va avea aceste păcate într-o măsură din ce în ce mai mare.

Orice formă de rău vine din falimentul cunoaşterii lui Dumnezeu

Deci care este scopul listării tuturor acestor păcate? Scopul, cred eu, este să ne dea îndeajuns de multe exemple ca să ne arate că efectiv orice formă a răului are de a face cu Dumnezeu şi vine din falimentul de a-L cunoaşte, aproba şi iubi pe El mai presus de orice. Cu alte cuvinte, Pavel ne dă o listă cuprinzătoare de păcate ca să ne trezească la realitatea că eşecul din fiecare domeniu al vieţii este datorat abandonului lui Dumnezeu. Versetul 28: Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, ... astfel au ajuns plini de ori ce fel de ... şi apoi el dă listă cu toate acele lucruri rele.

Cu alte cuvinte: scopul listei este să facă legătura dintre Dumnezeu şi orice păcat din lume. Şi după cum am văzut legătura este în două sensuri: fiecare păcat este înrădăcinat în faptul că noi preferăm orice altceva în afara lui Dumnezeu; şi fiecare păcat este din ce în ce mai rău în măsura în care Dumnezeu îndepărtează frâiele sau limitele Sale şi ne lasă să ne afundăm în mlaştina pe care am ales-o.

Dacă America are rata cea mai înaltă a criminalităţii din lumea vestică, are de a face cu Dumnezeu. Dacă superiorii noştri sunt lacomi, are de a face cu Dumnezeu. Dacă politicienii noştri sunt înşelători, are de a face cu Dumnezeu. Dacă bârfim unii despre alţii pe la spate, are de a face cu Dumnezeu. Dacă prezentatorii noştri de talk-showuri sunt insolenţi şi lăudăroşi, are de a face cu Dumnezeu. Dacă copiii sunt neascultători de părinţi, are de a face cu Dumnezeu. Dacă nu suntem de încredere şi nu ne păstrăm legămintele noastre de căsătorie, are de a face cu Dumnezeu. Dacă suntem orbi la lucruri care sunt rele în mod evident şi dacă suntem lipsiţi de dragoste şi nemiloşi, are de a face cu Dumnezeu.

Acesta este scopul acestei liste. Oriunde ne afundăm în păcat, este pentru că am părăsit stânca tare a slavei lui Dumnezeu.

Cum să învingem aceste păcate distructive?

Ceea ce ne aduce la cea de a treia şi ultima întrebare: Care este soluţia? Cum să luptăm împotriva acestor rele distructive în propriile noastre vieţi şi în cultura noastră?

Răspunsul este cel la care se referă întreaga carte Romani. Dar haideţi să încheiem uitându-ne la trei mari reversuri – trei lucruri mari care trebuiesc date înapoi. 1) Avem nevoie ca mânia lui Dumnezeu care este îndreptată împotriva nelegiuirii noastre, să fie dată înapoi. 2) Avem nevoie ca acţiunea prin care Dumnezeu ne lasă în voia unei minţi blestemate, să fie dată înapoi. 3) Avem nevoie ca stricăciunea morală a minţii noastre să fie dată înapoi astfel încât mintea noastră să poată fi reînnoită pentru a fi folosită în mod corect şi adecvat în slujba lui Dumnezeu.

Vestea bună este că Dumnezeu a făcut posibile fiecare din aceste reversuri. Nu trebuie să te afunzi mai departe dacă Îl vei accepta pe Dumnezeu şi ceea ce El îţi poate da. Iată versetul cheie pentru fiecare din aceste schimbări.

Versetul cheie pentru reversul mâniei lui Dumnezeu care este îndreptată împotriva noastră este Romani 1:17: În Evanghelia lui Hristos este revelată "o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris:"Cel neprihănit va trăi prin credinţă." Cu alte cuvinte, neprihănirea pe care Dumnezeu o cere de la noi, ne-o dă El fără plată, dacă ne întoarcem la El şi ne încredem în El crezând că El este cel mai mare Bun pentru noi. Şi dacă ai neprihănirea lui Dumnezeu, nu mai eşti sub mânia lui Dumnezeu. Un revers foarte fericit!

Versetul cheie pentru reversul acţiunii prin care Dumnezeu ne lasă în voia minţii noastre blestemate este Romani 6:17. "Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit-o [aceeaşi expresie ca în Romani 1:28 – traducerea din limba engleză – n.tr.]. Acesta este tocmai reversul acţiunii de lăsare în voia noastră, din Romani 1:28. Aici în Romani 6:17, reversul primit este către o formă a învăţăturii care este adevărată şi sfântă, nu falsă şi murdară. Şi remarcaţi că Dumnezeu este Cel care o face. "Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu", spune Pavel, că aţi devenit ascultători de această învăţătură. Dumnezeu ne dă în mâna adevărului şi neprihănirii la fel de mult cum odinioară ne-a lăsat în voia păcatului.

În cele din urmă, versetul cheie pentru reversul minţii noastre stricate este Romani 12:2. "Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită."

Atunci când Dumnezeu ne-a dat neprihănirea Sa prin credinţa în Isus, şi când ne-a dat unei noi învăţături despre adevăr şi a început să ne facă ascultători faţă de învăţătura aceea, atunci, puţin câte puţin noi suntem transformaţi prin înoirea minţilor noastre, şi lista lungă de păcate din Romani 1:29-31 devine tot mai scurtă şi mai slabă spre slava lui Dumnezeu.

Aceasta este cheia vieţii. Acesta este mesajul pe care-l ducem la vecinii noştri şi la alte neamuri. Vă chem şi vă îndemn să primiţi prin credinţă aceste trei reversuri din mâna lui Dumnezeu: 1) reversul mâniei lui Dumnezeu, prin darul neprihănirii lui Dumnezeu; 2) reversul faptului că suntem lăsaţi în voia stricăciunii, prin faptul că acum suntem daţi adevărului; şi 3) reversul unei minţi blestemate, prin transformarea unei minţi înnoite.


© Desiring God

Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi: De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org