Plăcerea lui Dumnezeu pentru binele poporului Său

„Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta. Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.”

Contextul cărţii Ţefania

Conform Ţefania 1:1, „Cuvântul Domnului, care a fost spus lui Ţefania, fiul lui Cuşi, … pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda”. Domnia lui Iosia peste Iuda a început la 80 de ani după ce Regatul de Nord al Israelului a fost distrus complet de invazia asiriană. În aceşti 80 de ani Regatul de Sud al Iudeii nu a învaţat lecţia Regatului de Nord şi s-a cufundat tot mai mult în păcat şi rebeliune împotriva legii lui Dumnezeu.

În al 18-lea an al domniei lui Iosia, Hilchia, preotul, a gasit în Templu o copie a cărţii legii care a fost ignorată de decenii. Când logofătul Şafan i-a citit-o regelui, Iosia a fost devastat. S-a smerit înaintea Domnului, şi-a sfâşiat hainele şi a plâns. (2 Împaraţi 22:19)

În următorii 13 ani Iosia conduce o reformă extraordinară în Iuda, bazată pe legea lui Dumnezeu. A reînnoit legământul lui Dumnezeu cu poporul Său (2 Împaraţi 23:3). A poruncit să se scoată din Templu toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal şi Astartea şi le-a ars în ogoarele Chedronului (23:4). A izgonit preoţii idolilor (23:5). A darâmat casele sodomiţilor (23:7). A îndepărtat caii pe care împaraţii lui Iuda i-au închinat soarelui (23:11). Și a reinstituit Paştele care a fost ignorat din zilele judecătorilor până atunci (23:22).

Acestea au fost zilele lui Ţefania conform cu 1:1. Aşa că atunci când citim această carte, ne-o putem imagina ca făcând parte din chemarea la reformă făcută de Iosia. Nu este nicio îndoială că profetul şi regele s-au asociat în încercarea de a-i atrage pe oameni înapoi la Dumnezeu. Cum predica Ţefania? Ce stil de predicare inspiră Dumnezeu atunci când poporul Său are nevoie de trezire spirituală şi reformă?

Un avertisment cu privire la Mânia viitoare a lui Dumnezeu

Tot capitolul 1 este un avertisment către Ierusalim şi o predicţie a zilei de mânie a Domnului. Versetele 2-4,

„Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul. Voi nimici oamenii şi vitele, păsările cerului şi peştii mării, pietrele de poticnire, şi pe cei răi împreună cu ele; voi nimici cu desăvârşire pe oameni de pe faţa pământului, zice Domnul. Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda, şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei.”

De ce era atât de aprinsă mânia lui Dumnezeu?

  • Versetul 8: Voievozii şi fii împăraţilor purtau haine străine, dorind să fie ca celelalte naţiuni care nu Îl cunoşteau pe Dumnezeu.
  • Versetul 9: Servitorii umpleau de violenţă şi înşelăciune casele stăpânilor lor.
  • Versetul 12: Oamenii se bizuiau pe drojdiile lor – erau ca sedimentul ce se formează la baza vinului stătut, spunând în inimile lor, „Domnul nu va face nici bine nici rău”. Dumnezeu a încetat să mai fie o realitate în vieţile lor.

Chemarea la pocăinţă

Apoi, în capitolul 2 primul avertisment este urmat de o chemare sinceră la pocăinţă. Poate să fie încă o speranţă măcar pentru cei ce se pocăiesc. Versetele 1-3:

„Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea - ca pleava trece vremea - până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului! Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.”

Chiar dacă cei smeriţi din popor nu pot împiedica mânia viitoare a lui Dumnezeu, poate cel puţin vor putea fi cruţaţi când teribila zi a Domnului va veni.

Un avertisment către naţiunile înconjurătoare

Apoi, în 2:4-15 Ţefania plânge necazurile şi ameninţările nu doar ale Iudeii şi Ierusalimului, ci şi ale naţiunilor din lumea întreagă.

  • La vest erau cetăţile Filistia, Gaza, Ascalon, Asdod, Ecron şi neamul Cheretiţilor (v. 4-7).
  • La est erau ţinuturile Moab si Amon (v. 8-11).
  • La sud erau Etiopenii (v. 12).
  • Și la nord era înspăimântătoarea Asirie (v. 13-15).

Judecata se apropie pe tot împrejurul pământului. Și versetul 10 rezumă probabil cel mai bine motivul: „Lucrul acesta li se va întâmpla pentru mândria lor, pentru că au batjocorit şi au fost semeţi cu poporul Domnului oştirilor.” Cauza principală a acestei judecaţi universale este mândria umană.

O ultimă acuzaţie adusă Ierusalimului

Dar, de teamă ca nu cumva oamenii din Ierusalim să se bucure de judecata naţiunilor Ţefania se întoarce la ei şi în 3:1-8 aduce o ultimă acuzaţie Ierusalimului. Versetele 1-2:

„Vai de cetatea îndărătnică şi spurcată, vai de cetatea plină de asuprire! Ea n-ascultă de nici un glas, nu ţine seama de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său.”

O întoarcere surprinzătoare

Apoi, la sfârşitul acuzaţiei sale, aşa cum se întamplă des în cărţile profeţilor, apare o întoarcere surprinzătoare. Dumnezeu pune lângă distrugerea adusă de mânia Sa, puterea recreativă a iubirii Sale. Se pare că în ciuda revărsării mâniei Sale peste întreaga lume, Dumnezeu va face două fapte măreţe datorită îndurării Sale, descrise în 3:9-20.

1. Promisiunea unei treziri mondiale

El va cauza o trezire mondială astfel încât oamenii din toate naţiunile să se întoarcă la El. Versetul 9:

„Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând.”

Cu alte cuvinte Dumnezeu nu se va mulţumi doar cu distrugerea tuturor naţiunilor pământului. Scopul Său este de a fi Domn peste naţiuni. Cum se poate aceasta? Uitaţi-vă cum se termină versetul 8 şi cum începe versetul 9:

„Căci am hotărât să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele; căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele. 9) Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând.”

Cum Îşi va vărsa Dumnezeu urgia peste naţiuni şi va mistui pământul cu focul geloziei Lui şi în acelaşi timp să purifice naţiunile pentru ca toţi să cheme Numele Lui şi să Îi slujească? Aceasta este o imagine a judecaţii mondiale şi a întoarcerii tuturor naţiunilor la Dumnezeu.

Ţefania nu ne dă detaliile acestui fapt. Probabil că îşi imagina judecata lui Dumnezeu ca o serie îndelungată de catastrofe, pe o anumită perioadă de timp, care ajung la apogeu în distrugerea tuturor necredincioşilor. Și probabil că în această perioadă îndelungată de judecăţi, Dumnezeu lucrează printre naţiunile pământului şi la purificarea oamenilor pentru El prin predicarea Evangheliei pentru ca într-adevăr să aibă un popor pentru El din orice seminţie, de orice limbă şi din orice norod (Apocalipsa 5:9).

Indiferent cum intenţiona Dumnezeu să facă aceste două lucruri, trebuie să afirmăm ceea ce afirmă şi profetul: Dumnezeu nu va rămâne fără un popor de oameni aleşi dintre toate naţiunile pământului care să cheme Numele Său şi să Îi slujească. Astfel că El Însuşi îi va schimba şi le va da o inimă şi buze ca să cheme Numele Său. Acesta este primul lucru făcut de Dumnezeu în mila Lui faţă de noi, descris în 3:9-20, o trezire globală cu oameni din toate naţiunile chemându-L pe Domnul şi slujindu-I.

2. Promisiunea renaşterii şi a purificării

Cel de-al doi-lea lucru, făcut de Dumnezeu în mila Lui faţă de noi, găsit în aceste versete este renaşterea şi purificarea poporului lui Israel. Îi va îndepărta pe cei trufaşi şi va lăsa numai un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului. Versetele 11-12:

În ziua aceea, nu vei mai avea nevoie să roşeşti de toate faptele tale prin care ai păcătuit împotriva Mea; căci atunci voi scoate din mijlocul tău pe cei trufaşi, şi nu te vei mai îngâmfa pe muntele Meu cel sfânt! Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului.

Cu alte cuvinte, nu doar că Dumnezeu va crea un popor pentru El din toate naţiunile pământului, ci El va curăţa şi purifica pe poporul Său, Israel (cf. Ioan 11:52). Îi va elimina pe cei mândri şi va ţine pentru El un popor smerit şi mic.

Astfel că judecăţile şi mânia anunţate în capitolele 1 şi 2 nu sunt ultimele cuvinte din profeţia lui Ţefania. Ultimele cuvinte sunt promisiunea unei întoarceri mondiale la Dumnezeu şi o redobândire a credinţei adevărate a poporului Său Israel.

O scurtă privire asupra Efeseni 3:4-6

Acum, înainte să ne uităm la extraordinara promisiune din versetul 17, să privim pentru un moment la Efeseni 3:4-6. Motivul este acela că în Vechiul Testament întrebarea cu privire la legătura dintre  cei convertiţi dintre naţiuni şi cei convertiţi din Israel, nu are un răspuns foarte clar. Ce poziţie ai tu şi eu în faţa Dumnezeului lui Israel, ca şi convertit ne-evreu? Suntem un fel de nou-veniţi în această poveste. Avem noi parte de toate binecuvântările lui Israel?

Pavel numeşte asta o taină, ceea ce înseamnă că la început nu a fost un lucru arătat clar. Care este răspunsul dat în Efeseni 3:4-6?

„Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul. Că adică Neamurile sînt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaş făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelie.”

Răspunsul este că prin Evanghelie noi, Neamurile am ajuns să credem în Isus. Și prin Isus am devenit pe deplin membri ai poporului lui Dumnezeu: moştenitori ai promisiunilor lui Dumnezeu alături de evreii care cred.

Impresionanta promisiune din Ţefania 3:17

Acum ne întoarcem la Ţefania. Și când citim 3:17 ştim că nu se referă doar la evreii care cred ci şi la Neamuri, care au devenit moştenitoare ale promisiunii prin credinţa în Cristos, sămânţa lui Avraam.

„Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.”

Titlul mesajului din dimineaţa aceasta este inspirat din acest verset extraordinar: „Păcerea lui Dumnezeu pentru binele poporului Său”. Dumnezeu nu îţi face bine pentru că ar fi constrâns sau obligat. El este liber! Și în libertatea Sa, El abundă de bucurie în a-ţi face bine.  El nu mai poate de veselie pentru tine. [tr. en. El cântă de bucurie pentru tine]

Ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar cânta?

Îţi poţi imagina cum ar fi dacă L-ai putea auzi pe Dumnezeu cântând? Aminteşte-ţi că doar un cuvânt rostit a adus Universul la existenţă. Ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar ridica tonul şi, nu doar ar vorbi, ci ar cânta! Probabil că, ceruri noi şi un pământ nou ar fi create. Scriptura spune ceva aproape cu acelaşi efect in Isaia 65:17-18,

„Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou... voi preface Ierusalimul în veselie, şi pe poporul lui în bucurie.”

Când Dumnezeu a vorbit, la început, cerurile şi pământul au fost create; probabil la sfârşit, cerurile noi şi pământul nou vor fi create când Dumnezeu va cânta de bucurie pentru poporul Său.

Când mă gandesc la vocea lui Dumnezeu cântând, aud sunetul cascadei Niagara amestecat cu prelingerea unui râu al unui munte acoperit cu muşchi. Aud erupţia muntelui Sf. Elena amestecată cu torsul unei pisici. Aud puterea unui uragan de pe Coasta de Est şi adierea unei ninsori de noapte, în păduri. Și aud răcnetul soarelui, cu diametru de 865.000 mile (aproximativ 1.391.785 km; 1 milă = 1.609344 km), de un milion trei sute de mii de ori mai mare decât pământul, şi nu e nimic altceva decât foc, 1.000.000 de grade Celsius pe suprafaţa mai răcoroasă a coroanei solare. Dar aud acest răcnet de neimaginat amestecat cu sunetul tandru şi cald al buştenilor în camera de zi, într-o noapte de iarnă.

Și când aud cântecul acesta rămân uluit, consternat, încremenit, ştiind că El cântă datorită mie. El se bucură de binele meu din toată inima Sa şi din tot sufletul Său (cf. Ieremia 32:41)!

Simţi tu minunăţia acestui lucru?

Poţi să simţi minunăţia aceasta astăzi? Că Dumnezeu cântă de bucurie pentru tine?

Nu, sunt prea vinovat!

„Nu”, vei spune tu, „nu pot pentru că sunt prea vinovat ca Dumnezeu să cânte de bucurie pentru mine.”

Dar, nu vei crede tu versetul 15: „Domnul a abătut de la tine pedepsele tale”?

Nici acum nu poţi simţi minunăţia că Domnul cântă de bucurie pentru tine astăzi?

Nu, sunt înconjurat de duşmani!

„Nu”, vei spune, „nu pot pentru că sunt înconjurat de duşmani şi obstacolele mă asaltează din toate părţile”.

Dar, nu vei crede tu versetul 17: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta”; şi versetul 19: „iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi”; şi versetul 15: „a îndepărtat pe vrăjmaşul tău”?

Nici acum nu poţi simţi minunăţia că Domnul cântă de bucurie pentru tine?

Nu, Dumnezeu pare mult prea departe de mine!

„Nu”, vei spune, „nici acum nu pot pentru că El este un Dumnezeu mare şi sfânt şi Îl simt mult prea departe de mine.”

Dar, nu vei crede tu versetul 15: „Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; şi versetul 17: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău”? El nu este departe de tine.

Nici acum nu poţi simţi minunăţia că Domnul cântă de bucurie pentru tine?

Nu, sunt rob al ruşinii!

În continuare vei spune, „Nu, pentru că sunt rob al ruşinii. Am fost în mod continuu batjocorit de părinţii mei (cf. 2:8,10). Am fost ridiculizat, ameninţat, manipulat şi ponegrit. În interiorul acestui cocon de ruşine până şi cântarea lui Dumnezeu sună vag şi dinstantă şi indescifrabilă.”

Dar, întreb din nou, nu vei crede tu promisiunea de la sfârşitul versetului 19: „voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum”?

Nici acum nu poţi simţi minunăţia că Domnul cântă de bucurie pentru tine?

Cum se poate ca bucuria lui Dumnezeu în Numele Său să mi se aplice mie?

Și acum vei spune, „Aproape că pot să renunţ şi să simt această minunăţie de nedescris, cum că Dumnezeu se bucură de mine – chiar cântă de bucurie. Dar mai rămâne încă un obstacol. Ai spus că Dumnezeu Îşi iubeste propria slavă mai mult decât orice altceva. Ai spus ca Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în Numele Său. Cum aş putea eu atunci să îmi imaginez că ar fi interesat de mine? Cum mi se aplică mie bucuria pe care o are Dumnezeu în Numele Său?”

Dacă acesta este ultimul tău obstacol, atunci pregateşte-te să cânti! Pentru că răspunsul este dat clar în versetul 12. Dacă ai şti că Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în Numele Său mai mult decât în orice altceva şi ai vrea să fii şi tu învăluit de această bucurie şi să faci şi tu parte din această plăcere a lui Dumnezeu, unde ai merge? Unde ai căuta refugiu?

Versetul 12 dă răspunsul : Domnul spune „Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului.” Aici este conexiunea între desfătarea lui Dumnezeu în Numele Său şi bucuria Lui pentru tine. Când te încrezi în Numele Lui, El cântă de bucurie pentru tine.

Dacă tu cauţi slava ta printre oameni, cu adevărat ţi-ai primit răsplata pe pământ. Dacă înalţi numele tău printre oameni, cu adevărat ţi-ai primit răsplata pe pământ. Dacă te bazezi pe propria ta neprihănire, cu adevărat ţi-ai primit răsplata pe pământ.

Dar dacă te smereşti şi cauţi slava lui Dumnezeu mai mult decât orice şi dacă ascunzi numele tău în Numele lui Dumnezeu şi dacă te îmbraci cu neprihănirea Fiului Său, atunci Tatăl tău ceresc care iubeşte Numele Său mai mult decât orice îţi va răsplăti cum nici nu îţi imaginezi şi va cânta de bucurie pentru tine.

Lasă astăzi deoparte orice mândrie şi lăudăroşenie. Refugiază-te în Numele lui Dumnezeu. Nădăjduieşte în neprihănirea lui Cristos şi nu în a ta. Și conştientizează minunea că Domnul, Regele regilor, se bucură de tine şi cântă de bucurie pentru tine.

(Pentru continuarea studiului, vezi Mica 7:18; Psalmul 35:27; Ieremia 32:37-42; Deuteronom 30:9; Isaia 62:5; 65:19).

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org