Duhul Ne Ajută în Slăbiciunea Noastră, Partea 1

Romani 8:25-27

25 Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. 26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. 27 Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

Creştinismul este singura religie din lume care afirmă că există un singur Dumnezeu adevărat, şi numai unul, şi că sunt trei persoane divine în singurul Dumnezeu: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul (Isus Hristos) şi Dumnezeu Duhul Sfânt. Aceasta este doctrina trinităţii. Biserica nu a ajuns să îmbrăţişeze doctrina trinităţii pentru că există o propoziţie în Biblie care spune: „este un singur Dumnezeu care există sub forma a trei persoane egale în esenţa divină, dar distincte ca persoană.” Nu există o astfel de afirmaţie în Biblie. Mai degrabă motivul pentru care biserica a îmbrăţişat această doctrină este acela că Biblia vorbeşte fără cu fermitate despre un singur Dumnezeu adevărat, nu trei Dumnezei, şi totuşi ni-i revelează pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt ca Dumnezeu, şi ca persoane distincte.

Dacă adevărul acesta vă nedumereşte nu uitaţi următorul lucru: Noi ca şi creaturi nu suntem nicidecum în postura de a-i dicta Creatorului nostru cum ar putea să fie sau cum ar trebui să fie El. Dumnezeu este realitatea absolută. El a existat înainte ca orice altceva să existe, şi nu a luat fiinţă, ci a existat dintotdeauna. De aceea nimeni nu L-a făcut aşa cum este, şi nu este niciun motiv pentru care El este aşa cum este. El este pur şi simplu. Acesta este numele Său: “Eu sunt Cel ce sunt” (Exodul 3:14). Rolul nostru nu este de a spune ce poate şi ce nu poate fi Dumnezeu, ci de a învăţa cine este El şi cine suntem noi, şi de a ne modela vieţile în conformitate cu realitatea Sa şi voia Sa. Noi ne supunem felului Lui de a fi. El nu se supune felului nostru de a fi sau felului nostru de a gândi cum ar trebui să fie El.

Romani 8 este unul din textele biblice în care este revelată într-un mod măreţ a treia persoană a trinităţii, Duhul Sfânt. Astăzi ne vom concentra atenţia asupra lucrării Sale, privind la versetele 26-27, dar ar fi bine să vedem ce ni s-a revelat până acum cu privire la lucrarea persoanei Duhului Sfânt. Ceea ce reiese din acest capitol este că Duhul nu este doar un fel de forţă sau putere a lui Dumnezeu Tatăl, ci este o persoană care lucrează alături de Tatăl şi în asociere cu Tatăl.

Iată o recapitulare a ceea ce face Duhul pentru noi. Unul din scopurile mele în menţionarea acestor lucruri este de a vă ajuta să-L iubiţi pe Duhul. Isus a spus că prima şi cea mai mare poruncă este să-l iubeşti pe Dumnezeu cu tot ceea ce eşti. Duhul este Dumnezeu. De aceea ar trebui să-L iubeşti pe Duhul – ca pe o persoană. Nu ca pe o forţă sau ca pe o putere, ci ca pe o persoană care se gândeşte la tine şi care are sentimente faţă de tine şi care lucrează pentru tine – şi într-adevăr, aşa cum vom vedea într-un moment, care se roagă pentru tine.

  • Conform versetului 2 legea Duhului de viaţă în Hristos Isus te eliberează de legea păcatului şi a morţii.

  • Conform versetului 4 Duhul te ajută să împlineşti cerinţa dreaptă a legii.

  • Conform versetului 6 Duhul dă viaţă şi pace.

  • Conform versetului 11 Dumnezeu te va învia din morţi prin Duhul care locuieşte în tine.

  • Conform versetului 13 Duhul te ajută să faci să moară faptele firii.

  • Conform versetului 14 fiii lui Dumnezeu sunt călăuziţi de Duhul.

  • Conform versetelor 15-16 Duhul mărturiseşte în noi că suntem copii ai lui Dumnezeu şi astfel ne dă siguranţa mântuirii.

  • Conform versetului 23 Duhul Sfânt este anticiparea şi garanţia răscumpărării noastre finale.

Iar acum în versetele 26-27 Duhul ne ajută atunci când nu ştim cum să ne rugăm aşa cum ar trebui să ne rugăm. La aceasta vrem să privim în această dimineaţă.

Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

Expresia “şi tot astfel” de la începutul versetului 26 înseamnă că Pavel ne-a ajutat să înţelegem ceea ce a spus până acum iar acum vrea să ne dea şi mai mult ajutor explicându-ne că Duhul însuşi ne ajută. Ne-a ajutat până acum spunându-ne de ce merită să îndurăm suferinţele noastre pentru Hristos. Toate versetele de la 18 la 25 ne dau motive pentru care ar trebui să ne ţinem strâns de nădejdea noastră în mijlocul deşertăciunii, a stricăciunii, a suspinelor şi a morţii. Acum Pavel spune, “şi tot astfel” – în acelaşi fel – Duhul Sfânt ne ajută în slăbiciunea noastră.

Aşa că aş vrea să pun trei întrebări la care cred că răspunde textul acesta. 1) Ce anume se roagă Duhul Sfânt pentru noi? 2) Cum se roagă Duhul Sfânt pentru noi? 3) De ce se roagă Duhul Sfânt pentru noi? Vom răspunde la prima întrebare astăzi şi la celelalte două săptămâna viitoare.

1. Ce anume se roagă Duhul Sfânt pentru noi?

Mai întâi, remarcaţi că acesta este, de fapt, modul în care Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, şi anume, rugându-se pentru noi. “Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.”

Pentru ce anume se roagă Duhul atunci când mijloceşte pentru noi? Sunt trei căi prin care textul ne indică un răspuns la această întrebare: 1) Spune că Duhul cere lucruri pe care noi nu ştim că ar trebui să le cerem. Versetul 26: “Căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm.” 2) Spune că Duhul cere lucruri pe care noi nu ştim să le cerem din cauza slăbiciunii noastre. Versetul 26: “Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră.” 3) Spune că Duhul cere lucruri care sunt în concordanţă cu voia lui Dumnezeu. Versetul 27b: “Pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.”

Acum gândiţi-vă la implicaţiile acestor trei aspecte. Atunci când spune că Duhul se roagă pentru lucruri pentru care noi nu ştim să ne rugăm, afirmaţia aceasta exclude multe lucruri. Desigur că ştim că trebuie să ne rugăm pentru sfinţenie şi credinţă şi nădejde şi bucurie, pentru toată roada Duhului şi pentru orice altă poruncă din Biblie. Nu este nicio umbră de îndoială că trebuie să ne rugăm pentru tot ceea ce ne porunceşte Dumnezeu să facem. Voia descoperită a lui Dumnezeu nu este pusă aici sub semnul întrebării. Dacă Dumnezeu ne-a spus clar în Biblie să urmărim ceva anume – cum ar fi dragostea sau credinţa sau neprihănirea sau sfinţenia sau curajul – atunci ştim că trebuie să ne rugăm pentru acestea.

Pentru ce anume nu ştim să ne rugăm?

Dar acest text ne spune că Duhul ne ajută rugându-se pentru noi atunci când nu ştim pentru ce să ne rugăm. Când se întâmplă aceasta? Pentru ce fel de lucruri nu ştim să ne rugăm? Cu privire la ce anume nu suntem noi siguri? Aici devine important cuvântul “slăbiciune” din versetul 26, şi contextul dinaintea acestui text.

Pavel spune, “Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră.” Nesiguranţa cu privire la care trebuie să ne rugăm se datorează “slăbiciunii” noastre. Cuvântul “slăbiciune” în Noul Testament poate fi slăbiciune datorată naturii noastre omeneşti limitate (Romani 6:19), sau slăbiciune datorată bolii (Luca 5:15) sau slăbiciune datorată necazului (2 Corinteni 12:9-10). Dar luaţi în considerare contextul versetelor 18-25, mai ales versetul 23, “Suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.” Contextul este suspinul stricăciunii, deşertăciunii şi suferinţei din lume. Este suspinul trupurilor care nu sunt încă răscumpărate. În versetul 10 Pavel a spus că trupul este supus morţii. În versetul 11 el a spus că într-o zi Duhul va învia din morţi trupurile noastre muritoare. Dar pentru moment, trupul suspină sub blestemul căderii (v.20).

Aşa că în versetele 18-25 Pavel îi ajută pe sfinţii care suspină dându-le nădejde în timp ce ei aşteaptă răscumpărarea trupurilor lor. Apoi în versetul 26 el spune, “Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră.” V-am ajutat în slăbiciunea voastră dându-vă promisiunile unui viitor măreţ. Acum, tot astfel, Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră. Ce slăbiciune? Cea despre care am vorbit – boala, deşertăciunea, frustrarea, stricăciunea şi suferinţa vieţii în calea către cer.

Deci, pentru ce anume nu ştim să ne rugăm în această slăbiciune? Cred că răspunsul este acesta: nu cunoaştem voia secretă a lui Dumnezeu cu privire la boala noastră şi la greutăţile noastre. Nu ştim dacă ar trebui să ne rugăm pentru vindecare sau pentru puterea de a îndura. Desigur, ambele sunt corecte şi nu este greşit să ne rugăm pentru ambele. Dar tânjim să ne rugăm cu o credinţă mare, şi suspinăm pentru că nu suntem siguri care va fi calea aleasă de Dumnezeu în această boală sau în această pierdere sau în această întemniţare. Pur şi simplu nu ştim.

Putem vedea câteva exemple de acestea în viaţa lui Pavel. Gândiţi-vă la ţepuşul din trupul lui, în 2 Corinteni 12. El a cerut de trei ori să-i fie îndepărtat. Şi în cele din urmă Isus i-a arătat că voia Lui nu era să-l îndepărteze. Cu siguranţă această experienţă urma să-l lase pe Pavel întrebându-se care era voia lui Dumnezeu în fiecare boală şi durere, greutate şi întemniţare: Vindecare sau nu? Eliberare sau nu?

Iar când era în închisoare în Roma Pavel a părut a fi – cel puţin pentru o vreme – nesigur cu privire la lucrurile pentru care să aleagă să se roage – viaţă şi lucrare, sau moarte plină de curaj. El a spus în Filipeni 1:22-24, “Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup.”

Afirmaţia aceasta este dureros de relevantă acum pentru mulţi oameni din această biserică. Şi va deveni din ce în ce mai relevantă pe măsură ce preţul de a fi creştin şi misionar va creşte în anii care vin. Nu numai că sunt mulţi care sunt bolnavi, dar sunt unii acum şi vor fi şi mai mulţi în anii ce vin care sunt în pericol undeva în lume, şi se întreabă, “Cum ar trebui să ne rugăm?” Ar trebui să ne rugăm pentru scăpare în siguranţă? Sau ar trebui să ne hotărâm să stăm şi să ne rugăm pentru protecţie? Sau ar trebui să stăm şi să ne rugăm pentru curaj de a suferi şi chiar de a muri?

Care riscuri?

Oamenii îmi pun întrebări aproape de fiecare dată când vorbesc despre suferinţă, martiraj şi asumarea de riscuri. Dumnezeu ne cheamă să ne asumăm riscuri. Lucrul acesta este foarte clar în Scriptură (Luca 21:16). Dar care riscuri? Când trebuie ne riscăm vieţile şi vieţile familiilor noastre şi când trebuie să nu o facem?

John Bunyan, pastorul care a scris acum mai bine de 300 de ani Călătoria Creştinului a stat în închisoare 12 ani de dragul conştiinţei sale. Ar fi putut să iasă din închisoare dacă ar fi fost de acord să nu mai predice evanghelia. Avea o soţie şi patru copii mici, dintre care unul era nevăzător. A fost aceasta o decizie uşoară? Să stai în închisoare de dragul conştiinţei, sau să ieşi din închisoare şi să ai grijă de familia ta?

Astăzi, voi toţi vă veţi confrunta cu decizii similare, deşi unele s-ar putea să nu fie atât de periculoase. Ar trebui să îmi asum acest risc sau nu ar trebui? Ar trebui să mă pun în pericol pe mine, sau familia mea, afacerea sau biserica mea, etc.? Bunyan a scris o carte numită Sfat pentru Cei ce Suferă. În ea el a surprins perplexitatea şi nesiguranţa cu care ne confruntăm atunci când ne aflăm în pericol sau în faţa unui risc, de dragul lui Hristos. El întreabă, “Să încercăm să scăpăm” de acel pericol? Şi apoi răspunde:

Într-o situaţie ca aceasta ar fi bine să faci după îndemnul din inima ta. Dacă în inima ta ai îndemnul să pleci, pleacă; dacă în inima ta ai îndemnul să stai, atunci stai. Orice, numai nu nega adevărul. Cel care pleacă are dreptul să o facă; cel care stă are dreptul să o facă. Da, acelaşi om poate să şi fugă să şi stea, după chemarea şi lucrarea pe care o face Dumnezeu în inima sa. Moise a fugit (Exodul 2:15); Moise a stat (Evrei 11:27). David a fugit (1 Samuel 19:12); David a stat (1 Samuel 24:8). Ieremia a fugit (Ieremia 37:11-12); Ieremia a stat (Ieremia 38:17). Hristos s-a retras (Luca 19:10); Hristos a stat (Ioan 18:1-8). Pavel a fugit (2 Corinteni 11:33); Pavel a stat (Fapte 20:22-23) … Sunt puţine reguli în cazul acesta. Omul însuşi este cel mai în stare să judece cu privire la puterea sa prezentă, şi la greutatea pe care o are acest argument sau celălalt în inima sa, dacă să stea sau să fugă … Nu plecaţi din cauza fricii înrobitoare, ci mai degrabă plecaţi pentru că plecatul acela este o poruncă a lui Dumnezeu, care deschide o uşă pentru scăparea unora, o uşă care este deschisă prin providenţa lui Dumnezeu, şi o scăpare care este exprimată de Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 10:23).

Ceea ce vrea să spună Pavel este că atunci când suspini plin de dorinţa de a-L preamări pe Hristos dar eşti nesigur cum va fi preamărit Hristos cel mai bine, Duhul se roagă pentru tine şi împlineşte rugăciunea.

Cum să fim încurajaţi de aceasta? Cum ne ajută aceasta, aşa cum spune Pavel că ne ajută: “Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră.” Ne ajută. Eşti ajutat în acest fel?

Cinci încurajări din acest text

Daţi-mi voie să închei sugerând cel puţin cinci moduri în care puteţi fi încurajaţi de acest text dacă vă încredeţi în Hristos şi suspinaţi în inima voastră cu dorinţa ca numele Lui să fie înălţat în viaţa voastră.

  1. Fiţi încurajaţi că nu se aşteaptă de la voi să cunoaşteţi voia lui Dumnezeu cu privire la orice lucru. Da, voia Lui revelată pentru voi este întotdeauna credinţă, nădejde, dragoste şi puritate. Dar nu ştii întotdeauna dacă trebuie să te încrezi în El să te scape din boală, sau greutate, sau închisoare, sau dacă trebuie să te încrezi în El să te ajute să mori. Şi textul acesta spune că nu este greşit faptul că nu cunoşti lucrul acesta. Există unul care ştie. Şi el se roagă aşa cum ar trebui să se roage unul care ştie. Nu adăugaţi la poverile voastre îngrijorarea cauzată de faptul că nu cunoaşteţi toată voia lui Dumnezeu.

  2. Fiţi încurajaţi că în toată nedumerirea şi în tot suspinul vostru nu sunteţi priviţi, ci sunteţi înţeleşi. Dumnezeu vă cercetează inima, şi găseşte în suspinele voastre sfinte un înţeles mai profund decât cuvintele – înţelesul Duhului însuşi. Mai mult despre aceasta săptămâna viitoare.

  3. Fiţi încurajaţi că lucrarea lui Dumnezeu pentru voi nu se limitează la ceea ce puteţi înţelege şi exprima prin cuvinte. Fiţi bucuroşi că Dumnezeu este capabil să facă mai mult decât cerem sau gândim noi (Efeseni 3:20). Gândirea voastră, mai ales în vremuri de stres şi suspin, nu este limita acţiunii lui Dumnezeu. Şi fiţi bucuroşi că există o pace care întrece orice pricepere (Filipeni 4:7). Dumnezeu nu este limitat de mintea voastră limitată.

  4. Fiţi încurajaţi că în slăbiciunea voastră, în boală şi pierdere, în greutăţi şi în pericol Duhul lui Dumnezeu se roagă pentru voi şi nu împotriva voastră. În versetul 31 îl vom auzi pe Pavel exclamând: “Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Şi aici vedem o parte a acelui măreţ “pentru noi” din versetul 26. Duhul mijloceşte PENTRU noi, nu împotriva noastră. Fiţi încurajaţi că pe măsură ce vă ţineţi de Hristos şi suspinaţi pentru preamărirea Lui în nesiguranţa şi durerea voastră, Duhul este pentru voi şi nu împotriva voastră.

  5. În cele din urmă, fiţi încurajaţi că Dumnezeu Tatăl aude rugăciunea Duhului. Această rugăciune este pentru voi. Şi este întotdeauna auzită! Şi primeşte întotdeauna răspuns, pentru că Dumnezeu nu respinge rugăciunile lui Dumnezeu.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in physical form, in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For posting online, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. For videos, please embed from the original source. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org