Întâi a Iudeului, apoi a Grecului

Romani 1:16

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului

Fiecăruia!

Pavel tocmai a folosit în Romani 1:16 acel cuvânt minunat "fiecăruia,” "Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede." O, ce cuvânt care ne umple de însufleţire pe toţi cei din această încăpere care simţim că ar putea fi ceva cu noi care ar putea să ne excludă! O familie nepotrivită, un context social nepotrivit, o educaţie neadecvată, un limbaj nepotrivit, o rasă greşită, o cultură greşită, o preferinţă sexuală greşită, un istoric moral nepotrivit. Apoi când auzim cuvântul, "Fiecăruia care crede." Fiecăruia! Un singur lucru te poate exculde: necredinţa. A nu te încrede în Isus. Însă nimic altceva nu te poate exclude. Vestea bună că Hristos a murit pentru păcatele noastre, şi că a înviat din morţi ca să deschidă calea către viaţa veşnică, că mântuirea este prin har, prin credinţă - toate acestea sunt pentru fiecare care crede. Nu doar pentru Iudei sau doar pentru Neamuri, nici doar pentru o anumită rasă sau clasă socială sau cultură, ci pentru fiecare care crede.

Atunci în ce fel au Iudeii prioritate?

Atunci de ce continuă el după acest cuvânt însufleţitor "fiecăruia" cu un cuvânt care pare că dă prioritate Iudeilor? "Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, întâi a Iudeului, apoi a Grecului." Ce vrea el să spună prin, "Întâi a Iudeului"? Ce fel de prioritate, ce fel de "întâietate" au ei? Şi de ce spune el lucrul acesta? Ce efect vrea ca să aibă asupra noastră?

Pentru a răspunde la aceasta daţi-mi voie să sugerez şase moduri în care Iudeii sunt primii în experimentarea mântuirii lui Dumnezeu. Şi apoi să ne uităm la câteva moduri în care ei nu sunt primii. În cele din urmă vom vedea ce efect ar trebui să aibă lucrul acesta asupra noastră astăzi.

Mai întâi, deci, cum sunt Iudeii "primii"?

1. Iudeii au prioritate faţă de Neamuri fiind poporul ales al lui Dumnezeu

Cum au iei prioritate asupra Neamurilor? În Geneza 12, Dumnezeu îi alege de bună voie pe Avraam şi pe descendenţii săi dintre toate popoarele din lume pentru a-i binecuvânta cu legământul Lui şi cu promisiunile Sale. Neemia 9:7 spune, "Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram, l-ai scos din Ur din Haldeia." Apoi Deuteronom 14:2 spune despre poporul Iudeu, "Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pămîntului." Şi Amos 3:2 spune, "Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pămîntului." Şi în Romani 11:28-29, Pavel spune, "În ce priveşte Evanghelia, ei [Iudeii] sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru [Neamurilor]; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor. Căci lui Dumnezeu nu-i pare rău de darurile şi de chemarea făcută."

Iudeii au prioritate înaintea Grecilor (adică, implicit înaintea tuturor Neamurilor) datorită rolului special ca şi popor ales al lui Dumnezeu. El şi-a arătat îndurarea faţă de ei şi i-a pus deoparte dintre toate neamurile. De bună voie! Nu pentru vreo virtute a lor sau vreo valoare specială în ei, ci pur şi simplu pe baza aleegerii Sale de bună voie: "Nu doar pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri" (Deuteronom 7:7-8, Vezi The Pleasures of God, pag. 128-133).

2. Iudeii au prioritate faţă de Neamuri ca şi păzitori ai revelaţiei speciale a lui Dumnezeu, şi anume Scripturile Vechiului Testament

În Romani 3:1, Pavel pune o întrebare: "Care este deci întâietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur?" Şi el răspunde în versetul 2, "Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu." Cu alte cuvinte, Dumnezeu a dat revelaţia Sa specială şi promisiunile Sale Israelului prin Moise şi profeţi. Romani 9:4 spune astfel: "Ei sunt Israeliţi, au ... legămintele, darea Legii, ... şi făgăduinţele." Toate exprimările şi prefigurările mari ale Evangheliei au fost date Iudeilor în Cuvântul lui Dumnezeu, în Vechiul Testament. Deci Iudeii aveau prioritate prin faptul că aveau Scripturile.

3. Iudeii au prioritate faţă de Neamuri prin faptul că Însuşi Mesia, Isus Hristos, a venit mai întâi ca Iudeu la Iudei

În Romani 9:5, Pavel aduce lista sa de privilegii la punctul culminant cu aceste cuvinte: "din ei [Iudeii] a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!" Mesia, Isus, a fost Iudeu, un Fiu al lui David (Romani 1:3). Şi El s-a concentrat în lucrarea Sa de pe pământ asupra Iudeilor. Ei aveau o prioritate în lucrarea Sa. În Matei 10:5-6, Isus a spus celor doisprezece apostoli atunci când i-a trimis în lume în timpul vieţii sale, "Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor; ci să mergeţi mai de grabă la oile pierdute ale casei lui Israel." Deci în timpul vieţii Sale pe pământ, Isus şi-a concentrat atenţia asupra Iudeilor. Ei aveau prioritate în lucrarea Sa.

4. Iudeii aveau prioritate faţă de Neamuri prin faptul că mântuirea vine de la Iudei

Acestea sunt chiar cuvintele lui Isus în Ioan 4:22. Isus a spus femeii Samaritence la fântână, "Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi [Iudeii] ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la Iudei." Aceasta de fapt rezumă tot ceea ce am spus până acum. Ei sunt naţiunea aleasă; naţiunea care are revelaţia specială a lui Dumnezeu; şi naţiunea care Îl avea pe Mesia, Mântuitorul. Deci, în mod clar, mântuirea este "de la Iudei."

O altă modalitate de a vedea că mântuirea vine de la Iudei se regăseşte în Romani 11:17-24 unde Pavel compară naţiunea Iudaică cu un măslin. El spune că ramurile naturale au fost tăiate şi au fost altoite ramuri sălbatice, ceea ce înseamnă că Iudeii prin naştere erau necredincioşi şi astfel îndepărtaţi de legământul promisiunii; şi Neamurile care erau credincioase au fost altoite la măslin şi mântuite prin legământul promisiunii. Versetele 17-18 sunt esenţiale pentru noi: "Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine." Cu alte cuvinte, mântuirea vine la noi Neamurile, din rădăcina legământului lui Dumnezeu cu Iudeii. Noi suntem pur şi simplu altoiţi ca nişte ramuri sălbatice care nu au nici o pretenţie istorică ca fiind poporul lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu ne mântuieşte socotindu-ne copiii lui Avraam prin credinţă, aşa cum spune Pavel în Galateni 3:7, "fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă."

Deci Iudeii au prioritate pentru că "mântuirea vine de la Iudei." Toată mântuirea este mântuire prin legământul lui Dumnezeu cu Avraam!

5. Iudeii au prioritate faţă de Neamuri prin faptul că Pavel a evanghelizat mai întâi Iudeii atunci când a dus Evanghelia într-un loc nou

De exemplu, în Fapte 13:46 Pavel şi Barnaba predică în Antiohia Pisidiei, şi Iudeii nu voiau să asculte Evanghelia, aşa că ei spun, "Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi, şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri." Cu alte cuvinte, aşa cum Dumnezeu a ales Israelul şi S-a revelat pe sine Israeliţilor şi L-a trimis pe Mesia şi Mântuitorul la Israel astfel încât mântuirea să vină de la Iudei, este potrivit ca în răspândirea Evangheliei în locuri noi, ei să audă primii despre Mesia al lor şi despre vestea bună a mântuirii Sale. Deci Iudeii au prioritate a misiunii de pioneriat atunci când Evanghelia ajunge într-un loc nou.

6. Iudeii au prioritate faţă de Neamuri la judecata finală şi la binecuvântarea finală

În Romani 2:9-10, Pavel spune, în mod uimitor, "Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec." Cu alte cuvinte, prioritatea pe care o au Iudeii, dacă este respinsă şi irosită va rezulta în prioritate la judecată. Iar dacă sunt recunoscători pentru prioritatea lor şi se încred în mila lui Mesia, atunci vor merge primii în binecuvântarea finală a lui Dumnezeu. Există pericole clare în a avea această prioritate. "Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult" (Luca 12:48).

Deci atunci când Pavel spune în Romani 1:16, "Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului," ar trebui să ne gândim la cele şase moduri în care Iudeii au prioritate faţă de Neamuri.

Istoric vorbind ei sunt poporul ales al lui Dumnezeu.

Ei sunt păzitorii revelaţiei speciale a lui Dumnezeu, Scripturile Vechiului Testament.

Mesia şi Mântuitorul, Isus, vine în lume ca şi Iudeu pentru Iudei.

Mântuirea vine de la Iudei, şi oricine este mântuit este mântuit prin conectarea la legământul cu Avraam prin credinţă.

Iudeii sunt primii evanghelizaţi atunci când Evanghelia pătrunde într-o regiune nouă.

Iudeii vor fi primii la judecata finală şi la binecuvântarea finală.

În ce moduri nu au prioritate Iudeii?

Acum, înainte de a întreba de ce spune Pavel ceea ce spune şi ce efect ar trebui să aibă asupra noastră, haideţi să ne asigurăm că vedem câteva moduri în care Iudeii nu au prioritate. Lucrul acesta este foarte important.

1. Iudeii nu au prioritate în neprihănire sau merite

Nici neamurile nu au această prioritate. Suntem cu toţii pe aceeaşi poziţie. Acesta este unul din punctele principale ale primelor două capitole din Romani. Pavel concluzionează în Romani 3:9-10, "Ce urmează atunci? Suntem noi [Iudeii] mai buni decît ei [Neamurile]? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt supt păcat, după cum este scris: "NU ESTE NICI UN OM NEPRIHĂNIT, NICI UNUL MĂCAR." Pavel subliniază acelaşi aspect în Romani 3:22-23, "Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu."

2. Iudeii nu au prioritate în modul în care sunt mântuiţi

Ei sunt mântuiţi exact ca şi cei dintre Neamuri. Aceasta reiese clar din Romani 3:29-30, "Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor ... şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur." Şi din Romani 10:12, "În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă; (13) căci "ORICINE VA CHEMA NUMELE DOMNULUI VA FI MÂNTUIT." Deci nici Iudeii nici Neamurile nu au prioritate în felul cum sunt mântuiţi: şi unii şi ceilalţi sunt mântuiţi prin credinţa în Hristos, nu prin diferenţe etnice sau culturale.

3. Iudeii nu au prioritate în participarea la binecuvântările legământului lui Dumnezeu

Misterul Evangheliei pe care o predică Pavel, spune el, este că acum cei dintre Neamuri sunt parteneri cu drepturi depline în binecuvântările mântuirii Iudaice. Ascultaţi ce spune Efeseni 2:12-13 şi 18-19, "[voi Neamurilor] eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Hristos Isus, voi, cari odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sîngele lui Hristos...(18) Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu." Din nou în Efeseni 3:4-6, "Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos ... Că adică Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus [Mesia], prin Evanghelia aceea."

Deci Iudeii nu au prioritate în participarea la binecuvântările legământului lui Dumnezeu. Neamurile sunt împreună moştenitoare la toate promisiunile lui Dumnezeu.

De ce a menţionat Pavel prioritatea Iudeilor?

Deci ajungem la final cu întrebarea: De ce a menţionat Pavel această prioritate a Iudeilor în Romani 1:16? "Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, întâi a Iudeului apoi a Grecului"? Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră?

Fiind influenţat de Romani 11:17-32, eu cred că răspunsul este acela că Pavel vrea să-i smerească atât pe Iudei cât şi pe Greci şi să-i facă pe deplin conştienţi că depind în întregime de milă, şi nu de ei înşişi, de tradiţia lor sau legăturile etnice. Neamurilor el le spune, în esenţă, că mântuirea vine de la Iudei. Nu sunteţi mântuiţi prin cultura voastră Grecească - sau prin orice altă cultură. Sunteţi mântuiţi printr-o mântuire care vine prin dispreţuitul popor semit numit Iudeii: "Nu tu ţii rădăcina [legământului Avraamic], ci rădăcina te ţine pe tine." Deci nu te făli faţă de ramuri (Romani 11:18). Noi cei dintre Neamuri suntem mântuiţi devenind, dacă putem spune, Iudei spirituali (Romani 2:28-29). Aceasta ar trebui să ne smerească şi să ne golească de orice aroganţă sau lăudăroşenie în vreo presupusă superioritate etnică. Ar trebui de asemenea să îndepărteze anti-semitismul de la noi şi să ne umple de zel pentru evanghelizarea Iudeilor.

Similar, Pavel le spune Iudeilor, că mântuirea voastră nu este a voastră. Este a lui Dumnezeu şi El o dă oricui Îi place. El poate ridica din pietre - chiar din pietrele Neamurilor! – copii ai lui Avraam (Matei 3:9). Cuvintele "şi apoi a Grecului" din Romani 1:16 ar fi fost la fel de jignitoare pentru Iudei ca şi cuvintele "întâi a Iudeului" pentru Neamuri. Ceea ce credeau Iudeii că sunt prerogative evreieşti sunt, de fapt, împărtăşite de cei mai de jos dintre Neamuri, dar care cred. Şi astfel şi noi şi ei suntem smeriţi. Noi Neamurile trebuie să ne smerim ca să fim mântuiţi prin Mesia Iudeilor şi printr-un legământ Iudaic. Iudeii trebuie să se smerească primindu-i pe cei necuraţi dintre Neamuri ca membri deplini ai legământului şi împărtăşind cu ei toate binecuvântările promisiunii lui Avraam.

Concluzia este aceea că Dumnezeu este Cel care are milă. Apartenenţa etnică nu este decisivă aici. Nu are nici un merit. Noi toţi suntem păcătoşi. Deci accentul real se pune pe acel cuvânt minunat "fiecăruia" cu care am început: "Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede." Aşadar, fie că eşti Iudeu sau dintre Neamuri, tu crede! Şi primeşte puterea lui Dumnezeu care te mântuieşte de păcate, de vină, de moarte, de judecată, de iad, şi care te aduce acasă la o bucurie mereu crescândă în prezenţa Sa pe vecie.

© Desiring God

Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi: De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org