Uniţi cu Hristos în Moarte şi Viaţă, Partea 2

Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? 2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? 4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. 5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. 6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; 7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

Botezul şi cina Domnului

Din moment ce aceasta este o duminică a cinei şi tocmai am luat Cina Domnului, mi s-a părut potrivit să vorbesc în aceeaşi zi despre cealaltă poruncă pe care ne-a dat-o Isus, şi anume, botezul aşa cum apare în Romani 6:3-4. Sunt două porunci care se repetă şi pe care Isus ne-a spus să le punem în practică. Una este Cina Domnului („Faceţi aceasta în amintirea mea,” Luca 22:19), şi cealaltă este botezul („Duceţi-vă ... şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i,” Matei 28:19).

Botezul este o poruncă pusă în practică o singură dată în viaţa creştină şi semnifică moartea şi învierea noastră împreună cu Hristos prin credinţă. Cina Domnului este o poruncă pusă în practică mereu şi mereu în viaţa creştină pentru a semnifica faptul că nu încetăm să trăim prin hrana spirituală care vine din moartea lui Isus pentru păcatele noastre. Este un lucru uimitor faptul că aceste două porunci pe care ni le-a dat Isus semnifică în mod deosebit moartea Lui. Nu doresc să minimalizez importanţa învierii lui Hristos. Dar nu pierdeţi din vedere importanţa enormă care i se acordă morţii Sale în aceste două porunci. Noi suntem un popor a cărui existenţă întreagă înaintea lui Dumnezeu atârnă de moartea Mântuitorului şi Domnului nostru, Isus.

Aşadar, ce ne învaţă Pavel cu privire la botez în Romani 6:3-4?

El aduce în discuţie botezul pentru că are legătură cu punctul lui principal de aici, şi anume, că noi cei care am murit faţă de păcat nu mai putem trăi în păcat. Versetul 1b: „Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? (2) Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?” Tocmai aici introduce botezul. Versetul 3: “Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? (4) Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”

Botezul era o practică universală în biserica primară

  1. Primul lucru pe care-l învăţăm cu privire la botez este acela că botezul era o practică universală în biserica primară, şi Pavel a presupus că aşa ar trebui să fie.

El le scrie celor din Roma, unde nu fusese niciodată, şi consideră ca un lucru de la sine înţeles că toţi creştinii de acolo sunt botezaţi. Nici măcar nu-i trecea prin minte că ar fi putut fi vreun creştin care să nu fie botezat. Vedem lucrul acesta în două feluri, aşa cum reiese din versetul 3.

În primul rând, pentru că explică pur şi simplu de ce creştinii nu mai pot continua să trăiască în păcat spunând că semnificaţia botezului lor contrazice un asemenea stil de viaţă. „Toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui.” Botezul înseamnă moarte împreună cu Hristos, şi cei care sunt morţi faţă de păcat nu mai continuă să trăiască în păcat. Şi aceasta se referă la “toţi.” Adică, la toţi creştinii.

Al doilea fel în care Pavel arată că botezul era o practică universală şi era înţeles în felul acesta se regăseşte în cuvintele (versetul 3), “Nu ştiţi …?” Cu alte cuvinte, sigur că ştiţi lucrul acesta despre botez! De ce? Pentru că este un lucru de bază. Este un lucru fundamental. Este o învăţătură elementară din viaţa creştină. Toţi credincioşii sunt botezaţi şi botezul are acest înţeles pretutindeni.

Deci primul lucru pe care-l învăţăm este că toţi creştinii erau botezaţi. Lucrul acesta este înţeles de la sine. Şi înţelegerea însemnătăţii botezului era atât de fundamentală pentru viaţa creştină, încât Pavel ar fi fost uimit dacă creştinii din Roma n-ar fi avut această înţelegere. “Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?” Cu siguranţă că ştiţi! Şi cu siguranţă că şi noi ar trebui să ştim. Cu siguranţă că toţi creştinii de aici sunt botezaţi şi cu siguranţă că ştiţi cu toţii ce înseamnă acest lucru.

Botezul era prin scufundare

  1. Al doilea lucru pe care-l învăţăm cu privire la botez este acela că botezul este prin scufundare, nu prin stropirea sau turnarea apei.

Acesta este pur şi simplu înţelesul cuvântului “baptizo” în limba Greacă. Nici una din scenele de botez din Noul Testament nu descriu nimic altceva decât scufundarea, iar unele dintre acestea au sens numai dacă presupunem că este vorba despre scufundare. De exemplu, în Ioan 3:23 se spune, “Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.” Şi în Fapte 8:38, Filip îl conduce pe famenul Etiopian la Hristos. Famenul întreabă dacă poate să fie botezat. Filip este de acord. “A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.”

Pe lângă 1) înţelesul cuvântului baptizo şi 2) faptul că era nevoie de multă apă şi oamenii se pogorau în apă, mai este şi 3) argumentul convingător al simbolismului din Romani 6:4, “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.” Imaginea îngropării şi învierii nu este descrisă de vreo altă metodă de botez.1

Deci învăţăm că metoda botezului în Noul Testament era aceea prin scufundare. Nu este nici un motiv convingător care să ne facă să credem altfel. Dumnezeu, în mila Sa, cred, le va arăta indulgenţă celor care, cu o conştiinţă bună, nu văd lucrurile astfel şi practică o altă metodă, cum ar fi botezul prin stropirea sau turnarea apei, dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu doreşte ca noi să tratăm metoda ca şi cum nu este deloc importantă, mai ales din moment ce întregul înţeles al simbolismului în acest text atârnă de imaginea îngropării şi învierii.

Botezul semnifică moartea noastră împreună cu Hristos

  1. Al treilea lucru pe care-l învăţăm aici despre botez este acela că botezul semnifică moartea noastră împreună cu Hristos care a fost realizată la Calvar şi a fost experimentată prima dată atunci când am fost uniţi cu Hristos prin credinţă.

Remarcaţi cu atenţie cele trei evenimente în această afirmaţie – în ordine cronologică de data aceasta. Mai întâi, este evenimentul istoric al morţii lui Hristos la Calvar atunci când Dumnezeu ne-a văzut în Hristos, astfel încât moartea Lui a devenit moartea noastră. Aceasta a fost împlinirea morţii noastre cu Hristos. În al doilea rând, ne-am încrezut în Hristos şi astfel am fost uniţi experienţial cu El, astfel încât moartea noastră împreună cu El a devenit a noastră în mod personal. Aceasta a fost aplicaţia – prin credinţă ni s-a aplicat nouă ceea ce a împlinit Dumnezeu pentru noi la Calvar. În al treilea rând, am fost botezaţi în Numele lui Hristos. Aceasta a fost semnificaţia morţii noastre cu Hristos.

Deci, a fost împlinirea istorică a morţii noastre cu Hristos la Calvar, apoi aplicaţia experienţială a morţii noastre împreună cu Hristos prin credinţă, apoi semnificaţia simbolică a morţii noastre împreună cu Hristos prin botez. Împlinire în istorie, aplicaţie prin credinţă, semnificaţie prin botez.

Chestiunea următoare este una foarte controversată. Aşadar daţi-mi voie să clarific ceea ce vreau să spun şi să explic ce face ca această interpretare să fie aşa de controversată. Nu mă refer la controversă pentru că aceasta ar fi de dorit sau pentru că ar fi un lucru plăcut. Mai degrabă m-aş bucura în adevărul lui Hristos şi n-aş atrage atenţia asupra faptului că alţii s-ar putea să nu fie de acord cu aceasta. Dar mă refer la ea pentru că este inevitabilă în lumea reală a diversităţii în care trăim. Există un mare număr de biserici creştine care nu sunt de acord cu ceea ce tocmai am spus.

Controversa vine din a spune că botezul în Romani 6:3-4 “semnifică” moartea noastră cu Hristos. Cealaltă părere la care mă refer ar spune, “Nu, ceea ce spune textul foarte clar nu este faptul că botezul semnifică moartea noastră cu Hristos, ci faptul că efectuează sau realizează moartea noastră cu Hristos.” Cei care susţin aceasta ar face referire la ultimile cuvinte din versetul 3, “[noi] câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui.” Aceştia nu ar lua-o ca pe o imagine a ceea ce s-a întâmplat prin credinţă, ci ar lua-o ca pe calea prin care am murit efectiv cu Hristos – în actul botezului. Ei ar indica cu şi mai mare putere către versetul 4: “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El.” Şi ar accentua cuvintele “prin botez.” Botezul, ar spune ei, nu este simbolul morţii noastre împreună cu Hristos, ci instrumentul morţii noastre împreună cu Hristos. “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El.” Botezul este când şi cum am murit împreună cu Hristos, şi înainte de botez, spun aceştia, noi nu eram uniţi cu Hristos, nu eram îndreptăţiţi şi nici mântuiţi.

Un reprezentant al acestui punct de vedere spune, “Cei care spun [ca şi mine] că uniunea noastră cu Hristos în moartea Sa, şi astfel moartea noastră faţă de păcat, s-a întâmplat înainte de botez, pur şi simplu nu cred în ceea ce spune de fapt textul.”2 Simt forţa acestor lucruri. Cuvintele, “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El,” par într-adevăr să spună că botezul este instrumentul morţii noastre, mai degrabă decât credinţa, sau împreună cu credinţa.

Este botezul un simbol sau un instrument?

De ce spun atunci că acest text ne învaţă că botezul semnifică moartea noastră împreună cu Hristos care s-a împlinit la Calvar şi a fost experimentată prima dată atunci când am fost uniţi cu Hristos prin credinţă?

Trei motive.

1) Învăţătura copleşitoare a acestei epistole şi a restului Noului Testament este aceea că suntem îndreptăţiţi numai prin credinţă din cauza uniunii noastre cu Hristos care are loc prin credinţă.3 Romani 5:1 spune, “Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu.” (Nu spune, “suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă şi prin botez”). Şi Romani 8:1 spune, “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei care sunt în Hristos Isus.” Cu alte cuvinte, îndreptăţirea (adică, eliberarea de condamnare) vine prin aceea că suntem în Hristos Isus. Şi vine prin credinţă. De aceea credinţa este mijlocul prin care suntem în Hristos Isus şi singurul instrument al îndreptăţirii noastre. Cum rămâne atunci cu botezul? Urmând îndeaproape în spatele credinţei,4 botezul semnifică această mare uniune cu Hristos, mai ales în moartea şi învierea Sa. Dar uniunea cu Hristos cea lăuntrică, spirituală vine prin actul credinţei cel lăuntric, spiritual, nu prin actul exterior, fizic al botezului.

2) Atunci când Pavel relaţionează credinţa şi botezul o face într-un fel care arată că credinţa este instrumentul care ne uneşte cu Hristos, şi nu botezul fizic. De exemplu, Galateni 3:26-27: “Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos.” Termenul “căci” de la începutul versetului 27 arată că “botezul pentru Hristos” este fie o expresie exterioară a credinţei fie o dovadă a credinţei. Dar noi suntem fii ai lui Dumnezeu “prin credinţă.”

În Coloseni 2:12 Pavel spune, “[Noi] fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi.” Aici din nou instrumentul îngropării şi învierii noastre este credinţa (“prin credinţa”). Actul botezului pare să fie expresia exterioară a experienţei lăuntrice spirituale a uniunii noastre cu Hristos prin credinţă. Credinţa este instrumentul care ne uneşte cu Hristos şi astfel ne îndreptăţeşte.

3) Însă îngăduie oare cuvintele din Romani 6:3-4 acest înţeles? Nu cred că am trage prea mult de cuvinte dincolo de o folosinţă obişnuită a lor, pentru a spune că Romani 6:3-4 descrie simbolul morţii împreună cu Hristos mai degrabă decât instrumentul morţii împreună cu Hristos. Pavel spune, “Toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui. Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El,” Iată analogia pe care aş sugera-o ca să arăt că acest limbaj poate fi limbajul simbolului, şi nu al instrumentului: “Toţi cei dintre noi care ne-am pus inelul căsătoriei, prin punerea acestui inel, i-am părăsit pe alţii pentru ca să fim uniţi cu soţiile noastre. De aceea prin acest inel eu sunt unit numai cu soţia mea şi mort faţă de alţii.”

Aţi putea forţa limbajul şi spune, “Aha, a fost punerea efectivă a inelului care te-a făcut să-i părăseşti pe alţii şi să fii unit doar cu Noel. Ai spus cât se poate de explicit: ‘Prin acest inel, eu sunt unit numai cu soţia mea.’ Ce ar putea fi mai evident? Inelul face totul.”

Însă nu aceasta aş vrea să spun prin aceste cuvinte. Aş vrea să spun că punerea inelului este un semn al părăsirii altora şi al uniunii mele doar cu ea. Părăsirea şi uniunea sunt în promisiune, în legământ, în jurăminte. “Îţi dau cuvântul meu.” “Îţi promit credincioşia mea.” Apoi vine inelul, simbolul.

În această analogie, jurămintele stau în locul credinţei în Hristos, şi inelul stă în locul botezului. Noi vorbim deseori în felul acesta. Vorbim deseori despre simbol ca şi cum acesta produce ceea ce de fapt el doar simbolizează.

Îndreptăţiţi doar prin credinţă

Deci iată punctul principal: Romani 6:3-4 nu contrazice învăţătura primelor cinci capitole din Romani şi anume că suntem uniţi cu Hristos prin credinţă, şi astfel îndreptăţiţi numai prin credinţă. Ci ne învaţă că botezul semnifică (portretizează, dramatizează, exprimă în exterior, simbolizează) moartea noastră împreună cu Hristos care s-a împlinit pentru noi în mod istoric la Calvar şi apoi ne-a fost aplicată nouă în mod experienţial prin credinţă.

Ceea ce ne lasă cu această aplicaţie pentru vieţile noastre. Te-ai încrezut în Hristos şi ai fost botezat? Pavel presupune că poate zidi tot restul acestui capitol – tot restul vieţii creştine! – pe înţelegerea şi cunoaşterea ta a ceea ce a însemnat botezul tău ca şi simbol al faptului că eşti îngropat cu Hristos în moartea Sa şi trăieşti o viaţă nouă.

Aşadar să credem şi să fim botezaţi. Şi să ne socotim morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu. Şi să ne adunăm din nou săptămâna viitoare ca să medităm la ce înseamnă socotirea aceasta.


1 Argumentul lui John Murray care spune că nu este nici o aluzie în actul botezului la îngroparea cu Hristos, nu este convingător. El spune că nu avem o garanţie mai mare în a găsi o referinţă la modul botezului în expresia “îngropat cu” din Romani 6:4 decât am avea în “ne-am făcut una cu el” din versetul 5 sau “răstignit cu” din versetul 6 sau “îmbrăcat” din Galateni 3:27 (Romani, Vol. 1, p. 215). Dar Pavel conectează foarte explicit îngroparea cu actul botezului într-un mod mai direct, şi simbolismul se potriveşte atât de bine (faţă de aceste alte imagini ale uniunii noastre spirituale cu Hristos) încât nu-mi pot imagina că nu există nici o legătură simbolică, cu scufundarea noastră în apă, semnificând moartea şi îngroparea.

2 Jack Cottrell, Botezul: A Biblical Study (Joplin, MO: College Press Publishing Co., 1989), p, 84. Dr. Cottrell predă la Seminarul Biblic Cincinnati, şi reprezintă punctul de vedere denominaţional al “Bisericilor lui Hristos” şi “Bisericilor Creştine.” El spune, “Fiecare creştin a ajuns în raza de acţiune a forţei care distruge păcatul prin moartea lui Hristos; noi am cedat sub puterea ei letală. Când am făcut aceasta? În botezul nostru. Nu este nici o indicaţie că această uniune cu Hristos în moartea Sa s-a petrecut de îndată ce am crezut sau ne-am pocăit. N-am crezut în moartea Sa; nu ne-am pocăit în moartea Sa. Pavel spune clar că ‘am fost botezaţi în moartea Sa’ (v. 3)” (p. 84).

3 Remarcaţi cum se accentuează funcţia mântuitoare a credinţei în multe texte unde botezul nu este menţionat deloc, ceea ce ar fi foarte ciudat dacă botezul ar fi instrumentul decisiv al unirii noastre cu Hristos fără de care să nu fi fost nici o uniune, şi nici o salvare. Fapte 4:4, 32; 10:43; 11:21; 13:39, 48; 14:1; 15:5, 9; 16:31, 34; 20:21; Romani 1:17; 3:22, 25, 26, 28, 30; 4:5, 9, 11, 13; 5:2; 9:30; 10:6, 9-17; 13:11; 1 Corinteni 1:17-21; 15:2; Galateni 2:16; 3:2, 5, 7-9, 14, 22, 24-27; 5:6; Efeseni 1:13; 2:8; Filipeni 3:9; 2 Timotei 3:15; etc.

4 În cartea Faptele Apostolilor, toate botezurile despre care avem cunoştinţă s-au petrecut în aceeaşi zi cu convertirea ca şi un prim semn al credinţei: Fapte 2:41 (trei mii); 8:36-38 (famenul Etiopian); 9:18 (Pavel); 16:15 (Lidia); 16:33 (temnicerul din Filipi). Poate că am creat confuzie cu privire la legătura apropiată dintre uniunea cu Hristos realizată prin credinţă şi semnificaţia acesteia în botez, prin faptul că le-am depărtat atât de mult una de cealaltă.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in physical form, in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For posting online, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. For videos, please embed from the original source. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org