Ce Înseamnă să Împlineşti Legea, Romani 8:3-4

Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, 4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Întrebarea de astăzi este foarte practică şi incredibil de importantă. Ce vrea să spună Pavel în versetul 4 atunci când spune că ţelul morţii lui Hristos este “ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”?

Am menţionat săptămâna trecută faptul că unii cred că aceasta înseamnă că Hristos a împlinit Legea pentru noi atunci când a ascultat în mod desăvârșit de ea şi când a murit ca şi jertfă desăvârşită pentru noi. Noi suntem desăvârşiţi în El având desăvârşirea Lui şi suntem iertaţi în El prin sângele Lui. Cred că lucrul acesta este adevărat şi este fundamental pentru toate celelalte lucruri. Dar nu cred că este mesajul versetului 4. Şi motivul pentru care nu cred aşa ceva, este pentru că nu se potriveşte cu ceea ce spun cuvintele acestui verset. Versetul 4 spune că scopul morţii lui Hristos este “ca porunca Legii să fie împlinită în noi.” Nu spune că Legea trebuie să fie împlinită pentru noi. Este adevărat că Legea trebuie să fie împlinită pentru noi, şi aş spune că lucrul acesta rezultă din Romani 5:19. Dar nu acesta este mesajul versetului 4. Apoi Pavel pune accentul în mod specific pe trăirea noastră ca şi modul în care va avea loc această împlinire a poruncii Legii: “ … pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim … după îndemnurile Duhului.”

Deci întrebarea mea este: Cum împlinim noi porunca Legii? Şi în mod specific, cum poate “trăirea” mea prin Duhul – care este întotdeauna imperfectă în această viaţă – să împlinească Legea lui Dumnezeu care este sfântă, dreaptă şi bună? Se poate ca Legea sfântă a lui Dumnezeu şi standardul divin să ne spună “Binişor este îndeajuns”?

Vreau să răspund la această întrebare cu un rezumat în 12 Teze, un rezumat cuprinzător al relaţiei creştinului cu Legea, ca să putem clarifica care este poziţia noastră atotcuprinzăoare şi să putem merge apoi mai departe cu Romani 8 fără să trebuiască să mai reclădim aceste lucruri mereu şi mereu.

Teza 1

Împlinirea poruncii Legii din Romani 8:4 se referă la o viaţă de dragoste autentică faţă de oameni.

Romani 13:8-10

Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea. Din cauza aceasta poruncile: "SĂ NU PREACURVEŞTI, SĂ NU FURI, SĂ NU FACI NICIO MĂRTURISIRE MINCINOASĂ, SĂ NU POFTEŞTI", şi orice altă poruncă, sunt sumarizate în porunca care spune: "SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI." Dragostea nu face rău aproapelui: aşadar dragostea este împlinirea Legii.

Galateni 5:13-18

Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: "SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI." Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniti poftele firii pământeşti … Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. (Comparaţi cu Romani 7:4, 6).

Matei 7:12

Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.

Matei 22:37-40

Isus i-a răspuns: "SĂ IUBEŞTI PE DOMNUL, DUMNEZEUL TĂU, CU TOATĂ INIMA TA, CU TOT SUFLETUL TĂU, ŞI CU TOT CUGETUL TĂU." "Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ,SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI.' În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii."

Teza 2

Împlinirea Legii de către noi, prin dragostea pe care o avem faţă de alţii, nu este baza îndreptăţirii noastre. Baza îndreptăţirii este numai ascultarea lui Hristos şi vărsarea Lui de sânge, care ne sunt creditate doar prin credinţă înainte ca noi să facem orice faptă bună. Împlinirea Legii de către noi este roada şi dovada faptului că suntem îndreptăţiţi (justificaţi) prin credinţă.

Romani 3:24-25

Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;

Romani 5:19

Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

Romani 8:3

Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului.

2 Corinteni 5:21

Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Romani 3:20-22

Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără Lege - despre ea mărturisesc Legea şi proorocii - şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.

Romani 3:28

Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.

Romani 4:4-5

Însa, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.

Teza 3

Această împlinire a Legii prin dragostea faţă de alţii nu se înfaptuieşte în propria noastră putere ci prin prezenţa şi puterea Duhului Sfânt.

Romani 8:4

… pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Galateni 5:22-23

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Galateni 5:13-16

Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: "SĂ IUBEŞTI PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI." ... Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

Teza 4

Această împlinire a Legii prin dragostea faţă de alţii, prin Duhul, se face prin credinţă, adică, prin a fi satisfăcuţi cu tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Hristos – perseverenţa aceleiaşi credinţe care îndreptăţeşte.

Galateni 3: 5

Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?

Galateni 5:6

Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

1 Timotei 1:5

Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.

Teza 5

Această împlinire a Legii prin dragostea faţă de alţii, prin Duhul prin credinţă, nu este o dragoste desăvârşită în viaţa aceasta.

Romani 7:15

Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.

Romani 7:19

Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

Romani 7:23-25

Dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?... Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!... Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.

Filipeni 3:12

Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.

Teza 6

Dar împlinirea perfectă a Legii de către mine prin dragostea fața de alţii, prin Duhul prin credinţă, va deveni desăvârşită când voi muri sau când vine Hristos, şi voi trăi în veci în desăvârşirea dragostei.

Romani 8:30

Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.

Filipeni 1:6

Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.

Evrei 12:22-23

Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, … de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi.

Teza 7

Chiar dacă într-o zi voi fi desăvârşit în dragoste, totalitatea existenţei mele nu va fi niciodată una desăvârşită pentru că va include întotdeauna primul capitol al stării mele corupte. Voi fi întotdeauna un păcătos iertat şi voi avea întotdeauna nevoie de o neprihănire imputată mie, străină mie, şi de un Înlocuitor care să ia asupra Lui păcatul meu pentru ca să am o poziţie corectă înaintea lui Dumnezeu. În felul acesta Hristos va fi slăvit pe veci în mântuirea mea. Voi depinde pe veci de neprihănirea Lui şi de jertfa Lui.

Teza 8

Chiar dacă este încă nedesăvârşită, dragostea aceasta dependentă de Duhul, care-L preamăreşte pe Hristos (care este esenţialmente bucuria jertfitoare-de-sine spre binele temporar şi veşnic al altora, 2 Corinteni 8:1-2, 8) este direcţia adevărată şi reală a vieţii pe care o cere Legea. În această viaţă avem o direcţie nouă, nu o desăvârşire deplină. Această direcţie este ceea ce cere Legea de la noi în drumul nostru spre perfecţiune. Vedeţi referinţele de la teza 1.

Teza 9

Această împlinire a Legii Vechiului Testament prin dragostea faţă de alţii, prin Duhul prin credinţă, este câteodată numită “legea libertăţii” sau “legea lui Hristos.”

9.1 Atunci când împlinirea Legii este numită “legea libertăţii” înseamnă că noi ca şi creştini urmărim dragostea fiind eliberaţi de păzirea legii ca şi bază a îndreptăţirii noastre sau ca şi putere pentru sfinţirea noastră. Ci urmărim dragostea prin “legea Duhului de viaţă în Hristos Isus” (Romani 8:2). Privim la Duhul lui Hristos pentru transformarea noastră astfel că dragostea curge prin putere din interior, şi nu prin presiune din exterior. Legea libertăţii este călăuzirea Duhului, şi “acolo unde este Duhul este libertatea” (2 Corinteni 3:17).

Iacov 1:25

Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

Iacov 2:10-12

Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci, Cel ce a zis: "SĂ NU PREACURVEŞTI", a zis şi: "SĂ NU UCIZI". Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei.

Galateni 5:1

Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi mărturisesc iarăşi încă odată oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.

2 Corinteni 3:17-18

Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

9.2 Când împlinirea Legii este numită “legea lui Hristos,” înseamnă că alergarea noastră după dragoste este călăuzită şi împuternicită de viaţa, cuvântul şi Duhul lui Isus Hristos. Legea lui Hristos nu este o nouă listă de comportamente exterioare ci o nouă Comoară şi un nou Stăpân lăuntric. El ne-a dat o “nouă poruncă” (“Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii,” Ioan 13:34). Dar acest standard al dragostei este viaţa şi puterea unei persoane care locuieşte în noi prin Duhul. Noi urmărim dragostea din perspectiva “legii lui Hristos” privind la Hristos ca la neprihănirea noastră atot-suficientă, Comoara noastră atot-satisfăcătoare, Protecţia şi Ajutorul nostru atot-suficient, şi sfătuitorul şi călăuza noastră atot-înţeleaptă.

1 Corinteni 9:21

Cu cei ce sunt fără Lege, m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt [în, nu sub] legea lui Hristos); ca să câştig pe cei fără lege.

Galateni 6:2

Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.

Teza 10

Legea Vechiului Testament poate fi înţeleasă într-un sens restrâns ca şi un set de porunci, sau într-un sens mai larg ca şi toată învăţătura Pentateuhului, sau chiar ca totalitatea instrucţiunilor lui Dumnezeu, acolo unde Dumnezeu dă instrucţiuni.

10.1 Într-un sens restrâns cineva ar putea gândi că Legea porunceşte o ascultare perfectă care, dacă am putea-o împlini prin credinţă, ar deveni neprihănirea şi îndreptăţirea noastră. Dar, din cauza păcatului nostru, Legea nu dă viaţă în felul acesta (Galateni 3:21), ci ne întemniţează ca să ne îndreptăm privirea dinspre păzirea Legii înspre Hristos, pentru ca să fim îndreptăţiţi prin credinţa în El.

Galateni 3:21-25

Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, atunci neprihănirea ar veni cu adevărat din Lege. Dar Scriptura i-a întemniţat pe toţi sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos. Însa înainte de venirea credinţei, noi eram ţinuţi sub paza Legii, fiind întemniţaţi faţă de credinţa care trebuia să fie descoperită. Astfel, Legea a devenit îndrumătorul nostru ca să ne călăuzească la Hristos, pentru ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. Însă acum, odată ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.

10.2 În sensul mai larg al întregului Pentateuh sau al întregului Vechi Testament, am putea să ne gândim la Lege nu doar ca la ceva care are cerințe de la noi, ci şi ca la ceva care le arată păcătoşilor o cale pentru ca aceştia să fie îndreptăţiţi prin credinţă fără fapte, şi să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu umblând în dragoste (Geneza 15:6; Romani 4:3; Galateni 3:6).

Romani 3:19-22

Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire; pe care o dă Dumnezeu, fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi proorocii - şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.

Teza 11

Atunci când Legea este înţeleasă în întregimea ei, scopul ei este ca toată slava să-i fie dată lui Isus Hristos, El fiind Cel care conferă singura bază pentru neprihănirea care ne este imputată prin credinţă (îndreptăţire), şi singura putere pentru neprihănirea care ne este dăruită (=dragostea care împlineşte Legea) prin credinţă (sfinţire).

Romani 5:19

Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

Romani 10:4

Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.

2 Corinteni 5:21

Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Filipeni 3:8-9

Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere … ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.

Filipeni 1:11

… plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

Teza 12

Ca urmare, voi rezuma în trei puncte răspunsul la întrebarea, “Cum pot ascultarea mea imperfectă şi dragostea mea imperfectă să împlineasca Legea perfectă a lui Dumnezeu?”

12.1 Mai întâi, dragostea mea imperfectă este, fără îndoială, o dragoste dependentă de Dumnezeu, împuternicită de Duhul, care-L preamăreşte pe Hristos, şi care se bazează pe îndreptăţirea mea şi nu este un mijloc pentru obţinerea îndreptăţirii mele. Şi de aceea dragostea este noua direcţie către care ţintea Legea şi pe care a promis-o noul legământ. Pe scurt, dragostea ca şi roadă a credinţei care-L preamăreşte pe Hristos este dragostea către care ţintea Legea.

12.2 în al doilea rând, dragostea mea imperfectă este primul rod al unei desăvârşiri finale pe care o va împlini Hristos în mine la venirea Sa. Romani 8:4 nu spune că toată împlinirea Legii se petrece acum. Dar noi începem acum să trăim după îndemnurile Duhului şi tot acum începem să împlinim şi Legea.

12.3 În final, dragostea mea imperfectă este roada credinţei mele în Isus, iar Isus este îndreptăţirea mea perfectă înaintea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, singura păzire a Legii de care depind eu, ca şi bază a îndreptăţirii mele, este păzirea Legii de către Isus. El a împlinit Legea în mod desăvârşit, pe când eu nu o pot împlini astfel. Eu nu voi putea niciodată să trăiesc pe tot parcursul veşniciei o viaţă perfectă pe care să i-o ofer lui Dumnezeu. Acceptarea vieţii mele pentru veşnicia întreagă va depinde întotdeauna de desăvârşirea lui Isus, care îmi este oferită mie. Dragostea mea imperfectă de acum şi dragostea mea perfectă de mai târziu va fi întotdeauna roada credinţei care priveşte la Isus, singura mea desăvârşire. În final Legea este împlinită în mod imperfect în mine pentru că a fost împlinită în mod perfect în El . Imperfecţiunea mea este un indicator care arată înspre perfecţiunea Lui, iar indicatorul acesta este cel către care ţinteşte Legea.

Concluzie

Ori de câte ori priviţi în Scriptură priviţi la Isus. Lăsaţi ca orice pasaj să vă spună ceva despre Tatăl lui Isus şi Duhul lui Isus şi astfel, să vă spună ceva despre Isus. Faceţi din aceasta ţelul vostru de fiecare dată când folosiţi Scriptura, pentru ca să-L vedeţi şi să-L savuraţi tot mai mult pe Hristos. Căutaţi după comori care să vă satisfacă sufletul tot mai mult în El. În felul acesta Duhul lui Hristos va fi la lucru ca să vă transforme după chipul Său. Ţelul legii va fi împlinit tot mai mult în viaţa voastră. Şi Îl veţi preamări pe Hristos în viaţa voastră până când va veni El ca să desăvârşească lucrarea pe care a început-o.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org