Ospitalitatea strategică


Romani 12:9-13
Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, și lipiți-vă tare de bine. Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului.Bucurați-vă în nădejde. Fiți răbdători în necaz. Stăruiți în rugăciune. Ajutați pe sfinți când sunt în nevoie. Fiți primitori de oaspeți. Când Iov a protestat împotriva bolii sale, a spus că una din virtuţile pe care nu le-a neglijat a fost ospitalitatea. În 31:32 el a spus , "Străinul nu a dormit în stradă, mi-am deschis uşa călătorului."

Datoria de a fi ospitalier orânduită de Dumnezeu

Iar acest lucru nu e surprinzător pentru că însuşi Domnul a spus că Iov era un om drept care se temea de Dumnezeu şi îşi întorcea faţa de la rău. (Iov 1:1). Mergeţi cât doriţi dvs în istoria poporului lui Dumnezeu, una dintre datoriile orânduite de Dumnezeu pentru cei drepţi a fost cea a ospitalităţii. – prin care vreau să spun pur şi simplu bunăvoinţa de a primi persoane în casa (sau apartamentul) dvs, care în mod obişnuit nu aparțin acolo.

In Noul Testament această datorie a fost din nou accentuată pentru comunitatea Creştină.

Romani 12:13 spune „Ajutați pe sfinți când sunt în nevoie. Fiți primitori de oaspeți.”. Literalmente spune „căutați ospitalitatea”. Iar verbul implică acţiune continuă. Aşadar porunca din Romani 12:13 este ca ospitalitatea să nu fie doar o dată în an de Ziua Recunoştinţei, sau de Crăciun, dar să fie o atitudine şi practică constantă. Casele şi apartamentele noastre ar trebui să fie constant gata pentru ospitalitatea strategică – să fie mereu pregătite să primească persoane care în mod obişnuit nu locuiesc acolo.

Porunca de a fi un anumit tip de persoană

1 Petru 4:8–9 spune, "Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate. Fiți primitori de oaspeți între voi, fără cârtire.” Fără să cârtim! Adică să fim tipul de oameni care fac acest lucru şi le şi place să facă acest lucru! Cu alte cuvinte porunca de a fi ospitalieri nu este doar o poruncă de a face ceva. Nu este doar o poruncă ce poate fi legal îndeplinită cu o anumită normă de oaspeţi. Este o poruncă de a fi un anumit tip de persoană, și anume tipul de persoană căreia nu-i displace să fie ospitalieră. Tipul de persoană care nu se uită că trebuie să facă spele mai multe vase sau să pregătească mai multe paturi şi că are mai mult deranj – şi murmură. „Fiţi ospitalieri unii cu alţii fără să cârtiţi” Fără să murmuraţi. Aşa cum reiese din următorul verset (4:10), fie ca ospitalitatea voastră să fie o extensie a ospitalităţii lui Dumnezeu faţă de voi. Fiţi buni administratori ai harului lui Dumnezeu.

Fiţi constanţi, nu neglijaţi acest lucru

Evrei 13:1–2 spune, " Stăruiți în dragostea frătească.Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit fără să știe pe îngeri.”

Romani 12:13 spune că trebuie să fim constanţă în practicarea ospitalităţii. Scrisoarea către Evrei spune acelaşi lucru în forma negativă: nu neglijaţi acest lucru. În mod evident este ceva ce poate cădea în uitare. Cu adevărat se poate.

Forţa fizică a gravităţii atrage totul spre centrul pământului. Pentru a ne elibera de viaţa centrată pe terestru, mii şi mii de kilograme de energie trebuie să respingă spaţiul să se strângă spre centrul pământului. Există de asemenea şi o forţă psihologică a gravităţii care atrage gândurile şi sentimentele noastre spre interior, spre centrul sinelui nostru şi al caselor noastre.

Aşadar, cel mai firesc lucru din lume este să neglijăm ospitalitatea. Este calea celei mai mici rezistenţe. Tot ce trebuie să facem este să cedăm forţei gravitaţionale naturale a vieţii centrate pe noi înşine, iar rezultatul va fi o viaţă atât de plină de noi înşine încât nu mai este spaţiu şi pentru ospitalitate. Şi vom uita de aceasta. Şi o vom neglija. Însă Biblia ne spune tăios „ Opriţi-vă!”. Construiţi punţi de legătură. Înarmaţi-vă cu dinamită. Şi catapultaţi-vă afară din rutina orientată spre sine. Încetaţi să mai neglijaţi ospitalitatea. Fiţi ospitalieri.

Ce are a face ospitalitatea cu Dumnezeu?

De ce? Doar acesta este un seminar de închinare, nu unul care predă cum să ai succes în viaţă. Ce-are a face ospitalitatea cu Dumnezeu? Păi dacă n-are legătură cu Dumnezeu, nu prezintă interes într-o biserică ce are ca scop să fie centrată pe Dumnezeu şi hrănită cu Dumnezeu. Particularitatea unui creştin habotnic este aceea că mereu daţi răspuns la întrebarea de ce să faci ceva referindu-te la Dumnezeu dacă îl cunoaştem în Isus Cristos.

Când voi fi mort şi nu voi mai fi aici, iar altul îmi va lua locul la amvon în calitate de pastor, mă rog ca voi să întrebaţi: oare pune totul în legătură cu Dumnezeu? Sau se mulţumeşte pur şi simplu să promoveze bunele moravuri? Există o teologie creştină distinctă în tot ceea ce spune? Sau mesajele sale pot fi puse în gura unui psiholog secular bun la suflet ce are o perspicacitate deosebită asupra modalităţii de a o duce mai bine?

Nu înţeleg de ce creştinii trebuie să fie foarte interesaţi în moralitate sau în sănătatea mentala care nu are legătură cu Cristos. Dacă înţeleg cuvintele lui Isus din Matei 23:15, iadul va fi plin ochi de oameni care au avut un comportament „moral” şi care au fost „sănătoşi” din punct de vedere mintal, dar care nu l-au iubit pe Cristos.

Rezist cu putere ispitei de a justifica orice acţiune, inclusiv ospitalitatea, doar pentru că face parte din aşa zisa „etică iudeo-creştină”. Dacă vă gândiţi cât e de scurt e timpul pe care-l trăim pe pământ şi infinitul pe care-l vom petrece în Cer sau iad, ce aţi realizat de o valoare semnificativă dacă mobilizaţi oamenii să afirme o tradiţie a moralităţii şi nu-i faceţi nişte creaturi noi în Cristos? Oare ne vor lăuda o eternitate în iad pentru faptul că i-am ajutat să trăiască o viaţă sănătoasă, plină de succes în care au fost ospitalieri timp de 50 de ani, care au trecut mai repede decât focurile de artificii de pe Insula Nicolett (Iacov 4:14)?

Singura etică şi singura moralitate ce are valoare este cea formată în concordanţă cu voinţa lui Dumnezeu, aplicată cu puterea lui Dumnezeu şi care are ca scop slava lui Dumnezeu prin Isus Cristos. Pe scara eternităţii, moralitatea fără Isus Cristos este mai uşoară decât aerul.

Aşadar, oricât de plăcută ar fi ospitalitatea în sine pentru mentalitatea centrată pe om, Întrebarea este: ce-are Dumnezeu de-a face cu asta? Ce anume dă ospitalităţii creştine valoarea eternă şi o distanţează de simpla moralitate arhicunoscută? Răspunsul la această întrebare va fi răspunsul la întrebarea : de ce s-o facem? Care este motivaţia noastră?

Înrădăcinată în Vechiul Testament

Motivaţia centrată pe Dumnezeu pentru ospitalitate începe din Vechiul Testament. Poate că textul care vorbeşte cel mai limpede este Levitic 19:33–34: "Când un străin călătoreşte împreună cu tine în ţara ta, nu-i vei face nici un rău. Străinul ce călătoreşte cu tine va fi pentru tine ca şi conaţionalii tăi, iar tu îl vei iubi ca pe tine însuţi; căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău”

Care este motivaţia ospitalităţii aici?

"Eu sunt Domnul Dumnezeul tău”

Iubeşte-i pe străini „ căci şi tu ai fost străin în ţara Egiptului”. Oare de ce ar trebui o persoană să-i iubească pe străini doar pentru că a fost şi el străin? Poate că nu ar trebui. Dar nu asta este semnificaţia. Semnificaţia este că ei au fost străini în ţara Egiptului dar nu mai sunt! De ce? Pentru că: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău”.

Cuvintele „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău” sunt pline de semnificaţie pentru că sunt chiar primele cuvinte din cele 10 Porunci în Exod 20:2. Orice bun israelit ar putea termina propoziţia: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău CARE TE-A SCOS DIN TARA EGIPTULUI, TE-A ELIBERAT DIN LEGĂTURI”. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău” (care apare de vreo zece ori în Levitic 19) este prescurtarea pentru: Eu sunt Yahve care v-am vizitat când eraţi străini şi oprimaţi în Egipt şi v-am salvat.

Pentru poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament datoria ospitalităţii venea chiar din centrul unde era Dumnezeu. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care v-a făcut o casă şi v-am adus acolo cu toată puterea mea şi cu tot sufletul meu. Prin urmare, îl veţi iubi pe străin ca pe voi înşivă. Veţi fi sfinţi aşa cum eu sunt sfânt (Levitic 19:1). Valorile voastre vor oglindi valorile Mele.

Ce valori are Dumnezeu

Şi pe ce a pus preţ Dumnezeu? De ce a venit Dumnezeu în Israel şi le-a arătat o asemenea ospitalitate încât i-a salvat din taberele de refugiaţi din Egipt şi i-a adus acasă în ţara unde curgea laptele şi mierea? Oare din cauză că Israel era plin de virtuţi? Sau din cauză că vroia să-şi ţină legământul făcut cu Abraham, Isaac, şi Iacov?

Atunci am pus de gând să-Mi vărs mânia peste ei, să-Mi sleiesc mânia împotriva lor, în mijlocul țării Egiptului.Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care se aflau (Ezechiel 20:8–9)Părinții noștri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu și-au adus aminte de mulțimea îndurărilor Tale și au fost neascultători la mare, la Marea Rosie.Dar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Și arate puterea. (Psalm 106:6–8)

Ospitalitatea lui Dumnezeu este motivată de angajamentul său neşovăielnic pentru slava Numelui Său. „Am acţionat de dragul Numelui Meu pentru ca acesta să nu fie profanat”. Dacă nu putem înţelege acest lucru, nu vom putea niciodată să înţelegem semnificaţia harului.

Semnificaţia harului

Harul este ospitalitatea lui Dumnezeu de a-i primi pe păcătoşi nu datorită bunătăţii lor ci datorită slavei Sale. Dacă Dumnezeu a ales să nu preamărească slava suficienţei sale de sine, şi în loc să se îmbogăţească căutând colegi talentaţi şi virtuoşi , nu ar mai exista în lume har, nici ospitalitate şi nici mântuire. Noi datorăm viaţa noastră veşnică harului, iar harul este dispoziţia lui Dumnezeu de a glorifica libertatea, puterea şi bogăţia Sa, arătând păcătoşilor ospitalitate.

Repetat în Noul Testament

Acesta este acelaşi lucru pe care îl observăm când deschidem Noul Testament şi îi întrebăm pe creştini cât de motivaţi sunt ca să arate ospitalitate.

Neamurile aduse aproape în Cristos

De aceea, voi, care altădată erați Neamuri din naștere, numiți netăiați împrejur de către aceia care se cheamau tăiați împrejur,și care sunt tăiați împrejur în trup de mâna omului: aduceți-vă aminte că în vremea aceea erați fără Hristos, fără drept de cetățenie în Israel, străini de legamintele făgăduinței, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. (Efeseni 2:11–12)

Este o mică încurajare pentru noi, Neamurile, că Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul lui Israel. Noi suntem încă străini, înafara mântuirii, fără Dumnezeu şi neavând nicio speranţă în această lume.

Dar apoi Cristos ( după Scrisoarea către Efeseni 2:15–16) şi-a jertfit trupul Său „ pentru a crea în sine însuşi un om nou în loc de doi (Israel şi Neamurile) făcând astfel pace şi împăcându-le pe amândouă cu Dumnezeu, într-un singur trup pe Cruce, aducând astfel potolirea duşmăniei” . Cristos a venit pentru a împăca atât iudeii cât şi Neamurile cu Dumnezeu şi astfel pe unii cu alţii. Rezultatul pentru noi, Neamurile este dat în versetul 19 „Aşadar, voi (Neamurilor),nu mai sunteţi străini şi călători, dar sunteţi concetăţeni cu sfinţii şi membri ai casei lui Dumnezeu.

Ultimul act de ospitalitate făcut pentru Slava lui Dumnezeu

Ce din urmă act de ospitalitate a fost atunci când Isus Cristos a murit pentru păcătoşi pentru a-i face pe unul fiecare din cei care cred membru al casei lui Dumnezeu. Nu mai suntem străini şi călători. Am venit acasă la Dumnezeu. Oricine se încrede în Isus găseşte o casă în Dumnezeu.

Şi de ce a făcut Dumnezeu acest lucru? De ce şi-a trimis Unicul Să u Fiu pentru a muri astfel încât păcătoşii să aibă parte de ospitalitate în Ceruri? Efeseni 1:5–6: "El ne-a menit în iubire să fim fii săi prin Isus Cristos, după scopul voinţei Sale, spre lauda harului său glorios”.

A făcut-o spre lauda slavei harului său. A fost acelaşi motiv pentru care a salvat pe străinii nevrednici din Egipt – pentru Slava Sa. Acesta a fost harul în Vechiul Testament şi acesta este harul în Noul Testament.

"Prin har sunteţi mântuiţi prin credinţă; aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8). Ultimul temei al ospitalităţii creştine este legământul neşovăielnic de a slăvi libertatea şi suficienţa harului său.

Motivaţia noastră pentru a fi ospitalieri

Atunci care este motivaţia noastră de a fi ospitalieri? Vine din amintirea unui trecut şi din speranţa pentru viitor.

Să privim înapoi

Privim înapoi şi ne amintim că datorăm viaţa noastră unui act de ospitalitate din partea lui Dumnezeu. Odinioară am fost şi noi străini şi fugari în Egiptul păcatului şi al morţii. Însă Dumnezeu a venit la noi prin Trecerea Crucii Fiului Său (1 Corinteni) 5:7) şi ne-a dat viaţă ( Efeseni 2:5) şi ne-a trecut prin Marea Roşie a convertirii.

Să privim înainte

Apoi ne întoarcem şi privim spre viitor, unde suntem iubiţi cu o putere şi entuziasm atotputernice care sunt la fel de sigure ca şi angajamentul lui Dumnezeu faţă de propria Sa Slavă. El va veni în întâmpinarea tuturor dorinţelor noastre în jungla acestei vieţi, şi ne va conduce în siguranţă prin Iordan în ţara făgăduită, unde ne vom bucura de laptele şi mierea tovărăşiei Sale pentru totdeauna.

Ce se întâmplă când primim oaspeţi

Prin urmare, când primim oaspeţi iată ce se întâmplă: experimentăm bucuria revigorantă de a deveni canale ale ospitalităţii lui Dumnezeu decât să fim nişte fundături ce se duc de râpă. Bucuria primirii ospitalităţii lui Dumnezeu descreşte şi moare dacă nu înfloreşte în propria noastră ospitalitate faţă de ceilalţi.

Sau mai există încă o modalitate de a privi lucrurile: când suntem ospitalieri experimentăm fiorul de a simţi puterea lui Dumnezeu care biruie frica noastră, lăcomia noastră şi gravitatea psihologică a centrării pe sinele nostru. Şi există puţine bucurii, în cazul în care mai există vreuna, mai mare decât bucuria experimentării puterii eliberatoare a ospitalităţii lui Dumnezeu care ne transformă în oameni noi şi radical diferiţi, cărora le place să reflecteze asupra slavei harului Său pe măsură ce o extindem spre ceilalţi în toate felurile de ospitalitate.

Aşadar, pentru a mări bucuria credinţei voastre şi pentru a promova slava lui Dumnezeu, permiteţi-mi să închei cu câteva gânduri specifice ospitalităţii strategice.

Ce este ospitalitatea strategică?

Ceea ce vreau să spun prin ospitalitatea strategică este acea ospitalitate care gândeşte în mod strategic şi se întreabă: Cum aş putea să atrag cât mai mulţi oameni spre profunda experienţă a ospitalităţii lui Dumnezeu folosind casa mea sau casa din biserica mea? Cine are oare nevoie de întăriri chiar în momentul acesta în bătălia împotriva singurătăţii? Cine sunt cei ce pot fi adunaţi în casa mea, în cel mai strategic mod cu putinţă, de dragul Împărăţiei? Ce s-ar întâmpla dacă abilităţile complementare ale a două sau trei persoane ar putea exploda într-o nouă slujire dacă ar avea la dispoziţie două ore de brainstorming la cină acasă la mine?

Ospitalitatea strategică nu se mulţumeşte doar să aibă vechea gaşcă la cină iarăşi şi iarăşi. Pune la cale strategii cum să facă cunoscută şi simţită ospitalitatea lui Dumnezeu pretutindeni în lume, de la singuraticul membru al bisericii din colţul acela, până la fermierii Gola din Tahn, Liberia. Nu subestimaţi niciodată puterea sufrageriei voastre ca o punte spre o viaţă nouă şi speranţă pentru slujire şi misiune!

Trei exemple de ospitalitate strategică

Iată trei ocazii specifice. Dar nu vă limitaţi la acestea! Rugaţi-vă pentru strategia specială pe care o are Dumnezeu pentru voi.

1. Invitaţi-vă unii pe alţii acasă

Duminica trecută am mers la Prima Biserică Baptistă din Cambridge şi după biserică am fost invitaţi la cină de Alma Bjork— Toţi şase! Iar Alma este o văduvă care nu are pe nimeni acasă s-o ajute să adauge încă 6 scaune (pe lângă cei 6 deja invitaţi). Însă ea gândeşte strategic. Şi-a pierdut soţul, un mare misionar, şi ea ce face? Se dă bătută, plângându-şi de milă? Se concentrează asupra zilelor bune din trecut? NU, începe să gândească o strategie prin care bucătăria şi sufrageria sa să devină o punte de lansare pentru slujire şi misiuni.

Invitaţi-vă unii pe alţii acasă. Noi terminăm slujba de seara între 7:15 şi 7:30. Dacă vrei să te bagi în pat la 10 îţi ia o jumătate de ora să sari în pijamale, şi ai 2 ore strategice să fiţi împreună la voi acasă. Ce frumos este să aduceţi oaspeţi acasă la voi. Pur şi simplu îndepărtează jucăriile cu piciorul într-un colţ în drum spre uşă când plecaţi spre biserică şi asiguraţi-vă că aveţi pop corn, ulei de gătit şi apă.

Vorbim despre o ospitalitate austeră. Nimic sofisticat. În bucătăria Almei am mâncat 13 persoane. Abraham a luat desertul pe podea. A fost perfect. Şi vreau să mă întorc! Renunţaţi să impresionaţi pe cineva. Farfurioarele de unică folosinţă sunt perfecte pentru cina de duminică seara. Nimeni nu trebuie să petreacă duminica după amiaza spălând vase!

2. Salutaţi şi primiţi-i pe ceilalţi

Salutaţi şi primiţi cu drag oamenii la Betleem. Invitaţi-i la Şcoala duminicală. Arătaţi-le unde e grădiniţa. Lăsaţi-i să citească ospitalitatea lui Dumnezeu în zâmbetul vostru.

Hai să vă povestesc care este strategia noastră de laudă. Când intraţi în această sală ca să aduceţi laudă duminică dimineaţă şi începe rugăciunea, orice conversaţie trebuie să înceteze, cu excepţia celei pe care o aveţi cu Dumnezeu. Menirea rugăciunii de început este să vă ajute să pregătiţi rugăciunea de laudă, iar lauda nu este deloc uşoară. Este o întâlnire sinceră cu Dumnezeul cel viu. Nu vă puteţi aştepta să aveţi o întâlnire marcantă cu Dumnezeu dacă nu vă rugaţi în timpul rugăciunii de început. Acesta nu este timpul să primiţi musafirii. Poate să existe un zâmbet şi un scurt salut, dar ceea ce vrem să le comunicăm oaspeţilor este că de la rugăciunea de început până la sfârşitul binecuvântării îl căutăm cu seriozitate pe Dumnezeu. Ne concentram pe El, nu unii pe alţii.

Însă când acea binecuvântare s-a încheiat şi începe rugăciunea de sfârşit ( asta în cazul în care nu aveţi nevoie de câteva minute de singurătate pentru a rumega mesajul lui Dumnezeu), trebuie să deschideţi aparatul RODL! Radarul de Ospitalitate de după Rugăciunea de Laudă! Un bun aparat RODL detectează toate persoanele noi sau cu necazuri pe o rază de 5-7 metri, uneori chiar mai departe! De obicei nu poţi merge la toţi, dar dacă fiecare din noi am merge la cineva, acest loc ar fi electrificat cu ospitalitatea de după rugăciunea de laudă. Acesta este timpul pentru conversaţie. Revărsarea laudei în cuvinte de întâmpinare.

Am pus persoane care să întâmpine la toate uşile înaintea de rugăciune pentru a-i ajuta pe noii veniţi să se orienteze şi să se simtă bineveniţi. Ruby Ohman este coordonatorul acestei slujiri. Ea este mereu gata pentru noi recruţi – şi va vi gata într-un mod foarte special pentru că noua serie de rugăciuni de slujire de duminică seara începe în octombrie. Sunaţi-o pe ea personal sau la biroul parohial.

Iar Steve va conduce echipele Anania de luni seara când vor începe din nou în toamnă, pe 9 septembrie. Aceste echipe duc ospitalitatea noastră dincolo de zidurile bisericii, în vieţile oamenilor care sunt interesaţi de biserica noastră. Sunaţi-l şi aflaţi detalii.

3. Concepeţi şi planificaţi ospitalitatea faţă de studenţii internaţionali

Haideţi să concepem şi să planificăm o ospitalitate mai strategică faţă de studenţii internaţionali. Vreo 10 dintre tinerii noştri sunt împreună cu 26 studenţi în Apele Teritoriale chiar în acest moment. A fost închiriată o căsuţă intimă lângă Dinkytown pentru a găzdui cam vreo 10 persoane din întreaga lume împreună cu echipa Betleem. Dumnezeu lucrează în mod limpede în acest sens.

Modalităţi în care să extindem slujirea către studenţii din toată lumea

Iată trei modalităţi strategice pentru a lărgi sfera slujirii de ospitalitate.

  1. Întâmpinaţi un student care soseşte la aeroport în această toamnă. Fiţi voi primul lor contact cu America. Fiţi persoana de contact permanent pe care să o sune mereu atunci când au nelămuriri. Sunaţi-l pe Barb Olson La Centrul Internaţional din Minnesota 373-3200, pentru găzduire, sau sunaţi la biserică. 
  2. Primiţi la masă un student oricând.
  3. Deschideţi-vă casele pe parcursul vacanţei pentru unul sau doi studenţi. Căminele se închid. Ei trebuie să găsească alte locuri unde să stea pentru câteva săptămâni. Luaţi legătura cu cineva din echipa pentru Studenţii internaţionali pentru a afla detalii.

Gratis aţi primit. Gratis să daţi. Există oare o bucurie mai mare decât bucuria de a experimenta puterea eliberatoare a ospitalităţii lui Dumnezeu care ne face oameni noi şi radical diferiţi, cărora le place să reflecteze slava harului Său pe măsură ce o dăm mai departe celorlalţi sub toate formele de ospitalitate?