Avort, rasism, discriminãre sexualã şi Cristos

Este o legãturã între mesajul de duminica trecutã despre Egalitatea între rase şi cãsãtoria inter-rasială şi mesajul de astãzi intitulat “Avort, rasism, discriminare sexualã şi Cristos”. Atunci când cãsãtoriile inter-rasiale sunt respinse, cel mai adesea sunt respinse deoarece rodul reproducerii lor este considerat cã aduce ofensã rasei dominante. De exemplu, copiii rezultaţi din căsătoriile între albi şi Afro-americani sau între albi şi şi Asiatici, sau între albi şi oricare alt grup, sunt consideraţi a nu fi suficient de albi. Imediat ce începem să spunem lucrurilor pe nume astfel, începem sã vedem legãtura între avort şi rasism1 care este inerentă unei astfel de atitudini faţã de cãsãtoriile inter-rasiale. Dacã naşterea unui copil care nu este alb este văzută ca un rezultat nedorit al cãsãtoriilor inter-rasiale, se poate oare ca acest punct de vedere sã fie regăsit şi în folosirea avortului cu scopul de a reduce prevalenţa non-albilor într-o culturã dominantã albă?

Strâns legate de implicaţiile rasiale ale avortului sunt implicaţiile alegerii sexelor. Şi aici nu mă refer simplistic la faptul cã aceastã problemã pivoteazã în jurul dreptului femeii de a alege ce se întâmplă cu corpul ei – cum ni se spune deseori. Ci mã refer la faptul că milioane de avorturi din lumea întreagã sunt fãcute pentru alegerea sexului. Bebeluşii de sex feminin nenăscuţi sunt omorâţi în mod sistematic, pentru cã sunt preferaţi bebeluşi de sex masculin.

Milioane de avorturi în lumea întreagã sunt rezultatul discriminãrii sexuale şi a rasismului

Din 1987 încoace, am predicat cel puţin 17 predici cu privire la modul cum avortul şi campania anti-avort se relaţioneazã la Cristos şi la cauza Lui în lume. Toate aceste predici pot fi citite on-line la www.DesiringGod.org. Fiecare predică a subliniat ceva diferit. Predica de astăzi subliniază următoarea afirmaţie: Milioane de avorturi în lumea întreagã sunt rezultatul discriminãrii rasiale şi sexuale. Prin “rezultat” mã refer la faptul cã aceste avorturi au rãdãcini în rasism şi discriminare sexualã, iar ce rezultă este ceea ce rasiştii şi discriminatorii sexuali şi-ar dori – şi anume să existe mai puţini negri (aşa cum îşi doresc în Statele Unite) sau mai puţine fete (aşa cum îşi doresc în India şi China).

Definesc termenul de “discriminare sexualã” sau “sexism” în acelaşi mod cum definesc şi rasismul: “Discriminarea rasială (sexismul) este o credinţã sau o practicã explicitã sau implicitã care distinge sau valoreazã diferit din punct de vedere calitativ un sex faţã de celãlalt”. Asta nu înseamnã cã nu sunt diferenţe între sexe. Nici nu înseamnã cã aceste diferenţe sunt nesemnificative. Ele sunt foarte semnificative! Înseamnã însă, cã diferenţele sunt demne de luat în seamă, iar când toate diferenţele sunt adunate la un loc şi se trage linia atât în partea masculinã cât şi în partea femininã, suma calităţilor şi suma valorilor este aceeaşi şi pentru bãrbaţi şi pentru femei. Este la fel de preţios a avea o fetiţã, ca şi a avea un bãieţel. Şi bãrbatul şi femeia sunt la fel de pãcãtoşi, şi la fel de valoroşi în ochii lui Dumnezeu. Amândoi au fost rãscumpãraţi în mod egal, reflectând meritul lui Dumnezeu în aceeaşi mãsurã. Şi ştiţi cã afirm acest lucru, complementar cu cadrul în care bãrbaţi smeriţi, care cautã asemãnarea cu Cristos, trebuie sã fie liderii cãminelor lor şi liderii spirituali ai bisericii.

Scopul meu astãzi este sã expun încã un lucru rãu pe care îl aduce avortul, pe lângã toate celelalte rele pe care le aduce – şi sunt multe rele având în vedere că avortul rãneşte femei, rãneşte prunci, rãneşte bãrbaţi, rãneşte societatea, şi îi aduce dezonoare lui Dumnezeu (vezi celelalte predici). Scopul meu de astăzi este să expun în lumina Scripturii – lumina lui Isus Cristos – şi acest rău, şi anume că: Milioane de avorturi în lumea întreagã sunt rezultatul rasismului şi a discriminãrii sexuale.

Cele patru mãsuri radicale progresive în Exod 1:1-22

Înainte de a ilustra acest lucru mai clar, haideţi sã-l privim în lumina Scripturii. În Exod 1:1-22 vedem gruparea etnicã predominantã, Egiptenii, luând patru mãsuri radicale progresive pentru a elimina ameninţarea unei alte grupãri etnice, Israel.

Observaţi ameninţarea din versetele 8 şi 9: “Peste Egipt s-a ridicat un nou împãrat care nu cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului sãu: Iatã cã poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi”. Israel era un popor diferit. Ei nu erau Egipteni. Nu aparţineau de fapt locului aceluia. Erau o entitate etnicã, culturalã şi religioasã strãinã de Egipteni. Şi se înmulţeau. Aceasta era ameninţarea.

Acum urmăriţi cele patru mãsuri radicale progresive pe care le-a luat împãratul Egiptului pentru a elimina aceastã ameninţare. În mod evident, nu s-au simţit liberi sã îi omoare pur şi simplu pe toţi, aşa cum a fãcut Hitler. Ameninţarea putea fi înlãturatã şi prin metode mai indirecte. Cum?

1. Egiptenii i-au fãcut sclavi (Exod 1:11-12)

Mai întâi, Egiptenii i-au înrobit. Exod 1:11-12. “Şi au pus peste ei isprãvnicei, ca sã îi asupreascã prin munci grele. Astfel a zidit el cetãţile Pitom şi Ramses, ca sã slujeascã de hambare lui Faraon. Dar cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulţea şi creştea; şi s-au scârbit de copiii lui Israel”. Prima măsură nu a adus rezultatul scontat.

2. Egiptenii au înãsprit robia (Exod 1:13-14)

În al doilea rând, ei au înãsprit robia şi au devenit mai duri şi fãrã de milã. Exod 1:13-14. ”Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie. Le-au fãcut viaţa amarã prin lucrãri grele de lut şi cãrãmizi, şi prin tot felul de lucrãri de pe câmp; şi în toate muncile acestea pe care-i sileau sã le facã, erau fãrã nici un pic de milã”. Evident, nici aceastã mãsurã nu a fost suficientã pentru a-i slãbi. Astfel cã au recurs la mãsura numãrul trei.

3. Împãratul Egiptului a dat poruncã moaşelor evreilor sã omoare toţi pruncii de parte bãrbãteascã la naştere (Exod 1:15-16)

În al treilea rând, împãratul a dat poruncã moaşelor sã omoare pruncii de parte bãrbãteascã la naştere. Exod 1:15-16. “Împãratul Egiptului a poruncit moaşelor Evreilor, numite una Şifra şi cealaltã Pua, şi le-a zis: <<Când veţi împlini slujba de moaşe pe lângã femeile Evreilor, şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacã este bãiat, sã-l omorâţi; iar dacã este fatã, s-o lãsaţi sã trãiascã”. Ţinta era de a demasculiniza poporul. Micşorează numãrul bãrbaţilor şi stăpâneşte poporul. Dar nici aceastã mãsurã nu a reuşit, pentru cã moaşele au refuzat sã omoare pruncii de parte bãrbãteascã. Aşa cã împãratul a trecut de la un infanticid subtil, pe ascuns, la un infanticid public, pe faţã.

4. Împãratul Egiptului a dat poruncã întregului Egipt sã ucidã pruncii evrei de parte bãrbãteascã (Exod 1:22)

În al patrulea rând, împãratul a dat poruncã întregului Egipt (nu doar moaşelor) sã omoare pruncii evrei de parte bãrbãteascã. Exod 1:22. “Atunci Faraon a dat urmãtoarea poruncã la tot poporul lui: <<Sã aruncaţi în râu pe orice bãiat care se va naşte, şi sã lãsaţi pe toate fetele sã trãiascã”. Evident, nici aceastã mãsurã nu a dat roade, pentru cã 80 de ani mai târziu, erau 600.000 de bãrbaţi în Israel (Exod 12:37).

Patru observaţii pentru a vedea analogia între vremurile de atunci şi vremurile de astãzi

Sã facem câteva observaţii pentru a vedea analogia între situaţia de atunci şi situaţia avorturilor în lumea noastră de astăzi.

1. Infanticidul mascat l-a precedat pe cel pe faţã

Mai întâi, observaţi cum Faraonul Egiptului a încercat infanticidul mascat înainte de a trece la cel pe faţã. Dacã ar fi putut determina pe moaşe sã omoare pruncii de sex bãrbãtesc la naştere, totul ar fi apãrut ca o moarte naturalã. Cum ar fi putut face aşa ceva? La fel cum o facem noi în zilele noastre. Noi îl numim avort parţial la naştere, numai cã ei ar proceda cu mai multã sensibilitate. Ei ar aştepta ieşirea capului pruncului, şi înainte ca întreg corpul sã iasã afarã şi bebeluşul sã poatã plânge, ei l-ar strânge de gât pânã ar muri, iar abia apoi ar scoate tot trupul afarã.

Aceastã formã mascatã de infanticid seamãnã mult cu avorturile din zilele noastre, încât între cele două nu este nici o diferenţã semnificativã din punct de vedere moral.2 De fapt, un mod adecvat de a descrie avortul este termenul infanticid mascat. Aceasta înseamnã: omorârea pruncilor într-un mod în care oamenii sã nu o perceapă ca omorâre a pruncilor. Acesta este motivul pentru care cuvântul avort existã. Anumite cuvinte sunt special create pentru a masca realitatea, la fel cum sunt create proceduri cu acelaşi scop. “Avortul” este omorârea mascatã a pruncilor, la fel cum împãratul Egiptului a vrut sã mascheze uciderea pruncilor.

2. Infanticidul mascat a fost selectiv

A doua observaţie: infanticidul mascat sau avortul parţial la naştere, a fost selectiv. În acest caz, ucideţi doar bãieţii. Acesta nu este identic cu avortul pentru selecţia sexului practicat în zilele noastre. Este doar o analogie, ceva care ne atrage atenţia. Ne trezeşte la realitatea cã astfel de lucruri se întâmplã – din motive diferite, în perioade de timp diferite.

3. Infanticidul mascat a fost impus pe motive entice

A treia observaţie: observaţi cã acest infanticid mascat, avortul parţial la naştere, a fost impus pe motive etnice. Sã faceţi asta numai evreilor. Ei sunt ameninţarea. Din nou o chemare la trezire, un semnal de alarmã. Purificãrile rasiale se întâmplã. Au loc în mai multe moduri decât vă închipuiţi. De exemplu, există pe internet un joc video intitulat Purificare Etnicã (nu recomand vizitarea acelui site). Jocul însă, este descris în felul urmãtor:

“Jocul video cel mai incorect din punct de vedere politic, care a fost realizat vreodatã. Alergi prin ghetou împuşcând diverşi negri în încercarea de a intra la metrou, unde evreii s-au ascuns pentru a evita masacrul. Apoi, dacã ai noroc… poţi sã-i arunci în aer pe evrei în timp ce îi auzi strigând: <<Vai!!>”, în timp ce te apropii de centrul lor de comandã”.

4. Dumnezeu a răsplãtit nesupunerea civilã care a refuzat participarea la infanticidul mascat

A patra observaţie: Dumnezeu a răsplãtit nesupunerea civilã care a refuzat participarea la infanticidul mascat. Exod 1:17-21.

“Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au fãcut ce le poruncise împãratul Egiptului: ci au lãsat pe copiii de parte bãrbãteascã sã trãiascã. Împãratul Egiptului a chemat moaşele şi le-a zis: “Pentru ce aţi lãsat pe copiii de parte bãrbãteascã sã trãiascã?” Moaşele au rãspuns lui Faraon: <<Pentru cã femeile Evreilor nu sunt ca Egiptencele; ele sunt vânjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.>> Dumnezeu a fãcut bine moaşelor; şi poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte mare la numãr. Pentru cã moaşele s-au temut de Dumnezeu, Dumnezeu le-a fãcut case.”

Împãratul a zis: omorâţi pruncii de parte bãrbãteascã. Moaşele au refuzat. Iar Dumnezeu le-a binecuvântat pentru cã au fãcut ce este bine şi nu au ascultat de împãrat. Nu voi comenta acum dacã a fost necesar ca ele sã mintã în acest proces. Ce putem totuşi menţiona, este cã minciuna lor nu l-a oprit pe Dumnezeu sã gãseascã plãcere în ele şi în curajul (“pro-viaţã”) a refuzului lor de a ucide pruncii, şi a refuzului lor de a face în aşa fel încât sã parã cã ei nu au fost omorâţi.

Privind la toate aceste lucruri, trag concluzia cã Dumnezeu ne-a dat în aceste evenimente şi în aceste text din Scripturã o luminã puternicã care să strãlucească asprã rãutãţii şi atrocitãţii infanticidului mascat, şi anume avortul (cum este numit în ziua de azi), în mod special asupra milioanelor de avorturi care sunt rezultatul rasismului şi discriminãrii sexuale.

Avort şi discriminare sexuală

Voi ilustra mai clar aceste lucruri. Sã luãm mai întâi discriminarea sexuală. Este întâlnită cu predominanţă în India şi China, unde bãieţii sunt preferaţi fetelor şi unde fenomenul este adânc înrãdãcinat în structura vieţii sociale. Un exemplu din situaţia statului Maharashtra:

Într-un spital, în perioada iunie 1976 – iunie 1977, 700 de indivizi au încercat stabilirea prenatalã a sexului copilului. Din aceşti fetuşi, s-a stabilit ca 250 să fie de sex masculin iar 450 de sex feminin. În timp ce toţi fetuşii de sex masculin au fost pãstraţi în viaţã, 430 din cei 450 de fetuşi de sex feminin au fost avortaţi. (Miller 1985)”3

În India şi în China au fost instituite legi pentru restricţionarea avorturilor făcute cu scopul de selecţie a sexului, dar practicile continuã, în timp ce determinarea sexului devine din ce în ce mai la îndemână.

China a întãrit legile cu privire la numãrul de copii pe care îi poate avea un cuplu cãsãtorit…fãcând astfel şi mai clar de ce [avortul pentru selecţia sexului] şi infanticidul copiilor de sex feminin a devenit atât de prevalent… Într-adevãr se poate observa o creştere alarmantã a numãrului de sate atât din India cât şi din China cu urmãtoarea caracteristicã, exprimatã astfel prin gura unui sãtean local: “Anul trecut s-a nãscut o singurã fatã în satul nostru – toţi ceilalţi au avut bãieţi” (Kristof 1993, 1). Când sãtenii au fost întrebaţi dacã îi îngrijorează posibilitatea ca bãieţii lor sã nu mai gãseascã neveste douãzeci de ani de acum încolo, sãtenii nu s-au arãtat îngrijoraţi. Grija lor imediatã este ca să aibă bãieţi care sã îi poată ajuta la munca câmpului, sã aibã grijã de ei la bãtrâneţe şi să continue spiţa neamului lor.4

Obiectivul meu aici nu este acela de a afirma cã aceste motive pentru care sunt avortate fetiţele sunt mult mai negative decât motivele avorturilor din ţările vestice. Obiectivul meu este pur şi simplu de a spune cã în practica avortului se produc o serie de lucruri rele care se adună cu timpul şi se multiplicã. În timp ce aceste rele se multiplicã, argumentul persoanelor care sunt în favoarea avortului devine din ce în ce mai puţin justificabil. De exemplu, mişcãrile feministe care favorizează avortul în general, dar se opun avortului pentru selecţia sexului (din moment ce fetiţele sunt aproape întotdeauna avortate) au dificultãţi în a nu numi – o fetiţă – acele bucăţi de carne avortate. Atunci când rãul discriminãrii sexuale se uneşte cu rãul avortului, ele tind sã expunã mai clar rãul amândouãra.

Avort şi rasism

Dar ce putem spune despre avort şi rasism? “Planned parenthood”, organizaţia care efectueazã cele mai multe avorturi în Statele Unite, a fost fondatã de Margaret Sanger, o rasistă. Vreau sã o felicit pe Corinne Cords, membrã a bisericii Betleem, pentru lucrarea ei pro-viaţã numitã “Self Evident Truth” (poate fi contactatã prin e-mail sau la telefonul 612-735-7550). Corinne a studiat care sunt implicaţiile rasismului lui Margaret Sanger în “Planned Parenthood”. Randy Alcorn a fãcut acelaşi lucru în editorialul sãu “Eternal Perspectives”.5 Sanger i-a susţinut pe eugenişti (partizani ai unei gene unice, cea a rasei dominante) care se declarau în favoarea sterilizãrii preferenţiale şi a altor mijloace de limitare a reproducerii rasei negre. Marvin Olasky spune: “<<Proiectul negru>> lui Margaret Sanger din anii 1930 a fost mult lãudat pentru munca depusã în rãspândirea contraceptivelor în rândul celor de care eugeniştii se temeau cel mai mult.”6

Din sursele pe care le deţin, “Planned Parenthood” nu a renunţat niciodatã la aceste rãdãcini. Dimpotrivã, este parte a unei industrii care a omorât peste 10.000.000 de copii negri din 1973 încoace. Numai rasiştii se pot bucura de statistica aceasta.

Populaţia afro-americanã din America reprezintã 14% din întreaga populaţie. Dar bebeluşii afro-americani reprezintã 33% din totalul vieţilor pierdute prin avort (74% în Washington DC, 62% în Mississippi, 52% în New York City, 50% în Georgia). Cum sã interpretãm aceste date? Unii le numesc genocid. Eu prefer sã folosesc analiza foarte echilibrată şi solemnă dată de Randy Alcorn. Iatã ce spune el:

“Nu cred cã marea majoritate a celor care susţin drepturile la avort sunt rasişti, la fel cum nu cred cã nu este nici un rasist printre cei care se declarã pro-viaţã. Pur şi simplu sugerez cã indiferent de motiv, o privire mai atentã atât în istorie cât şi la strategiile folosite în prezent de mişcãrile pro-avort sugereazã cã avortul pentru minorităţi nu va sluji cauzei egalitãţii la fel de mult cum slujeşte cauzei supremaţiei celor de culoare albă, a celor sănătoşi şi bogaţi”.7

O provocare pentru creştinii afro-americani de a conduce

Rugãciunea şi dorinţa inimii mele este ca pretutindeni în America creştinii afro-americani sã se trezeascã la realitatea celor ce se întâmplã şi sã conducã aceastã ţarã spre momentul în care avortul va deveni la fel de neconceput ca şi sclavia. Când nu s-au mai implicat în mişcarea pro-viaţã deoarece sunt aşa de mulţi albi în aceastã mişcare care sunt indiferenţi la prejudecãţile rasiale, au procedat de aceeaşi manierã cum au procedat creştinii conservatori în epoca drepturilor civile când au refuzat sã se alãture pentru egalitate rasialã pentru cã erau mulţi liberali în cadrul mişcãrii, care nu credeau în divinitatea lui Cristos.

Oh, mai degrabã sã dãm mâinile – negri, albi, asiatici, hispanici, indieni – şi sã spunem împreunã cu glas rãspicat: este o cale mai bunã spre libertate decât cea a uciderii pruncilor!

Încheiere: Diferenţa dintre Moise şi Isus

În încheiere, sã ne întoarcem în Egipt pentru un moment. În cele mai întunecate timpuri, când uciderea pruncilor ajunsese la maxim, se naşte Moise. Moise, rãscumpãrãtorul. Moise, eliberatorul, salvatorul oamenilor. Apoi s-a născut un prooroc ca Moise (Deuteronom 18:15; Faptele Apostolilor 3:22) – Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, Salvatorul ultim, decisiv, Mântuitorul, Eliberatorul. Isus s-a nãscut, şi a supravieţuit la limitã uciderii pruncilor din Betleem. A trăit o viaţã desãvârşitã, a murit pentru pãcãtoşi şi a înviat din morţi.

Aici este una dintre diferenţele cele mai semnificative dintre El şi Moise. Moise i-a eliberat pe cei care erau asupriţi. Isus îi eliberează şi pe cei asupriţi şi pe asupritori. Moise a eliberat o naţiune care era urâtã de Egipteni. Isus îi eliberează şi pe cei urâţi de alţii şi pe cei care urãsc. Moise nu i- a putut scãpa pe bebeluşii sugrumaţi sau pe cei aruncaţi în Nil. Dar Isus îi eliberează pe prunci, mame, pe cei care faciliteazã avortul, pe tinerii iresponsabili. El iubeşte şi mântuieşte pe orice pãcãtos care se încrede în El.

Aşa cã haideţi sã dãm mâinile şi sã spunem cu un singur glas, fiind una în Cristos: este o cale mai bunã spre libertate decât cea a uciderii pruncilor. Şi aceastã cale este Isus Cristos.

Note de subsol

1 Definiţia pe care o folosesc este definiţia adoptatã în vara lui 2004 de Biserica Presbiteriană din America: “Rasismul este o credinţã sau o practicã explicitã sau implicitã care distinge sau valoreazã diferit din punct de vedere calitativ o rasă faţã de altă rasă”.

2 Vezi lucrarea lui Scott Klusendorf “Taking Abortion Seriously”, unde el foloseşte acronimul MNMG pentru a arãta cã nici una dintre fazele dezvoltãrii fetusului sau condiţiile fetusului nu prezintă un argument moral în favoarea avortului. Mãrimea, Nivelul de dezvoltare, Mediul şi Gradul de dependenţã – toate acestea patru dovedesc şi aratã cã argumentele folosite în favoarea avortului, susţin din punct de vedere logic infanticidul.

3 Radhika Balakrishnan, “The Social Context of Sex Selection and the Politics of Abortion in India”, în “Putere şi Decizie: Controlul Social al Reproducerii” (Cambridge: Harvard School of Public Health, 1994), 267-286 (accesat on-line 1-21-05).

4 Gail Weiss, “Sex-selective Abortion: A Relational Approach”, în Hypatia 12:3 (Winter 1995) (accesat on-line 1-21-05).

5 Randy Alcorn, “Planned Parenthood: A Closer Look At Its Founder And Philosophy”, Eternal Perspectives (Sept.-Oct., 1993), 8-9.

6 Marvin Olasky, “Abortion Rites: a Social History of Abortion in America” (Washington, D.C.: Regenry, 1995), 259-263.

7 Alcorn, “Planned Parenthood”, 9.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in physical form, in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For posting online, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. For videos, please embed from the original source. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org