Îndreptăţit pentru a Distruge Puterea Păcatului

Romani 6:5-10

În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. 6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; 7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. 8 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, 9 întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui. 10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

Voi începe cu o afirmaţie generală despre uniunea credinciosului cu Hristos:

Din cauza uniunii noastre cu Hristos, am murit împreună cu El şi cu siguranţă că vom învia dintre cei morţi împreună cu El.

Acum imediat ce aţi auzit afirmaţia aceasta, ar trebui să întrebaţi, “Este aceasta ceea ce vrei să spui cu adevărat? Nu vrei de fapt să spui că, ‘Din cauza uniunii noastre cu Hristos, am murit împreună cu El şi am fost înviaţi *împreună cu El – în loc să spui: cu siguranţă că *vom învia împreună cu El?’ Nu vrei de fapt să spui, ‘Din moment ce suntem uniţi cu El şi El a înviat, noi eram în El şi astfel am înviat *cu El’? Nu este aceasta experienţa prezentă a învierii care este sugerată în versetul 4b: ‘După cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi *să trăim o viaţă nouă.’? Şi versetul 11: ‘Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.’? Şi versetul 13b: ‘Daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi’?”

“Şi nu spune în Efeseni 2:5, ‘Măcar că eram morţi în greşelile noastre, [Dumnezeu] ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)… El ne-a înviat împreună’? Şi în Coloseni 3:1 nu spune, ‘Dacă deci aţi înviat împreună *cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu’ (vedeţi de asemenea Coloseni 2:12)? Deci cu siguranţă că ceea ce vrei să spui, Pastor John, este, ‘Din cauza uniunii noastre cu Hristos, am murit împreună cu El şi *am înviat împreună cu El.’”

Răspunsul meu este Da, Da, vreau să onorez adevărul biblic că uniunea noastră cu Hristos înseamnă că acum noi “trăim o viaţă nouă” (Romani 6:4), şi acum suntem “vii pentru Dumnezeu” (Romani 6:11), şi acum suntem “vii din morţi cum eram” (Romani 6:13), şi “am înviat împreună cu El” (Efeseni 2:6; Coloseni 3:1). Dar vreau să onorez şi adevărul biblic din Romani 6:5 şi 8. Versetul 5: “În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” Aici avem de a face cu viitorul. Acelaşi lucru şi în versetul 8: “Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El.” Din nou învierea noastră este viitoare. Şi vreau să onorez înţelesul versetului Romani 8:11, “Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” Din nou, uniunea noastră cu Hristos prin Duhul Său garantează învierea noastră viitoare. Acelaşi lucru şi în 2 Corinteni 4:14, “Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus.”

Şi unul din motivele pentru care vreau să o spun în felul în care o spune Pavel în Romani 6 este pentru că este posibil ca el să se protejeze aici de o erezie care circula în vremea sa. Ascultaţi cum descrie el această erezie în 2 Timotei 2:17-18. Pavel avertizează împotriva celor a căror vorbire “va roade ca cangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet, care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a şi venit învierea, şi răstoarnă credinţa unora.” Erezia era, “Că a şi venit învierea.” Deci este posibil să luăm adevărul biblic din Efeseni 2:6 şi Coloseni 3:1 şi Romani 6:4, 11, 13 şi să-l transformăm într-o erezie care roade ca cangrena.

Aşadar, cum să nu facem o asemenea greşeală? Răspuns: Vom spune ceea ce spune textul în Romani 6:5 şi 8, şi apoi vom medita cum se potriveşte afirmaţia aceasta cu restul adevărului. Şi ceea ce spune textul în versetul 5 este, “În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” Şi ceea ce ne spune textul în versetul 8 este, “Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El.” Deci da, ceea ce vreau să spun, ca şi afirmaţie generală astăzi este următorul lucru: “Din cauza uniunii noastre cu Hristos, am murit împreună cu El şi cu siguranţă că vom învia dintre cei morţi împreună cu El.”

Acum iată ce înseamnă aceasta: O cale prin care moartea noastră împreună cu Hristos lucrează trăirea unei vieţi noi acum (eliberare de sub păcat acum) este prin efectul pe care îl are această moarte asupra viitorului. Deduc lucrul acesta direct din logica versetelor 5 şi 8. Asiguraţi-vă că-l vedeţi şi voi. Ambele versete au o structură de genul “dacă … atunci.” Versetul 5: “Dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, [atunci cu siguranţă – traducere din engleză, n.tr.] vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” Versetul 8: “Dacă am murit împreună cu Hristos, [atunci] credem că vom şi trăi împreună cu El.” Deci un punct esenţial pentru Pavel este acela că moartea împreună cu Hristos garantează viaţa şi slava viitorului nostru.

Dacă credeţi lucrul acesta, el este de o importanţă majoră în experimentarea puterii învierii lui Hristos în viaţa voastră. Crezând că viitorul noastru este în mod glorios asigurat şi fericit în Hristos este una din căile prin care experimentăm puterea lui Hristos acum de a ne elibera de păcat.

Pavel dezvoltă gândul acesta în două moduri diferite: o dată în versetele 5-7 şi o dată în versetele 8-10.

1. Haideţi să privim mai întâi la primul, Romani 6:8-10.

Uitaţi-vă la cât de important este să credeţi că viitorul vostru este sigur în Hristos. Remarcaţi cuvântul “credem” din versetul 8: “Acum dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El.” Aceasta este ceea ce credem. Aceasta este încrederea noastră – că viitorul nostru este sigur şi solid, de nezdruncinat şi fericit în Hristos. Aşa experimentăm în mod conştient beneficiile uniunii noastre cu Hristos – credem în aceste beneficii. Ne încredem în ele. Ne odihnim în ele. Suntem satisfăcuţi în ele.

Apoi uitaţi-vă cum susţine Pavel această credinţă în viitor. Argumentul lui din versetele 9-10 are cinci paşi.

1) Hristos a murit pentru păcat odată pentru totdeauna. Versetul 10a: “Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna.” Adică, Hristos a murit cu adevărat, şi când a murit s-a ocupat de păcat într-un mod desăvârşit încât moartea Sa nu trebuie să se mai repete niciodată. Este odată pentru totdeauna. S-a îngrijit de problema păcatului pentru toţi cei ce sunt în El.

2) Apoi a înviat din morţi. Versetul 9a: “întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi …” Lucrarea a fost făcută. S-a ocupat de păcat în mod desăvârşit. De aceea a murit. Aşa că nu era nici un motiv pentru El ca să rămână mort. Aşa că a înviat.

3) Acum viaţa pe care o trăieşte, o trăieşte pentru Dumnezeu. Versetul 10b: “prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.” Prin moarte a împlinit cerinţele păcatului; şi prin viaţă împlineşte cerinţele lui Dumnezeu. Viaţa lui înviată este o viaţă orientată pe deplin către şi pentru slava lui Dumnezeu, cu problema păcatului rezolvată şi încheiată.

4) De aceea El este victorios asupra morţii. Versetul 9b: “Moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.” Moartea este un duşman învins. Hristos este stăpân peste moarte, şi nu invers. Isus deţine cheile morţii şi iadului. Moartea slujeşte scopurilor Lui şi nu are autoritate finală asupra Lui.

5) De aceea, Isus nu va muri niciodată. Este indistructibil pe vecie. Versetul 9a: “Întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi, *nu mai moare *.” Isus nu va mai muri vreodată.

Pavel oferă tot acest mare argument pentru a sprijini credinţa din versetul 8b: “Credem că vom şi trăi împreună cu El.” El doreşte ca noi să simţim fermitatea acestor cinci paşi în sufletul nostru, prin credinţă. Trebuie să credem, să ne încredem, să fim încrezători că vom “trăi împreună cu El – pe vecie.” Dacă suntem uniţi cu Hristos prin această credinţă, am murit împreună cu Hristos; problema păcatului nostru a fost rezolvată; vom învia; vom trăi pentru Dumnezeu; moartea nu va stăpâni asupra noastră; nu vom mai muri vreodată; vom fi părtaşi la indistructibilitatea Sa.

Aceasta este ceea ce doreşte Pavel să credem şi să experimentăm. Această încredere. Această nădejde. Această siguranţă. Această împlinire. Ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Hristos Isus. Şi crezând că aceasta este ceea ce face ca uniunea noastră cu Isus să fie o experienţă puternică şi eficientă acum, şi nu doar în viitor.

De aceea accentuează Pavel efectul pe care îl are moartea noastră împreună cu Hristos asupra viitorului nostru. Deoarece crezând lucrul acesta – fiind plini de nădejde, siguri, şi satisfăcuţi în acel viitor cu Hristos – puterea păcatului este distrusă în prezent. Păcatul nu poate robi o persoană care este pe deplin încrezătoare, sigură şi plină de nădejde în fericirea infinită a vieţii viitoare împreună cu Hristos. Deci Pavel accentuează în versetul 8 faptul că moartea noastră împreună cu Hristos ne asigură învierea victorioasă împreună cu El în viitor. Acesta este punctual principal al versetelor 9-10. Crezând lucrul acesta face ca moartea noastră împreună cu Hristos să devină puternică în prezent.


Aceasta este unul din modurile cum dezvoltă Pavel legătură dintre moartea împreună cu Hristos şi viitorul nostru (versetele 8-10). Dar o dezvoltă foarte diferit în versetele 5-7. Deci să privim în cele din urmă la modul cum argumentează aici legătura dintre moartea noastră împreună cu Hristos şi învierea noastră viitoare împreună cu El.

2. Romani 6:5-7

Remarcaţi că secţiunea aceasta începe la fel ca şi cea din 8-10, şi anume, cu legătura dintre moartea noastră împreună cu Hristos şi învierea noastră viitoare împreună cu El. Versetul 5: “În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” Aceasta ni se dă ca şi bază a trăirii vieţii noi din versetul 4. Deci pentru Pavel este esenţial şi important ca noi să ştim că vom fi uniţi cu Hristos într-o înviere ca şi a Lui. Este esenţial să credem lucrul acesta şi să nădăjduim în el, după cum am văzut în versetul 8.

Dar acum Pavel argumentează această legătură dintre moartea noastră împreună cu Hristos şi învierea noastră viitoare într-un mod foarte diferit decât a făcut-o în versetele 9-10. Acolo a pus accentul pe viaţa indistructibilă a lui Hristos. Aici pune accentul pe viaţa noastră transformată.

El spune, Vom fi uniţi cu Hristos într-o înviere asemănătoare cu a Lui, (v.6): “[căci] ştim bine că omul vostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fiţi robi ai păcatului.” Cu alte cuvinte, el argumentează că moartea voastră împreună cu Hristos certifică, garantează, învierea voastră viitoare pentru că ea asigură eliberarea voastră de sub robia păcatului. Omul vostru cel vechi a fost răstignit. Ceea ce înseamnă că trupul vostru nu mai este complicele lipsit de ajutor al păcatului. Ci sunteţi eliberaţi de sub robia păcatului şi trupul poate deveni acum un instrument al neprihănirii.

Deci versetul 6 susţine siguranţa învierii noastre împreună cu Hristos prin faptul că arată că moartea împreună cu El ne sfinţeşte, ne schimbă, distruge puterea păcatului din vieţile noastre. Aceasta nu înseamnă că sfinţirea (sfinţenia) este cea care procură învierea, dar înseamnă că nu va fi nici o înviere fără sfinţire. (Vedeţi versetul 22: “Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică”).

Care, nu-i aşa, ridică întrebarea: Dar ce-i cu îndreptăţirea? Nu suntem noi achitaţi, acceptaţi şi declaraţi neprihăniţi numai prin credinţă? Nu este aceasta ceea ce ne asigură învierea noastră finală împreună cu Hristos? Care este locul îndreptăţirii?

Pavel ne dă răspunsul în versetul 7, dar versiunea în limba engleză [şi în limba română – n.tr.] face greu de văzut lucrul acesta traducând cuvântul “îndreptăţit” ca şi “izbăvit.” [“eliberat” în limba engleză – n.tr.]. Versetul 7 spune, “căci cine a murit, de drept, este îndreptăţit de păcat.” În orice alt loc în epistolele lui Pavel (26 de întrebuinţări ale verbului dikaiow) înţelesul acestui cuvânt este “a îndreptăţi” sau “a achita” sau “a dovedi.” În nici un alt loc în epistolele lui Pavel cuvântul acesta nu are înţelesul de “eliberat” cu sensul moral al eliberării de sub păcat.

Deci, cum argumentează versetul 7 versetul 6? Versetul 6 spune de fapt, “omul nostru cel vechi a fost răstignit pentru ca să nu mai fim robi ai păcatului.” Acum versetul 7 spune, “Căci [adică, din cauză că] cine a murit, de drept, este îndreptăţit de păcat.” O cât de uşor este să tragem concluzia că din moment ce îndreptăţirea de păcat argumentează că nu mai suntem sub robia păcatului, atunci trebuie că nu înseamnă ceea ce înseamnă de obicei (declaraţia de nevinovăţie), ci mai degrabă o transformarea reală a comportamentului.

Dar aceasta mi se pare o abordare superficială. Pentru acest motiv. Cum sunt oamenii robiţi de păcat? Una din modalităţi este prin ademenirea puternică a păcatului. Păcatul este atrăgător. Şi dacă aceasta este singura cale prin care ne ţine păcatul în robie, atunci probabil că versetul 7 ar trebui să însemne. “Cel ce a murit este izbăvit de această ademenire puternică a păcatului.” Şi “îndreptăţit” nu ar mai avea înţelesul lui obişnuit.

Dar este o modalitate mai profundă prin care păcatul îi robeşte pe oameni, şi-i ţine prizonieri. Şi l-am văzut în ultimii ani făcând lucrarea această oribilă. Păcatul crează o vină care orbeşte şi care face ca o persoană să simtă deznădejdea şi disperarea că nu ar mai putea fi niciodată iertată şi inclusă în rândul celor neprihăniţi. O modalitate mult mai profundă şi îngrozitoare decât robia faţă de atracţia păcatului. Aceasta este robia faţă de disperarea orbitoare a păcatului.

Întrebi o persoană în această robie a păcatului: Nu-ţi dai seama că promisiunea păcatului este o minciună, şi că eşti pe o cale a distrugerii care se termină într-un punct mort? Şi uimitor, persoana aceea s-ar putea să fie de acord cu tine, şi s-ar putea să spună chiar şi ceva de genul acesta, “Ştiu, dar nu este nici o diferenţă. Oricum nu este nici o nădejde pentru mine.” Iată o persoană care nu numai că este în robia atracţiei păcatului, ci chiar mai îngrozitor în robia disperării orbitoare a vinei păcatului. Aceşti oameni nu pot face nici un progres în lupta împotriva ademenirii păcatului, pentru că nu au nici o nădejde că pot scăpa de vina păcatului.

Acum dacă există o astfel de robie, atunci versetul 7 este făcut pentru a descrie remediul. Spune astfel. Versetul 6: “Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului.” Cum aşa? Cum ne eliberează moartea împreună cu Hristos de robia păcatului? Răspunsul versetului 7: merge mai întâi la rădăcinile celel mai adânci ale robiei – nu ademenirea păcatului, ci vina păcatului cea orbitoare şi distrugătoare de nădejde, şi spune: “Căci cine a murit, de drept, este îndreptăţit de păcat.” Vina păcatului este îndepărtată înainte ca atracţia păcatului să fie distrusă.

Ceea ce pe scurt înseamnă: În biruinţa noastră asupra puterii păcatului din vieţile noastre nu ni se dă mai întâi abilitatea morală de a distruge atracţia păcatului; ni se dă mai întâi dreptul legal personal de a distruge disperarea că nu putem fi iertaţi şi declaraţi neprihăniţi. Noi numim aceasta îndreptăţire sau justificare. Ca să spun altfel, îndreptăţirea este temelia sfinţirii, care la rândul ei, este confirmarea faptului că suntem pe calea învierii împreună cu Hristos în uniune cu El.

Aşadar, punctul principal al versetelor 5-10 este acela că uniunea cu Hristos ne asigură viaţa veşnică a învierii plină de bucurie împreună cu Hristos. Şi face lucrul acesta în două moduri: 1) ne uneşte cu Hristos care este viu şi are o viaţă indistructibilă şi nu mai poate muri; şi 2) ne uneşte cu Hristos care ne îndreptăţeşte şi care îndepărtează disperarea orbitoare că suntem fără nădejde în păcatul nostru. Şi din locul acesta al unei nădejdii indistructibile, creştem în abilitatea de a învinge ademenirile înşelătoare ale păcatului, şi ne dăruim vieţile în dragoste.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org