Echipa Mortală a Păcatului şi Legii

Romani 7:7-13

Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: "SĂ NU POFTEŞTI!" 8 Apoi păcatul a luat prilejul, şi a făcut să se nască în mine prin poruncă tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort. 9 Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit. 10 Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea. 11 Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi, porunca aceasta m-a lovit cu moartea. 12 Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună. 13 Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.

Pe unii îi vor ucide iar pe alţii îi vor prigoni

Este un lucru de o sobrietate aparte faptul că cei care aduc vestea bună pot fi trataţi cu dispreţ şi respingere. De exemplu, Isus a spus, “Le voi trimite prooroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni” (Luca 11:49). Şi în alt loc a spus, “Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu” (Matei 24:9). Şi poate cel mai şocant dintre toate: “Va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu” (Ioan 16:2).

“Evanghelie” înseamnă veste bună. Înseamnă “veste bună” în engleza veche, “god spel,” şi înseamnă “veste bună” în greacă, “euanggelion.” Evanghelia creştină este vestea bună. Iar partea tristă este că poţi aduce vestea bună – cea mai bună veste din lume, cea mai bună veste care a existat vreodată, cea mai bună veste care va exista vreodată – şi-i poţi face pe oameni să se mânie, să înjure şi să fiarbă de furie şi batjocură faţă de tine şi chiar să te omoare.

Însă pericolul cel mai mare care ne pândeşte în această situaţie de înţelegere greşită, distorsionare, respingere sau prigoană, este ca noi înşine să încetăm să mai credem că mesajul nostru este vestea bună, şi să începem să-l tratăm ca pe o provocare, sau ca pe o dispută sau ca pe o convocare legală înaintea unui tribunal. O, cât de uşor este să pierdem sensul minunăţiei şi scumpătăţii evangheliei – vestea bună din Romani 1-5 – că Dumnezeu îndreptăţeşte pe cei nelegiuiţi numai prin har, numai prin credinţă, fără fapte, numai pe baza lucrării lui Hristos, nu a lucrării noastre, şi numai pentru slava lui Dumnezeu – că “pe când eram noi fără ajutor, la vremea potrivită Hristos a murit pentru cei nelegiuiţi” – şi “Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi, că pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.”

Aceste adevăruri nu sunt pentru provocare, dispută sau convocare legală înaintea unui tribunal. Ele slujesc în mod deosebit pentru proclamare, celebrare, eliberare şi bucurie. Şi de aceea ar trebui să ne şocheze – chiar dacă Isus a spus că lucrul acesta se va întâmpla – ar trebui să ne şocheze atunci când cea mai bună veste din lume este batjocorită, ridiculizată, distorsionată, pervertită şi respinsă.

Motivul pentru care încep astfel mesajul este pentru că nu vreau să pierdem din vedere lucrul la ce se referă cu adevărat Romani 6 şi 7. Se referă înainte de toate la evanghelia îndreptăţirii celor nelegiuiţi [!] numai prin har, numai prin credinţă, numai pe baza lucrării lui Hristos, numai pentru slava lui Dumnezeu. Se referă înainte de toate la vestea bună că păcătoşii pot avea nădejdea că Dumnezeu ne va salva de propria Sa mânie pe baza a ceea ce a făcut Hristos pentru noi, şi nu pe baza a ceea ce facem noi pentru El.

Distorsionarea veştii bune

Şi cu toate acestea, atunci când Pavel anunţă şi dezvăluie această veste bună glorioasă în Romani 1-5, trebuie să adreseze imediat distorsionarea şi respingerea acestui mesaj. Atunci când Pavel spune în Romani 3:28, “Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii,” şi atunci când spune, în Romani 5:20-21, “Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult; pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru,” au existat oameni care au spus, “Pavele tu transformi harul în permisiunea de a păcătui şi transformi legea în păcat.”

Şi astfel Pavel scrie Romani 6 ca să apere harul. Şi scrie Romani 7 ca să apere Legea. Şi aici suntem acum. Romani 7:7: “Legea este ceva păcătos?” întreabă el. Răspuns: “Nicidecum!” Dar cel care ridică obiecţia merge mai departe: “Pavele, uită-te la ce spui în versetele 9 şi 10. Spui că ‘Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam [adică, odinioară a avut puţină sau niciun pic de cunoştinţă despre păcat sau condamnare sau robie; făcea doar ceea ce voia să facă; i se părea că este liber şi că este viu]; dar când a venit porunca [poate ca un copil sau ca un adolescent care se trezeşte din starea de nepăsare şi libertate a egocentrismului; sau poate ca un om care la convertirea sa vede pentru prima dată adevărata natură a morţii sale spirituale], păcatul a înviat [adică a experimentat păcatul aşa cum este el şi adevărata faţă a răzvrătirii], şi eu am murit [a experimentat în mod subiectiv realitatea obiectivă a condiţiei sale lipsite de nădejde a robiei faţă de păcat, adică moartea spirituală]. Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa [poruncile arătau înspre viaţă, ofereau viaţă, şi nu puteau da viaţă – erau prea slabe şi prea lipsite de putere], mi-a pricinuit moartea.’

“Vezi Pavele, ai spus-o din nou. Ai spus că porunca lui Dumnezeu te-a ucis. Tu faci un ucigaş din Lege. Faci din Lege păcat.” Aşa că Pavel continuă să explice ce vrea să spună în versetul 11. “Nu,” spune el, “ceea ce vreau să spun este aceasta. Când spun că porunca a devenit moarte pentru mine, vreau să spun, ‘Păcatul, luînd prilejul prin poruncă, m-a înşelat şi prin ea m-a omorât.’ Păcatul m-a omorât. Păcatul a adus condamnarea mea mortală. Păcatul a adus experienţa dezastrului meu spiritual. Păcatul a folosit porunca lui Dumnezeu ca pe o armă, dar păcatul este ucigaşul.” Aşadar Pavel concluzionează în versetul 12: “Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.”

Şi apoi în versetul 13 el repetă în limbajul cel mai puternic posibil că păcatul, nu porunca, l-a omorât, “Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.” Acesta este versetul 11 din nou: “Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi, porunca aceasta m-a lovit cu moartea.”

Nu pentru aceasta este Legea

Imaginaţi-vă Legea ca pe bisturiul unui chirurg. Acesta este destinat pentru viaţă şi vindecare. Şi iată că vine păcatul şi ia bisturiul poruncilor lui Dumnezeu şi taie gâturile oamenilor cu el. Lucrul acesta îmi aduce aminte de versul unui cântec al lui Michael Card – cuvintele adresate lui Iuda: “Nu pentru aceasta este un sărut.” Porunca – sfântă, dreaptă, bună – trebuia să fie viaţă pentru mine, şi a devenit moarte pentru mine, deoarece păcatul a luat bisturiul din mâna chirurgului şi cu el mi-a tăiat gâtul şi m-a omorât (versetul 10). Nu pentru aceasta este bisturiul.

De ce ar îngădui Dumnezeu aşa ceva? Pavel răspunde la finele versetului 13: “pentru ca păcatul să se arate afară din cale [=extraordinar, nemăsurat] de păcătos.” Este un lucru păcătos să ucizi; este de două ori mai păcătos să forţezi oameni nevinovaţi ca să te ajute să ucizi. Este un lucru păcătos să otrăveşti un copil; este de două ori mai păcătos să păcăleşti pe o mamă să dea otravă propriului ei copil. Nu fierbi iedul în laptele mamei lui. Nu pentru aceasta este laptele mamei. Este pentru viaţă, nu pentru moarte. Este un lucru păcătos să încalci Legea lui Dumnezeu; este de două ori mai păcătos să foloseşti Legea lui Dumnezeu ca să încalci Legea lui Dumnezeu.

Deci esenţa de până acum în Romani 7 este că motivul pentru care trebuie să murim faţă de Lege nu este pentru că Legea este păcătoasă, ci pentru că Legea este slabă şi vulnerabilă, iar noi suntem afară din cale de păcătoşi. De aceea, Legea nu poate fi mijlocul primordial şi decisiv în îndreptăţirea noastră sau în sfinţirea noastră, deoarece “atunci când vine porunca” păcatul nostru se ridică, vine la viaţă, şi foloseşte porunca ca să ne ucidă, nu ca să ne mântuiască.

Păcatul minte

Cum face păcatul lucrul acesta? Versetul 11 ne dă cuvântul cheie ca să explice cum face păcatul această lucrare de ucidere prin porunci. “Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea.” Păcatul foloseşte poruncile ca să ne amăgească. Păcatul este de fapt un mincinos. Păcatul ucide prin amăgire şi logică superficială. Spune lucruri de genul: “Eşti obosit. Ai nevoie de o odihnă bună peste noapte. Dar eşti încordat şi nu poţi dormi. O pastilă de dormit s-ar putea să te ajute. Prospectul la medicament spune că vei dormi bine dacă iei o pastilă. Nu ţi-ar plăcea un somn cu adevărat minunat, de o sută de ori mai bun decât de obicei? Da? Ei bine, atunci ia o sută de pastile.” Păcatul este un ucigaş, şi ucide prin faptul că face promisiuni pe care nu le poate împlini.

Dacă pieri sub vina şi puterea păcatului, este pentru că eşti amăgit. Păcatul te minte, şi tu-l crezi. Păcatul îţi face promisiuni pe care nu le poate împlini şi tu crezi în aceste promisiuni.

Dar, spui tu, cum face păcatul aşa ceva cu Legea? Ce amăgire foloseşte păcatul atunci când vine porunca? Versetul 11 spune, “Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea m-a amăgit.” Ce minciună – ce jumătate înşelătoare de adevăr – spune păcatul, atunci când se întâlneşte cu porunca lui Dumnezeu? Eu cred că amăgirea păcatului, atunci când acesta întâlneşte poruncile lui Dumnezeu, poate fi rezumată la două minciuni de bază, care sună ca şi cum ar fi contrare; dar ele sunt, în esenţă aceleaşi.

Pe de o parte, păcatul s-ar putea să spună, atunci când întâlneşte poruncile lui Dumnezeu: “Nu poţi păzi aceste porunci, şi nici n-ai vrea să o faci dacă ai putea. Şi astfel nu este nicio nădejde pentru tine dacă există un Dumnezeu sfânt, aşa că ai face mai bine să renunţi la ideea asta şi să alergi după cât mai multă plăcere în viaţă.”

Sau, pe de altă parte, păcatul s-ar putea să spună, atunci când întâlneşte poruncile lui Dumnezeu: “Poţi păzi aceste porunci. Deci foloseşte-ţi toată puterea voinţei tale şi dovedeşte că eşti la fel de bun ca cel de lângă tine, penru ca astfel să fii pregătit pentru judecată.”

Cu alte cuvinte, păcatul ia Legea în mâinile sale şi ne ucide cu una din aceste două tipuri de amăgiri privitoare la viitorul nostru. Fie ne oferă o lipsă de nădejde ameliorată de auto-satisfacere, fie ne oferă o nădejde susţinută de auto-neprihănire. Una, spunându-ţi că nu poţi păzi poruncile şi ca urmare ar trebui să fii fără nădejde. Cealaltă, spunându-ţi că poţi păzi poruncile şi ca urmare ar trebui să fii plin de nădejde. Amândouă sunt minciuni. Şi este sinucidere s-o crezi ori pe una ori pe cealaltă.

Care este remediul?

Care este remediul? Să mori faţă de Lege şi să trăieşti pentru Dumnezeu prin Hristos cel răstignit şi înviat. Evanghelia lui Isus Hristos este remediul. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede (Romani 1:16). Este singurul mesaj din lume care dă nădejde atât celor nelegiuiţi care sunt satisfăcuţi de propriile dorinţe, cât şi celor nelegiuiţi care sunt neprihăniţi în ei înşişi.

Celor fără nădejde care găsesc satisfacţie în propriile dorinţe, Evanghelia le spune: este nădejde pentru voi, deoarece, chiar dacă păcatele voastre ar fi roşii ca purpura, vor fi albe ca zăpada, pentru că Dumnezeu vă va ierta de dragul lui Hristos, dacă-L veţi primi pe El ca pe un dar preţuit şi vă veţi încrede în El.

Iar celor care se încred în propria neprihănire, Evanghelia le spune: există o nădejde adevărată pentru voi, deoarece, chiar dacă neprihănirea voastră este ca nişte haine murdare, ascultarea perfectă a lui Isus vă va fi credidată vouă, dacă-L veţi primi pe El ca pe un dar preţuit şi dacă vă veţi încrede în El.

Deci îţi aduc o veste bună astăzi, fie că eşti unul dintre cei cei fără nădejde şi care caută satisfacţie în propriile dorinţe, fie că eşti unul dintre cei plini de nădejde şi încrezător în propria-i neprihănire. Isus a trăit şi a murit pentru ambele categorii de păcătoşi. Crede în El astăzi. Încrede-te în El ca şi soluţia lui Dumnezeu pentru mântuirea ta. Primeşte-L pe El ca pe comoara vieţii tale.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org