Efectul Ipocriziei, Partea 1

Necinstirea lui Dumnezeu

Romani 2:17-24

Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentrucă eşti învăţat de Lege; tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: "Să nu furi," furi? Tu care zici: "Să nu preacurveşti," preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? Căci "DIN PRICINA VOASTRĂ ESTE HULIT NUMELE LUI DUMNEZEU ÎNTRE NEAMURI," după cum este scris

Avertizare Împotriva Anti-Semitismului

Vreau să încep în această dimineaţă cu o avertizare. Anti-semitismul a fost şi este un mare păcat în lumea aceasta, practicat de-a lungul secolelor de creştini cât şi de necreştini. Prin aceasta vreau să spun că evreii au fost trataţi groaznic pentru singurul motiv că sunt evrei. Doar o privire scurtă asupra a ceea ce s-a întâmplat în 1919, în timpul Revoluţiei bolşevice din Rusia:

Erau nişte bande de tâlhari ucrainieni. Cea mai de temut dintre ele era sub comanda unui anarhist şi anti-semit cu numele Makhno. Oamenii lui Makhno se delectau în "uscarea heringilor" după cum numeau ei procesul spânzurării evreilor. Atârnau mai mulţi oameni de o sfoară neîntinsă, între doi stâlpi; pe măsură ce întindeau sfoara victimile încercau să se agaţe unele de altele în agonia dinaintea morţii, în timp ce oamenii lui Makhno stăteau privind, bând, şi pariind pe cine va rezista cel mai mult. (D. M. Thomas, Alexander Solzhenitsyn: A Century in His Life [New York: St. Martinţs Press, 1998] p. 31)

În Anglia creştină, evreii au fost eliminaţi de pe insulă în 1920 şi nu li s-a permis să mai intre în ţară timp de 365 de ani, până în 1655 când Oliver Cromwell a acordat libertate religioasă puritanilor şi altor non-conformişti. Povestea anti-semitismului este o poveste teribilă şi o menţionez ca avertizare.

Este adevărat că Dumnezeu domneşte peste astfel de lucruri teribile şi chiar le foloseşte uneori pentru a-şi arăta judecăţile Sale (aşa cum profeţii spun foarte clar, Deuteronom 28:20-68; Ieremia 9:16; 24:10; 25:16; Ezechiel 5:17), dar aceasta nu face ca ura sau persecuţia să fie mai puţin păcătoase. Amintiţi-vă cuvintele lui Isus în Matei 18:7, "Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!" Cu alte cuvinte, chiar dacă sunt judecăţi în lumea aceasta orientate asupra Iudeilor sau a Neamurilor, vai de creştinii (sau de alţii) care-şi permit să uzurpe răzbunarea Domnului (Romani 12:19-20).

Menţionez pericolul anti-semitismului pentru că acum Pavel, în acest text, continuă acuzarea pe care o aduce lumii evreieşti păcătoase. Versetul 17: "Tu, care te numeşti Iudeu ..." şi aşa mai departe. Cât de uşor ar fi să transformăm acest pasaj într-o încriminare etnică. Dar nu este aşa ceva. Pavel însuşi era Iudeu, toţi apostolii erau Iudei, şi Isus era Iudeu. Şi în Romani 9:3, Pavel spune că era gata să fie anatema pentru rudele lui trupeşti, Iudei necredincioşi. În Romani 10:1 a spus, "Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mântuiţi." Pavel îşi iubea fraţii Iudei care nu erau creştini, şi şi-a riscat viaţa mereu şi mereu pentru mântuirea lor.

Atât Iudeii Cât şi Neamurile Au Nevoie de Evanghelie

Scopul acestor versete nu este o incriminare etnică, ci o argumentare că Iudeii – împreună cu toate Neamurile – sunt păcătoşi ca şi noi, şi au nevoie de Evanghelie, în ciuda faptului că au atât de multe avantaje în Lege. Reţineţi de unde vine şi încotro se îndreaptă Pavel în cartea sa. El vine de la afirmaţia măreaţă despre Evanghelie din Romani 1:16-17, "Căci Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, întâi a Iudeului, şi apoi a Grecului, deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă." Cu alte cuvinte, neprihănirea pe care o cere Dumnezeu de la noi – dar pe care noi nu o avem şi nu o putem produce în stricăciunea noastră – o face El disponibilă acum prin credinţa în Hristos (vezi Romani 3:21-24).

Apoi în Romani 1:18, Pavel începe să explice de ce au nevoie disperată de această Evanghelie atât Iudeii cât şi cei care nu sunt Iudei. Mai întâi, în Romani 1:19-32, tratează lumea coruptă din punct de vedere moral a Neamurilor; apoi tratează lumea cu standarde morale mai înalte pentru a arăta că şi ei sunt păcătoşi, şi că Iudeii se află printre aceia cu standardele cele mai înalte din lumea antică păgână. Deci Pavel trebuie să arate că şi ei au nevoie Evanghelia lui Hristos pentru mântuire. Ţinteşte spre Romani 3:9, "Ce urmează atunci? Suntem noi [Iudeii] mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat."

Deci scopul acestui text nu este să-i izoleze pe Iudei ca fiind depravaţi ca nimeni alţii. Ci scopul este acela că până chiar şi standardele lor morale mai înalte – până chiar şi faptul că aveau Legea lui Dumnezeu – nu-i exclude de la nevoia de a auzi şi de a crede Evanghelia lui Hristos. Ei sunt sub puterea păcatului, la fel ca şi restul lumii. Pavel ţinteşte să arate că toţi – şi noi, nu numai ei – suntem păcătoşi şi avem nevoie de mântuirea care vine numai prin Evanghelia lui Hristos. Acesta este un act de dragoste arătat Iudeilor şi Neamurilor, chiar şi atunci când este interpretat ca fiind arogant sau umilitor.

"Îl Necinsteşti pe Dumnezeu?"

Care, este atunci scopul specific al textului de astăzi, din Romani 2:17-24? Punctul principal se găseşte în versetul 23: "Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?" Răspunsul la această întrebare este, da. Ştim lucrul acesta pentru că versetul 24 presupune "da" ca şi răspuns. Pavel îl pune sub forma unei întreabări ca să-şi ajute cititorii să fie oneşti cu ei înşişi: Pune această întrebare şi răspunde la ea. Cercetează-ţi propria inima. Nu aşa se întâmplă lucrurile?

Deci însemnătatea versetului 23 este: "Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea Legii." Punctul principal al acestui pasaj este că Iudeii, împreună cu toată lumea, îl necinstesc pe Dumnezeu. Spun, "împreună cu toată lumea," din cauza a ceea ce am văzut în Romani 1:21 – că lumea întreagă a Neamurilor a fost găsită vinovată de acelaşi lucru: "Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu i-au mulţumit."

Se poate ca Iudeii şi cei temători de Dumnezeu din rândul Neamurilor să fi auzit lucrul acesta şi să fi spus, "Aşa este, acei păgâni nereligioşi şi fără Dumnezeu Îl necinstesc pe Dumnezeu.” Dar Pavel se străduieşte din greu începând cu Romani 2:1, ca să spună, "Lucrurile nu stau mai bine printre oamenii cu standarde morale înalte, fie ei chiar şi Iudei. Şi ei îl necinstesc pe Dumnezeu.”

Deci marea temă în aceste capitole este cinstea – sau slava – lui Dumnezeu. Este esenţial să vedem lucrul acesta. Dacă vrem să gândim biblic – să gândim aşa cum au gândit apostolii şi aşa cum gândeşte Dumnezeu, nu vorbim simplu doar despre faptul că toţi sunt păcătoşi; ci suntem mai specifici şi întrebăm, "Ce este păcatul?" Ce stă la baza corupţiei şi stricăciunii noastre ca fiinţe omeneşti? Ce este în neregulă cu noi? De ce este atât de mult rău în lume şi care este esenţa acestui rău?

Esenţa Răului – Necinstirea lui Dumnezeu

Bazat pe ceea ce am văzut în Romani 1:21 (păgânii îl necinstesc pe Dumnezeu) şi Romani 2:23 (Iudeii îl necinstesc pe Dumnezeu), înţelegem că esenţa răului este necinstirea lui Dumnezeu. Răul este simţirea şi gândirea şi acţiunea care-L tratează pe Dumnezeu ca nefiind infinit de valoros şi împlinitor pentru noi. Deci când ajungem la Romani 3:23 şi Pavel ne dă propria sa definiţie a păcatului, iată ceea ce spune el: "Nu este nici o deosebire, căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu." Esenţa păcatului este lipsa slavei lui Dumnezeu, adică, a nu trata slava lui Dumnezeu pentru ceea ce este ea în realitate – cea mai valoroasă realitate şi cea mai satisfăcătoare comoară din univers.

De aceea avem cu toţii nevoia să fim mântuiţi. De aceea avem nevoie de un dar al unei neprihăniri care nu este a noastră. Noi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Sau cum spune Romani 1:21, "nu L-am proslăvit ca Dumnezeu, nici nu i-am mulţumit." Sau cum spune în Romani 2:23, " prin călcarea acestei Legi Îl necinsteşti pe Dumnezeu."

O cât de mult avem nevoie să auzim lucrul acesta astăzi, pentru că aproape toate forţele din jurul nostru ne îndeamnă să gândim la păcat – dacă ne gândim vreodată la el – ca la o jignire îndreptată împotriva omului, şi nu împotriva lui Dumnezeu. Răul este atunci când omul este rănit, nu când Dumnezeu este necinstit. Răul este atunci când eu sunt abuzat, nu când Dumnezeu este necinstit. Răul este atunci când eu sunt ameninţat, nu când Dumnezeu este necinstit. Avem nevoie să auzim mărturia necontenită a lui Pavel cu privire la înţelegerea din perspectiva lui Dumnezeu a păcatului şi neprihănirii. Numai aceasta ne va pregăti să înţelegem şi să primim Evanghelia darului neprihănirii lui Dumnezeu. Şi acesta este scopull lui Pavel în aceste capitole – să-i pregătească pe Iudei şi pe Neamuri să înţeleagă şi să primească Evanghelia.

Acum punem întrebarea, cum a fost Dumnezeu necinstit printre Iudei? Săptămâna viitoare vom răspunde la întrebarea aceasta din versetele 17-22. Vom întreba, Cum poate Pavel afirma că Iudeii erau hoţi şi preacurvari şi jefuitori de temple, când nu aceasta era reputaţia lor principală? Ne vom întoarce la aceasta.

Distrugând Reputaţia lui Dumnezeu

Dar astăzi întrebăm: Cum era Dumnezeu necinstit conform cu ceea ce spune Romani 2:24? Aici Pavel citează un profet din Vechiul Testament ca să explice şi să sprijine afirmaţia sa din versetul 23 că Iudeii "îl necinstesc pe Dumnezeu." El spune, "Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? Căci [şi aici citează din Isaia 52:5] 'DIN PRICINA VOASTRĂ ESTE HULIT NUMELE LUI DUMNEZEU ÎNTRE NEAMURI,' după cum este scris." Cu alte cuvinte, necinstirea pe care Pavel o are în minte este aceea că reputaţia lui Dumnezeu între Neamuri este murdărită. Neamurile privesc la poporul lui Dumnezeu şi nu au o părere prea bună despre Dumnezeul lor. Citatul din Isaia se referea la batjocura pe care a primit-o Israel din partea Neamurilor când Israel a mers în captivitate. Ştim că păcatul Israelului i-a dus pe aceştia în captivitate. Deci prin călcarea legii, aşa cum se spune în versetul 23, Iudeii L-au necinstit pe Dumnezeu. Au adus dispreţ asupra numelui lui Dumnezeu.

Lucrul acesta a fost exact opusul motivului pentru care Dumnezeu i-a ales pe Israeliţi. "pe toţi ceice poartă Numele Meu şi pe cari i-am făcut spre slava Mea, pe cari i-am întocmit şi i-am alcătuit." Ei au fost creaţi (Isaia 43:7) şi aleşi pentru slava lui Dumnezeu – pentru a reflecta vrednicia, frumuseţea, măreţia, încrederea şi excelenţa Sa atot-satisfăcătoare. Dar în loc de aceasta, ei au trăit ca şi cum Dumnezeul lor nu avea valoare pe când lumea avea valoare. Şi Dumnezeu i-a dat în mâna duşmanilor lor. Rezultatul a fost că Dumnezeu a fost ridiculizat şi reputaţia Lui a fost diminuată.

Esenţa a tot ceea ce am spus este că păcatul înseamnă "a fi lipsit de slava lui Dumnezeu" (3:23), şi că Iudeii, ca de altfel şi Neamurile, sunt sub puterea păcatului (3:9). Noi toţi l-am necinstit pe Dumnezeu. Aceasta este situaţia noastră. Acesta este pericolul nostru şi responsabilitatea noastră. Acesta este blestemul nostru, vina noastră şi robia noastră. Nu iubim slava lui Dumnezeu. Sau, aşa cum spune Romani 1:23, am "schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană."

Vestea Bună

Evanghelia este vestea bună că Dumnezeu L-a trimis în lume pe Fiul Său, Isus, pentru a îndrepta starea aceasta – în trei feluri.

  1. Isus a venit ca să dovedească vrednicia slavei lui Dumnezeu trăind pentru ea cu toată puterea Sa (Ioan 17:4) şi murind pentru a arăta că se merită să faci cel mai mare sacrificiu posibil (Ioan 12:27-28; Romani 3:25-26).
  2. Isus a venit să ne salveze de mânia lui Dumnezeu îndreptată împotriva a tot ceea ce necinsteşte slava Sa. El a făcut aceasta murind în locul nostru şi devenind pentru noi o neprihănire pe care noi n-am fi putut-o obţine niciodată (Romani 3:24; Filipeni 3:9; 2 Corinteni 5:21) – neprihănirea pe care o avem prin unirea noastră cu Hristos, crezând în El (Romani 3:21).
  3. Isus a venit să ne schimbe în acel fel de oameni care preţuiesc slava lui Dumnezeu mai presus de orice şi care trăiesc pentru a arăta valoarea Sa (Matei 5:16; 1 Corinteni 10:31; 1 Petru 4:11).

De exemplu, deschideţi cu mine la Romani 15:8-9. De ce a venit Hristos? De ce există o Evanghelie creştină? De ce există cartea Romani? De ce există Biserica Baptistă Bethlehem? De ce există o salvare a sufletului tău? Iată răspunsul lui Pavel, dat ca răspuns direct la problema necinstirii lui Dumnezeu în lume şi în vieţile noastre: "Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur [=al Iudeilor], ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu, şi să întărească făgăduinţele date părinţilor; şi ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui."

Deci Pavel menţionează un scop al venirii lui Hristos relaţionat la Iudei şi un scop al venirii lui Hristos relaţionat la Neamuri. Pentru Iudei este ca să confirme faptul că Dumnezeu este credincios,  demn de încredere. Pentru a dovedi adevărul spuselor Sale. Cu alte cuvinte, pentru a confirma şi a restaura onoarea şi integritatea lui Dumnezeu. Şi pentru Neamuri, versetul 9 spune, Hristos a venit ca Neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru mila Lui. Cu alte cuvinte, Hristos a venit să restabilească onoarea lui Dumnezeu – slava lui Dumnezeu – pentru Iudei şi pentru Neamuri, adică, să repare ceea ce Romani 1:19-3:20 spune că a fost distrus.

Toţi Au Păcătuit

Aici ne aflăm în această dimineaţă. Nimeni din această cameră nu iubeşte slava lui Dumnezeu aşa cum ar trebui. Am păcătuit cu toţii. L-am necinstit pe Dumnezeu. Am schimbat slava Sa pentru icoane. El nu este apreciat, preţuit, admirat şi iubit nici măcar cât o fărâmă din cât merită. Deci am păcătuit. Suntem sub puterea păcatului. Şi suntem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu.

Singura noastră speranţă este că Hristos a venit ca să schimbe starea aceasta. Pentru a restabili slava lui Dumnezeu pe care noi am depreciat-o. Pentru a ne îmbrăca cu o neprihănire pe care nu o putem obţine singuri pentru noi înşine. Şi pentru a ne schimba în acel fel de oameni care găsesc plăcere în slava lui Dumnezeu şi în cinstirea Lui mai presus de orice.

Aş dori să încheiem cu un timp de rugăciune ca Dumnezeu să vină şi să ne salveze de necredinţa care face ca alte lucruri să pară mai atrăgătoare decât Dumnezeu.


© Desiring God

Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi: De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org