Plăcerea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa

Psalmul 104:31:

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

În primul nostru mesaj din această serie despre plăcerile lui Dumnezeu am văzut faptul că Dumnezeu  Îşi găseşte plăcere în Fiul Său. Din veşnicie, Dumnezeu a fost bucuros cu înflăcărare de părtăşia din sânul Sfintei Treimi. El este extrem de satisfăcut când Se uită la imaginea nemărginită a perfecţiunii Lui, reflectată în strălucirea chipului Fiului Său.

Apoi am văzut că una din lecţiile demne de învăţat din această bucurie divină este că Dumnezeu este complet în Sine Însuşi. El nu are deficienţe. Şi, prin urmare, El nu poate fi mituit cu ceva ce Şi-ar dori, şantajat cu vreo slăbiciune sau constrâns de vreo putere superioară. Şi, astfel, tot ceea ce face, El face, nu supus vreunei constrângeri, ci conform bunei Sale plăceri. El este liber, şi găseşte plăcere în tot ceea ce face.

Astăzi ne îndreptăm spre Iată unul dintre cele mai uimitoare lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut: El a creat universul, şi ce univers! Şi există două întrebări la care o să încerc să răspund:

Îşi găseşte Dumnezeu plăcerea în creaţie?

Şi dacă da, de ce?

1. Îşi găseşte Dumnezeu plăcerea în creaţie?

La prima întrebare aş răspunde cu un răsunător: „DA!” Dumnezeu, într-adevăr, găseşte plăcere în creaţie.

Mărturia din Geneza 1

De unde ştim aceasta? Geneza 1 ne prezintă nu numai actul unei creări ordonate realizate de Dumnezeu, dar şi răspunsul lui Dumnezeu la creaţia Sa. Numărăm 5 ipostaze în care Dumnezeu face un pas înapoi din locul în care Se află şi Îşi evaluează creaţia. De fiecare dată textul spune: „Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun” (vv. 4, 12, 18, 21, 25). Şi după ce toate erau gata şi bărbatul şi femeia au fost creaţi după chipul Său, spune: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune”.

Eu înţeleg prin aceasta că Dumnezeu a găsit plăcere în lucrarea Lui. Când S-a uitat la ea, i-a făcut plăcere. El a fost mulţumit şi bucuros de efortul Lui creativ.

Mărturia din Psalmul 104

Textul de astăzi, Psalmi 104, este un cântec ce exprimă bucuria pe care Dumnezeu o are în creaţia Lui. Versetul-cheie pentru scopul nostru este versetul 31:

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!” (Psalmi 104:31)

Aceasta nu este o rugăciune pentru ceva ce s-ar putea să nu se întâmple. Psalmistul nu intenţionează să spună: „O, nădăjduiesc ca Dumnezeu să Se bucure de lucrările Lui, dar nu sunt sigur că o va face.” Dacă acesta ar fi înţelesul, atunci prima parte a versetului ar trebui să aibă acelaşi înţeles:„O, nădăjduiesc ca slava lui Dumnezeu să ţină în veci, dar nu sunt sigur că aşa va fi.”

Aceasta nu este cu siguranţă ceea ce a intenţionat. Încrederea tare ca o stâncă a întregii Biblii este, nu numai că slava Domnului va ţine în veci, dar şi că va acoperi întregul pământ la fel cum apele acoperă fundul mării (Numeri 14:21; Habacuc 2:14).

Psalmistul nu se roagă ca o incertitudine să se întâmple. El se bucură datorită unei certitudini ce se va întâmpla. Nu este nicio îndoială în spatele strigătului: „ În veci să ţină slava Domnului! ” Şi nu este nicio îndoială în spatele strigătului: „Să Se bucure Domnul de lucrările Lui! ”.

Deci răspunsul la prima întrebare este DA! Dumnezeu găseşte plăcere în creaţia Lui. El Se desfată de lucrarea mâinilor Lui.

De ce este important să punem următoarea întrebare?

Acum, întrebarea este DE CE?

Sunt două argumente pentru care întrebarea este aşa de importantă pentru mine.

1. Primul este faptul că mă simt obligat să explic de ce această plăcere a lui Dumnezeu în creaţia Sa nu este un act de idolatrie.

De ce nu este această plăcere pe care o are Dumnezeu în creaţia Lui o dezonoare pentru Fiului lui Dumnezeu? De ce nu ar trebui Fiul să fie gelos? Ar trebui Tatăl cu adevărat să-Şi împartă afecţiunea Lui cu lumea? Nu ar trebui să fie El satisfăcut pe deplin de frumuseţea perfecţiunii Lui Însuşi reflectată înapoi către El prin Fiul Său?

2. Celălalt argument pentru a întreba de ce Dumnezeu Se desfată în creaţia Sa este că avem nevoie să ştim aceasta înainte ca desfătarea însăşi să poată să ne spună foarte mult despre caracterul lui Dumnezeu.

Doi oameni pot dori acelaşi lucru pentru motive aşa de diferite, încât unul este onorabil, iar altul este corupt.

2. De ce găseşte Dumnezeu plăcere în Creaţia Lui?

Aşadar, măcar pentru aceste două argumente haideţi să încercăm să răspundem la întrebarea de ce găseşte Dumnezeu plăcere în creaţia Lui. Voi încerca să sintetizez răspunsul în cinci afirmaţii bazate pe acest psalm şi pe alte pasaje din Scriptură.

Aceste afirmaţii despre motivul pentru care Dumnezeu Se desfată în creaţia Sa nu sunt cu adevărat argumente separate, pentru că se suprapun mult. Dar fiecare exprimă puţin diferit argumentul principal. Deci, haideţi să începem cu argumentul principal care mi se pare că este chiar aici în versetul 31:

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!” (Psalmi 104:31).

Ceea ce acest verset îmi sugerează este că bucuria pe care Dumnezeu o are în lucrările Lui este datorată faptului că acestea sunt expresia slavei Lui. Cu alte cuvinte, cred că cele două părţi ale acestui verset sunt relaţionate cumva în felul următor: „Atât timp cât slava Domnului va ţine peste lucrările Lui, Dumnezeu Se va bucura într-adevăr de lucrările Lui.” Sau ai putea spune: „În veci să ţină slava Domnului, astfel ca Domnul să Se bucure de lucrările Lui!” Deci, prima şi cea mai importantă afirmaţie a mea este următoarea:

1. Dumnezeu Se bucură de lucrările Lui, pentru că lucrările Lui sunt o expresie a slavei Lui.


Acesta este un lucru pe care Psalmul 19 îl face foarte clar:

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. (Psalmul 19:1)

Deci, cel mai important argument pentru care Dumnezeu Se desfată în creaţia Lui este faptul că El vede reflexia slavei Lui Însuşi, şi, prin urmare, El nu este un idolatru atunci când Se desfată în lucrarea Lui.

Dar cum rămâne cu Fiul lui Dumnezeu? Înseamnă aceasta că creaţia este în competiţie cu Fiul pentru afecţiunea Tatălui? Să ne aducem aminte că Fiul, de asemenea, este numit „oglindirea slavei” lui Dumnezeu. (Evrei 1:3) Se desfată Dumnezeu parţial în Fiul şi parţial în creaţie? Îl lipseşte creaţia pe Fiul de oricare din desfătările Tatălui? Ar trebui Fiul sa fie gelos pe creaţie?

Nu. Înainte de creaţie Tatăl şi Fiul Se bucurau Unul de Altul cu o satisfacţie deplină. Şi când a venit vremea pentru creaţie Biblia spune că amândoi, Tatăl şi Fiul, au fost activi în lucrarea creaţiei (1 Corinteni 8:6; Coloseni 1:16).

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El” (Ioan 1:1; 3)

Cu alte cuvinte, lucrarea creaţiei nu este doar lucrarea Tatălui, deşi El a trebuit să satisfacă o nevoie pe care Fiul nu a putut să o împlinească. Şi lucrarea creaţiei nu a fost nici doar lucrarea Fiului, deşi El a trebuit să satisfacă o nevoie pe care Tatăl nu a putut să o împlinească. În schimb a fost lucrarea amândurora împreună.

Şi astfel, atunci când Biblia ne spune că creaţia exprimă slava lui Dumnezeu, noi nu trebuie să înţelegem doar slava Tatălui, sau slava Fiului, ci mai degrabă slava pe care o au împreună. Şi slava pe care o au împreună este acea bucurie reciprocă care se revarsă datorită perfecţiunii Celuilalt. Deci, creaţia este o expresie a revărsării acelei vieţi şi bucurii pe care Tatăl şi Fiul le au datorită Celuilalt.

Nu există nicio competiţie sau gelozie în divinitate. Fiul şi Tatăl sunt în mod egal slăviţi prin creaţie, pentru că creaţia este revărsarea bucuriei pe care Ei o au datorită Celuilalt. Aşadar, prima şi cea mai importantă afirmaţie pe care o putem face despre motivul pentru care Dumnezeu Se bucură de lucrarea Lui de creaţie este că creaţia este o expresie a slavei Lui.

2. Dumnezeu Se bucură de lucrărilor creaţiei, pentru că ele Îl laudă.

În Psalmul 148 psalmistul cheamă creaţia însăşi să-L laude pe Domnul:

Lăudaţi-L, soare şi lună, lăudaţi-L, toate stelele luminoase! Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri! Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit, şi au fost făcute, …Lăudaţi pe Domnul de jos de pe pământ, balauri de mare şi adâncuri toate” (Psalmul 148:3-5; 7)

Ce înseamnă aceasta? Am putea spune că soarele, luna şi stelele Îl laudă pe Dumnezeu prin mărturia pe care ne-o fac nouă despre El. Acest lucru ar fi adevărat – acesta îl spune Psalmul 19. Dar cum rămâne cu versetul 7: „Lăudaţi pe Domnul…balauri de mare şi adâncuri toate! ”?

Una dintre poeziile mele preferate este „Elegie scrisă într-un cimitir de ţară” ["Elegy Written in a Country Churchyard"] de Thomas Gray, în 1751. Una dintre strofe spune:

Atâtea rare pietre nestemate
Rămân în peşteri din adânc de mare!
Atâtea flori răsar, necontemplate,
Şi-şi pierd, pustii, mireasmă şi culoare!
1

Gray a fost mişcat de gândul că în adâncurile măriilor sunt minunate pietre nestemate pe care niciun ochi uman nu le va vedea vreodată, şi că în pustii îndepărtate milioane de flori înfloresc, se înroşesc în culori vii, răspândesc o mireasmă dulce, şi niciodată nu sunt atinse, văzute sau mirosite de către nimeni – cu excepţia lui Dumnezeu!

Psalmistul este mişcat de acelaşi lucru, pare-se, în versetul 7: „Lăudaţi pe Domnul … balauri de mare şi adâncuri toate!” El nici măcar nu ştie cum este în toate adâncurile măriilor! Deci, lauda adâncurilor nu este doar ceea ce se poate mărturisi omului.

Mi se pare că creaţia Îl laudă pe Dumnezeu prin simplul fapt că este ceea ce a fost creată să fie în toată varietatea sa incredibilă. Şi datorită faptului că creaţia este dincolo de conştienţa omenirii (în întinderile spaţiului, şi pe înălţimile munţilor şi pe fundul mării), nu a fost creată doar ca să servească scopurilor ce au de-a face cu noi. A fost creată pentru desfătarea lui Dumnezeu.

Ranger Rick 2 ajunge în casa noastră. O deschid şi citesc despre păianjenul european de apă care trăieşte pe fundul lacului, dar respiră aer. Face o tumbă la suprafaţa apei şi prinde o bulă de aer, şi o ţine lângă orificiile de respiraţie la mijlocul corpului în timp ce înoată la fundul lacului, unde toarce o pânză de mătase lângă o plantă de mare. Apoi merge înapoi sus şi aduce jos bulă după bulă, până când se formează un mic balon de aer, unde poate trăi, mânca şi se poate înmulţi.

Am stat cu gura căscată şi m-am gândit că Dumnezeu zâmbeşte şi zice: „ Da, John, şi Eu m-am bucurat de această mică piesă de artă pentru 10.000 de ani înainte ca cineva pe pământ să ştie că există. Şi dacă ai ştii numai cât de multe milioane de alte minuni se află dincolo de priveliştea ta, minuni pe care Eu le privesc cu bucurie în fiecare zi!”

Chiar aici în textul nostru, Psalmul 104:25-26, se spune:

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari. Acolo în ea umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei”.

De ce a făcut Dumnezeu balaurii de mare? Doar ca să se joace, să zburde, în ocean unde niciun om nu-i poate vedea, ci doar Dumnezeu. Oceanul plin de forfotă declară slava lui Dumnezeu şi Îl laudă la o sută de mile (1,609 kilometri) depărtare de orice ochi uman. Aceasta este a doua afirmaţie de ce Dumnezeu Se bucură de lucrările Lui.

3. Dumnezeu Se bucură de lucrările creaţiei, pentru că ele descoperă înţelepciunea Lui incomparabilă.

Priviţi la versetul 24:

Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin de făpturile Tale” (Psalmi 104:24).

Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune! ” Cu alte cuvinte, Domnul Se desfată de expresiile înţelepciunii Sale. În mod absolut, universul este o capodoperă de înţelepciune şi ordine. Sau dacă iei o parte din el, de exemplu trupul uman – ce lucrare uimitoare de înţelepciune şi ordine! Cine poate pătrunde creierul uman şi misterul minţii şi al trupului!

Lumea este plină de înţelepciunea lui Dumnezeu. Luaţi diatomeele 3 ca exemplu. În decembrie Ranger Rick a publicat fotografii color ale diatomeelor microscopice. Există 10.000 de specii cunoscute de diatomee! Într-o linguriţă cu apă dintr-un lac ar putea fi un milion de aceste plante invizibile micuţe. Şi ce fac ele în timp ce Îl desfată pe Dumnezeu cu frumuseţea lor microscopică? Fac tone şi tone de oxigen astfel încât animalele din apă să poată respira!

Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune.

Psalmistul, pur şi simplu, se minuna la felul cum totul lucrează împreună. Vedeţi aceasta în versetul 14:

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri, pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană” (Psalmi 104:14).

Ce experinţă uimitoare este atunci când Dumnezeu ne acordă un moment în care nu luăm nimic ca de apucat, dar privim lumea ca şi când a fost inventată ieri! Cum ne-am minuna de înţelepciunea lui Dumnezeu!

… Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă” (Isaia 40:28).

4. Dumnezeu Se bucură de lucrările creaţiei, pentru că ele descoperă puterea Lui incomparabilă.

În Isaia 40:26, Isaia se uită în sus la cerul plin cu stele – poate într-o noapte la fel cum îmi amintesc eu, pe un munte în Utah, în septembrie 1968, atunci când cerul a fost literalmente un aşternut de lumină şi o stea nu putea fi deosebită de altă stea – el se uită în sus şi spune:

Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte”.

Dacă Isaia a fost impresionat de puterea lui Dumnezeu de a crea, de a numi şi de a susţine fiecare stea pe cer pe care el o putea vedea, cum ar fi închinarea lui astăzi, dacă i s-ar arăta că cele mai apropiate dintre aceste stele de pe cer - Alpha Centauri şi Proxima Centauri -, sunt la 25 de milioane de mile depărtare şi că ceea ce el a văzut pe acel cer de seară a fost o foarte mică pată din galaxia noastră care are în ea o sută de miliarde de stele, şi că dincolo de galaxia noastră sunt milioane de galaxii?

Ce este acest univers decât demonstraţia abundentă a incredibilelor, incomparabilelor, inimaginabilelor exuberanţe, înţelepciuni, puteri şi măreţii ale lui Dumnezeu! Şi ce Dumnezeu trebuie să fie! Ce Dumnezeu trebuie să fie!

Iar acest lucru mă aduce la ultima afirmaţie.

5. Dumnezeu Se bucură de lucrările creaţiei, pentru că ele ne arată, dincolo de ele însele, spre Dumnezeu Însuşi.

Dumnezeu intenţionează ca noi să fim impresionaţi şi să ne inspire teamă prin lucrarea Lui de creaţie. Dar nu de dragul Lui Însuşi! El doreşte ca noi întotdeauna să privim la creaţia Lui şi să spunem: „Dacă lucrarea mâinilor Lui este atât de plină de înţelepciune, putere, măreţie, maiestate şi frumuseţe, cum trebuie să arate Acest Dumnezeu în Sine Însuşi!”

Acestea nu sunt decât culisele slavei Lui văzute prin nişte ochelari întunecoşi. Cum va fi să Îl vedem pe Creatorul Însuşi! Nu lucrările Lui! Nici măcar un miliard de galaxii nu vor satisface sufletul uman. Dumnezeu şi Dumnezeu numai este împlinirea sufletului!

Şi astfel textul nostru se apropie de sfârşit în felul acesta (Psalmul 104:31-34):

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui! El priveşte pământul, şi pământul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă. Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi. Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul. Să piară păcătoşii de pe pământ, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

La sfârşit, nici mările, nici munţii, nici canioanele, nici norii, nici galaxiile nu vor fi cele ce vor umple inimile noastre pe deplin cu uimire, şi nici cele ce vor umple gurile noastre cu laudă veşnică. Ci va fi Dumnezeu Însuşi!


© Desiring God

Permisiuni: Aveţi dreptul şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, dacă nu se alterează formularea sub orice formă, şi dacă nu se cere plată dincolo de costul de reproducţie. Pentru postări online un link către acest document pe pagina noastră web este de preferat. Pentru orice excepţie de la acestea trebuie primit acordul de la Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea declaraţie pe orice copie distribuită: De John Piper.

© Desiring God. Website: desiringGod.org


1 Traducere în limba română de Teodor Boşca (1922-1987), http://193.226.7.140/~laszlo/Bosca.pdf, pag. 85

2 Ranger Rick este o revistă despre natură pentru copii publicată în Statele Unite ale Americii de departamentul de educaţie al organizaţiei private, non-profit National Wildlife Federation, http://en.wikipedia.org/wiki/Ranger_Rick; http://en.wikipedia.org/wiki/National_Wildlife_Federation;

3 Clasă de alge microscopice monocelulare brune-gălbui, cu corpul închis între două valve silicioase, de forma unui capac de cutie, sau algă care face parte din această clasă, http://dexonline.ro/definitie/diatomee;

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org