Mânia lui Dumnezeu împotriva înăbuşirii adevărului

Romani 1:18

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului; 17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "CEL NEPRIHĂNIT VA TRĂI PRIN CREDINŢĂ." 18 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. 19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. 20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi, 21 fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înebunit; 23 şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

Analiză actualizată – specialiştii care se învârt în jurul adevărului

La ultima noastră întâlnire am pătruns într-o secţiune a epistolei lui Pavel către Romani care este aşa de actuală prin analiza ei asupra condiţiei umane că aproape că îţi taie respiraţia. Vom vedea în săptămânile următoare cum se relaţionează epistola la evoluţia naturală, la problema homosexualităţii şi la anumite boli transmise pe cale sexuală, şi vom vedea cum se relaţionează la insolenţa, aroganţa şi lipsa de respect a multor tineri faţă de părinţii lor şi faţă de alţii în autoritate.

Astăzi vom vedea cât de relevantă este epistola către Romani privind la fenomenul contemporan al "specialistului care se învârte în jurul adevărului" – persoana a cărei slujbă este să testeze vântul opiniei publice cu degetul ridicat în aer şi apoi să decidă cum să încline faptele pentru a le face să sune mai atrăgător, neavând nici un pic de respect sau având foarte puţin respect faţă de adevăr. Aceştia sunt oamenii care trăiesc pe baza sondajelor, şi nu pe baza principiilor. Despre aceasta vorbeşte textul de astăzi.

Dar ca să nu devenim neprihăniţi în noi înşine (aşa cum ne avertizează Romani 2:1 cu putere: "Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri"), trebuie să ştiţi că fiecare din noi este un doctor titirez prin natura noastră. Fiecare din noi este înclinat să pună eşecurile sale în cea mai bună lumină şi eşecurile adversarilor în cea mai proastă lumină. Noi vorbim despre propriile noastre păcate cu cuvinte moi şi-i străpungem pe alţii cu cuvinte dure. Sau mai rău, vedem păcatele altora şi suntem orbi la ale noastre. Şi când adevărul ne va încolţi, ne vom eschiva, îl vom distorsiona, îl vom evita, vom induce în eroare, şi vom minţi. Şi când aceasta nu merge în a suprima adevărul, vom trece la a blama, acuza şi devia de la el - orice pentru a înăbuşi adevărul ca nu cumva să aibă efectul deplin în vieţile noastre. Despre asta vorbeşte Romani 1:18b. Este atât de relevant încât îţi taie respiraţia.

Noi toţi, nu numai politicienii

Totuşi noi nu vorbim despre politicieni aici. Vorbim despre oameni în general. Aşa sunt eu, fără lucrarea harului suveran din viaţa mea. Aşa eşti tu, fără de mila lui Dumnezeu. Ar fi o nebunie în această dimineaţă să transformăm acest text într-un comentariu cu privire la suprimarea adevărului prin actul de guvernare. Aplicaţia aceea ar fi mult prea mică şi ne-ar lăsa pe toţi cei de aici fără o responsabilitate – ceea ce nu este cazul în ce priveşte Scriptura sau predicarea. Problema în această dimineaţă este inima ta şi inima mea şi cum înăbuşim noi adevărul în nelegiuire. Acest text nu se referă la o clasă politică sau la o clasă de oameni răi. Ci se referă la umanitate. Concluzia vine în Romani 3:9-10, "fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat, după cum este scris: "Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar." Şi versetul 13 adaugă, "Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele."

Deci problema din această dimineaţă este cum pot fi eliberaţi din sclavie şi mântuiţi oameni ca şi noi, care sunt predispuşi din naştere să distorsioneze şi să suprime adevărul. Să ne uităm înapoi la Romani 1:17 - există un dar fără plată al neprihănirii care vine de la Dumnezeu pentru toţi cei ce se încred în Isus Hristos.

Iată textul (Romani 1:18): "Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşă adevărul în nelegiuirea lor."

Iată deci: oameni neevalvioşi, oameni nelegiuiţi – aşa cum suntem toţi fără lucrarea harului – suprimă adevărul în nelegiuire. Dar cum funcţionează lucrul acesta? Cum arată o asemenea suprimare a adevărului? Şi care este remediul?

Avem mai multe întrebări înaintea noastră. Să începem cu acestea: Ce adevăr este suprimat? Şi ce înseamnă că noi îl suprimăm în "nelegiuire"?

Care este adevărul pe care-l suprimăm?

Care este adevărul pe care-l suprimăm? Răspunsul este dat în următoarele versete. Citiţi cu mine de la versetul 19 înainte.

[Care înăduşă adevărul în nelegiuirea lor] fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu [primul indiciu: adevărul suprimat este ceva ce cunoaştem despre Dumnezeu], le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. (20) În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui [acum devine specific: iată adevărul care este cunoscut despre Dumnezeu din lumea creată], puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi, [aici este adevărul obiectiv despre Dumnezeu pe care-l suprimăm – puterea Sa veşnică şi dumnezeirea – dar acum el ne spune că mai este un adevăr subiectiv, şi anume, răspunsul pe care noi ar trebui să-l avem faţă de acest adevăr despre Dumnezeu] (21) fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit [literal, nu L-au glorificat] ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit.

Acesta este adevărul: ar trebui să-L slăvim pe Dumnezeu şi să-I mulţumim

Deci aici este adevărul pe care-l suprimăm fără de harul lui Dumnezeu în vieţile noastre. Există un Dumnezeu. El este Creatorul tuturor lucrurilor şi nu este doar un dumnezeu ci El este singurul Dumnezeu. El este puternic – mult mai puternic decât orice altceva, pentru că El a creat toate lucrurile. El este veşnic pentru că nu a existat nimic în afara Lui care să-L fi putut aduce în existenţă. De aceea noi trebuie să existăm ca să reflectăm slava Sa şi nu să concurăm cu El pentru slavă. Şi trebuie să existăm într-o dependenţă totală de El. Nu noi Îi dăm ceva Lui, ci El ne dă nouă. Şi de aceea trebuie să trăim într-o atitudine de permanentă recunoştinţă.

Acesta este adevărul pe care-L suprimăm în nelegiuire. Este confirmat şi în versetele 25 şi 28. Versetul 25: "căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu [remarcaţi că adevărul care se schimbă, adevărul care se elimină, adevărul care se suprimă este adevărul despre Dumnezeu], şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin." Ceea ce este la fel cu a spune, "ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au adus mulţumiri, ci au slăvit creatura şi şi-au asumat meritul pentru ceea ce era doar al lui Dumnezeu." Ei au schimbat închinarea faţă de Dumnezeu cu închinare faţă de sine. Au suprimat adevărul că Dumnezeu este infinit de glorios şi că noi suntem total dependenţi de El.

Sau uitaţi-vă la versetul 28: "Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor [literal: n-au fost de acord să-L aibă pe Dumnezeu în cunoştinţa lor], Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate." Nefiind de acord să-L aibă pe Dumnezeu în cunoştinţa lor este acelaşi lucru cu "suprimarea adevărului." Dumnezeu este adevărat, dar noi nu-L dorim în cunoştinţa noastră, aşa că vom suprima acest adevăr. Îl vom schimba. Îl vom distorsiona. Îl vom ascunde. Vom fugi de el. Şi în cele din urmă, vom deveni orbi faţă de el.

Această orbire este tema din Romani 1:21 şi în versetele imediat următoare. "fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat." Cu alte cuvinte, o parte a stării noastre în procesul acesta de suprimare a adevărului cu privire la Dumnezeu este că inimile noastre se întunecă. Nu suprimi adevărul pentru că îl vezi şi nu-ţi place, ci pentru că nici nu-l mai vezi. De aceea atât de mulţi vor spune, "Nu suprim adevărul lui Dumnezeu; eu nu cred că există un adevăr de suprimat cu privire Dumnezeu." Pavel ar spune, "Singura explicaţie pentru o astfel de atitudine în această lume pe care a creat-o Dumnezeu este o inimă întunecată – orbire faţă de realitatea divină."

Deci să rezumăm care este adevărul pe care-l suprimăm. Adevărul este că Dumnezeu există. El este veşnic şi infinit puternic. El ne dăruieşte tot ceea ce avem. De aceea el este în mod glorios atot-suficient şi nu are nici o nevoie pe care să i-o împlinim noi. Adevărul este că motivul existenţei noastre este de a fi recunoscători pentru tot ceea ce ne-a dat El şi pentru a reflecta gloria Sa prin modul în care gândim, simţim şi acţionăm (vedeţi Psalmul 50:23).

Noi căpătăm binecuvântarea şi El primeşte slava

Cu alte cuvinte, adevărul este că universul este în mod radical centrat pe Dumnezeu: vine de la El, şi există ca să reflecte slava Sa. Şi viaţa umană ar trebui să fie în mod radical centrată pe Dumnezeu – nu lucrând pentru Dumnezeu ca şi cum Dumnezeu ar fi o divinitate în nevoie, ci prin a-i fi recunoscători şi prin a ne bucura în harul prin care ne este dăruit atât de mult bine, chiar şi în mijlocul suferinţei grele.

Nu treceţi pe lângă implicaţiile de aici, pentru că se relaţionează foarte profund la adevărul pe care-l preţuim aici la Bethlehem. Iată adevărul: există două cerinţe majore ale lui Dumnezeu de la vieţile oamenilor - 1) ca noi să ne bucurăm de bogăţiile lui Dumnezeu pentru noi (aceasta este recunoştinţă), şi 2) ca noi să reflectăm sau să să arătăm slava Sa. Să nu treceţi cu vederea lucrul acesta. Este chiar aici în versetul 21: "măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit." Înseamnă că Dumnezeu a creat un univers în care noi primim binecuvântările şi El primeşte slava. Iar modul în care Dumnezeu primeşte slava este prin aceea că noi ne bucurăm în El ca şi Dătător atot-suficient al tuturor lucrurilor.

S-ar putea să întrebi: De ce n-a subliniat Pavel aici că falimentul omenirii este falimentul de a-L slăvi pe Dumnezeu şi de a se încrede în El? De ce cade accentul pe recunoştinţă şi nu pe credinţă? Cred că motivul este că încrederea, sau credinţa se referă la modul în care se va relaţiona Dumnezeu la noi în viitor. Dar revelaţia naturală – ceea ce putem învăţa despre Dumnezeu din natură – nu comunică clar promisiunile lui Dumnezeu. Promisiunile lui Dumnezeu vin prin revelaţia specială a Scripturii, de aceea încrederea sau credinţa în promisiunile lui Dumnezeu devin atât de esenţiale în modul cum Îl slăvim pe Dumnezeu în conformitate cu Scripturile (vezi Romani 4:20).

Deci iată adevărul: Dumnezeu există. Dumnezeu este veşnic şi infinit de puternic. Dumnezeu este dătătorul fiecărui dar bun. Şi de aceea motivul pentru care noi existăm – datoria noastră principală, punctul culminant pentru care am fost creaţi, şi porunca scrisă în fiecare inimă – este de a arăta slava acestui Dumnezeu măreţ, zilnic, oră de oră, pe măsură ce trăim bucurându-ne de bogăţiile Sale pentru noi.

Şi acesta este adevărul pe care îl urâm şi îl suprimâm în nelegiuire,

"... care înăduşă adevărul în nelegiuire"

De ce facem aceasta? Cheia este dată în cuvintele, „în nelegiuire.” Versetul 18b: "... care înăduşă adevărul în nelegiuire."

De ce nu spune Pavel în versetul 18b, "... care înăduşă adevărul în necinstire"? Pentru că adevărul suprimat este evlavia. Despre aceasta am vorbit: despre evlavie. Slăvindu-L pe Dumnezeu şi mulţumindu-I lui Dumnezeu – aceasta este evlavia. N-ar însemna prea mult să spunem, "... care înăduşă evlavia în lipsa lor de evlavie (nelegiuire)."

Dar în contextul Scripturii înseamnă foarte mult să se spună, "... care înăduşă adevărul în nelegiuire." Nelegiuirea este orientarea vieţii care merge mână în mână cu necinstirea – cu respingerea adevărului că slava lui Dumnezeu este centrală în viaţa ta. Deci cum se întâmplă aceasta?

Există numeroase locuri unde vedem cum se întâmplă. Haideţi să privim în a doua epistolă a lui Pavel către Tesaloniceni şi într-un pasaj din învăţăturile lui Isus.

În 2 Tesaloniceni 2, Pavel descrie finalul acestui veac şi marea apostazie şi decepţie care vor veni în lume în zilele acelea. El spune că cel nelegiuit va veni, (versetul 10) "cu toate amăgirile nelegiuirii (adikia, acelaşi termen ca şi în Romani 1:18) pentru cei ce sunt pe calea pierzării." Vă rog să remarcaţi că nelegiuirea amăgeşte; înăduşă adevărul. Pavel continuă şi spune că ei pier "pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi." Cei care sunt amăgiţi în nelegiuire nu primesc dragostea adevărului. Ei suprimă adevărul şi îl evită. Nu-l iubesc. De ce? Continuă în versetele 11-12: "Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci [şi aceasta este esenţialul] au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi."

De ce resping ei adevărul, de ce îl înăduşă şi nu-l iubesc? Pentru că "au găsit plăcere în nelegiuire." Când iubeşti păcatul, nu poţi iubi adevărul. Adevărul este prea ameninţător. Ameninţă să-ţi ia toate plăcerile ilicite. M-aş aventura să spun că de fapt toată falsitatea vine din aceasta: o mai puternică afecţiune pentru plăcerile păcatului. Aceasta este nelegiuirea. A iubi păcatul mai mult decât Îl iubeşti pe Dumnezeu şi decât iubeşti adevărul Său.

Deci vedeţi că problema adevărului este o chestiune a inimii mai înainte de a fi o chestiune a minţii. Când inima este îndrăgostită de mărire de sine, de independenţă şi de plăcerile păcatului, mintea în mod inevitabil va distorsiona adevărul sau îl va înăduşi ca să poată proteja idolii din inimă. Noi nu avem nevoie doar de idei noi sau de mai multe informaţii, ci de o inimă nouă şi de un set nou de pasiuni, dorinţe şi plăceri.

Priviţi aceasta încă o dată în Ioan 3:19-21. Veţi vedea aceeaşi analiză a inimilor noastre păcătoase şi motivul pentru care suprimă ei adevărul lui Dumnezeu. Isus a spus, "Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina [Adevărul!] în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele." Remarcaţi: este o chestiune de dragoste şi ură. Oamenii iubesc întunericul. De ce? Isus a spus că din cauză că faptele lor sunt rele. Adică, din cauză că sunt nelegiuiţi. Lumina şi adevărul vor scoate la iveală aceasta. Întunericul le ascunde. De aceea noi înăduşim adevărul şi astfel protejăm urâţenia dorinţelor noastre cu întunericul.

Isus continuă în versetul 20: "Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se dovedească faptele." Aici este cheia. De ce n-am veni noi la Lumină, la Adevăr? Din cauza nelegiuirii. Noi urâm Lumina. O evităm dacă putem. Şi dacă nu putem, atunci o răstălmăcim, o distorsionăm şi îi dăm o răstălmăcire a îndreptăţirii de sine. Şi în toate acestea suprimăm adevărul.

Nu o deficienţă mentală, ci una morală

Deci iată marea lecţie care trebuie învăţată: motivul pentru care mintea evită, distorsionează, manipulează şi suprimă adevărul lui Dumnezeu este nu în primul rând datorită unei deficienţe la nivel mental, ci pentru că suntem deficienţi la nivel moral. Noi înăbuşim Lumina slavei şi puterii lui Dumnezeu pentru că iubim întunericul propriei noastre independenţe. Ne iubim păcatele noastre, auto-determinarea noastră, şi de aceea suprimăm Adevărul că Dumnezeu este Dumnezeu şi că noi ar trebui să depindem de El şi să trăim pentru slava Sa.

Şi acest lucru, spune Pavel în Romani 1:18, este motivul pentru care se descoperă mânia lui Dumnezeu. Această înăbuşire a adevărului slavei, puterii, dumnezeirii şi bunătăţii Sale, din cauza adulterului nostru cu nelegiuirea, Îl face furios pe Dumnezeu. Iar noi ar trebui să tremurăm.

Este vreo nădejde pentru noi? Nădejdea se găseşte în versetele 16-17. "fiindcă ea [Evanghelia] este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă." Cu alte cuvinte, din cauză că suntem nelegiuiţi şi în nelegiuirea noastră suprimăm adevărul, singura noastră nădejde este ca neprihănirea pe care o cere Dumnezeu de la noi să ne fie dată fără plată, şi anume, însăşi neprihănirea lui Dumnezeu, pentru ca noi s-o primim prin credinţă. Poţi primi şi tu această neprihănire în această dimineaţă ca urmare a morţii şi învierii lui Isus care a plătit datoria, pentru ca oricine crede în El să fie mântuit.


© Desiring God

Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi: De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org.

©2014 Desiring God Foundation. Used by Permission.

Permissions: You are permitted and encouraged to reproduce and distribute this material in its entirety or in unaltered excerpts, as long as you do not charge a fee. For Internet posting, please use only unaltered excerpts (not the content in its entirety) and provide a hyperlink to this page. Any exceptions to the above must be approved by Desiring God.

Please include the following statement on any distributed copy: By John Piper. ©2014 Desiring God Foundation. Website: desiringGod.org