Nu mi-e ruşine de Evanghelie


Romani 1:16

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului.

Astăzi vom lua "Evanghelia lui Dumnezeu" şi laudele noastre pentru Dumnezeu şi vom merge pe străzi. Vom merge şi vom cânta, ne vom ruga şi vom trâmbiţa credinţa şi dragostea noastră pentru toţi cei care ne vor asculta. Lucru care pentru mulţi va naşte întrebarea: Îmi este ruşine să fac aceasta? Se pare că Domnul a hotărât o sincronizare a seriilor noastre din mesajele din Romani astfel încât textul de astăzi este Romani 1:16, şi în special cuvintele de început: "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos." Acest verset cât şi următorul sunt inima cărţii Romani - un fel de afirmaţie tematică a cărţii. Aşa că vom petrece cel puţin trei săptămâni studiind versetul 16.

Ce face ca o persoană să se simtă ruşinată?

Astăzi ne vom concentra atenţia pe cuvintele: " Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelie." Observaţi legătura cu versetul 15! Motivul pentru care Pavel este dornic să predice Evanghelia în Roma este acela că lui nu-i este ruşine de Evanghelie. Haideţi să începem cu întrebarea generală: Ce face ca o persoană să se simtă ruşinată? Iată câteva exemple:

1) Haideţi să presupunem că un băiat se laudă înaintea prietenilor săi că poate să-l întreacă la fugă pe băiat mai slab venit de curând în cartier. Aşadar, copiii stabilesc o întrecere - să spunem o cursă în jurul unui grup de case delimitat de două străzi. Ambii băieţi merg mai întâi pe aceste alei ca să vadă unde sunt toate obstacolele şi unde trebuie să se întoarcă. Apoi se duc la linia de sosire. Copiii din cartier sunt toţi acolo şi privesc. Cineva spune, "Pe locuri, fiţi gata, start!" Şi băiatul care s-a lăudat mai devreme este pur şi simplu acoperit de praf. Băiatul slăbuţ şi nou venit termină cu 35 sau 45 de metri înaintea lăudărosului. Când se întâmplă aceasta este foarte probabil ca lăudărosul să se simtă ruşinat. Simte că s-a făcut de râs.

2) Sau să presupunem că un elev de care nu-ţi place la şcoală are tatăl în închisoare. Şi să presupunem că râzi de el din cauza aceasta şi îi atribui diferite porecle şi mai spui şi altora că tatăl lui este un escroc. Şi te lauzi că tatăl tău este un angajat plin de succes al unei bănci importante. Apoi într-o zi te duci acasă şi afli vestea groaznică că tatăl tău a fost arestat şi învinuit de delapidarea a sute de mii de dolari. A doua zi nici nu mai vrei să te duci la şcoală pentru că îţi este aşa de ruşine - atât pentru tatăl tău cât şi pentru tine.

3) Sau să spunem că pui foarte mare preţ pe felul cum arăţi - părul trebuie să stea aşa cum ar trebui să stea şi hainele trebuie să fie de un gust perfect. Eşti invitată la o petrecere şi te sfătuieşti cu privire la ceea ce să porţi şi cum să arăţi, cu oamenii pe care îi consideri sfătuitori de încredere. Dar când ajungi acolo îţi dai seama că te-ai îmbrăcat cu totul nepotrivit. Eşti atât de jenată încât nici nu vrei să intri în cameră.

4) În final, să spunem că ai un rol într-o piesă - unul mic poate, pentru că eşti emoţionat şi nu prea te pricepi la actorie. Poate că ai doar două replici într-un moment cheie al piesei. Memorezi replicile. Piesa începe. Inima ta bate cu putere de parcă vrea să-ţi iasă afară din piept. Publicul este numeros. Toată lumea joacă frumos şi la un standard înalt. Momentul tău se apropie. Şi exact în acel moment îngheţi. Încerci să spui cele două replici. Toată lumea se uită la tine. Dar nu poţi să scoţi nici un sunet. Cineva îţi şopteşte replicile. Dar fără folos. Apoi ceilalţi actori se adună în jurul tău. Fugi de pe scenă, şi ai vrea să poţi fugi de pe planetă, pentru că te simţi atât de ruşinat.

Ştim cu toţii ce înseamnă să fii jenat, sau să-ţi fie ruşine.

Ce ar putea să te împiedice să te simţi jenat sau să-ţi fie ruşine în situaţii ca acestea? Ei bine, un răspuns ar fi că nişte picioare mai puternice nu te-ar fi lăsat să pierzi cursa şi să te faci de ruşine înaintea băiatului slăbuţ. Un tată mai onest nu ar fi delapidat, astfel încât să nu-ţi fie ruşine cu el. Şi cu nişte sfaturi mai bune de la prietena ta nu te-ai fi îmbrăcat nepotrivit pentru petrecere. Iar emoţiile mai bine stăpânite în faţa unui grup te-ar fi ajutat să-ţi aminteşti replicile şi să le spui cu perfecţiune. Cu alte cuvinte, ai putea evita sentimentele de ruşine dacă tu, familia ta şi prietenii tăi ar putea să te prezinte în cea mai bună lumină şi să nu lase pe nimeni niciodată să aibă sentimente negative cu privire la tine.

Evanghelia provoacă ruşine şi aduce eliberare de aceasta

Acum când Pavel spune în Romani 1:16 că "lui nu-i este ruşine de Evanghelie", este aceasta ceea ce-l face pe el să nu-i fie ruşine? Scapă el de sentimentul ruşinii pentru că se prezintă pe sine în cea mai bună lumină? Nu. Ci exact opusul. Credinţa şi predicarea Evangheliei l-a pus pe Pavel tot timpul într-o lumină proastă. I-a întărâtat tot timpul pe alţii să-l facă de ruşine. El ne listează modurile în care era dat de ruşine în lucrarea Evangheliei (în 2 Corinteni 11:23-26):

...în osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi...

Cu alte cuvinte, modul în care Pavel nu se ruşina de Evanghelie nu era faptul că se putea prezenta în cea mai bună lumină sau că avea destulă pricepere astfel încât oamenii să-l placă întotdeauna şi să aprobe ceea ce făcea. Uitaţi-vă înapoi la Romani 1:14, " Eu sunt dator şi Grecilor şi Barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi." Atunci când Pavel se uita la o lume imensă de necredinţă din vremea sa, se simţea dator faţă de toţi. Nu se uita cu dispreţ la pagânii din vremea sa. Aveţi grijă să nu cumva să faceţi asta. Stilul nostru de viaţă conservator a fost aşa de politizat în America încât alunecăm foarte uşor în sentimente mai degrabă de dispreţ decât de îndatorare faţă de cei necredincioşi. Însă nu aşa stăteau lucrurile cu Pavel, cu toate că ura păcatul. Pavel, se simţea mai degrabă aşa de copleşit de harul nemeritat arătat lui, încât se considera pe sine dator faţă de toţi - Greci şi Barbari, învăţaţi şi neînvăţaţi.

Însă doreau oamenii aceştia lucrul cu care le era el dator? Oare vecinii şi colegii necredincioşi de lângă tine doresc ceea ce ai să le dai? Nu mulţi doresc lucrul acesta. În 1 Corinteni 1:22-23 Pavel spune, "Iudeii, într-devăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie." Pavel avea o datorie de plătit faţă de Iudei, faţă de Greci şi Barbari, dar majoritatea acestora - cum de altfel se întâmplă şi astăzi - nu au dorit mesajul lui de dragoste, de har şi de speranţă. Pentru majoritatea, mesajul acesta era o nebunie şi o piatră de poticnire.

Deci, înainte de a putea vedea în Romani 1:16 că Evanghelia este baza eliberării lui Pavel de ruşine, vedem că Evanghelia a fost mai întâi baza ruşinării sale. Evanghelia face două lucruri: descoperă un comportament ruşinos în cei care nu vor crede în ea. Şi dă eliberare de ruşine celor care cred în ea.

"Tu care i-ai salvat pe alţii, salvează-te pe tine."

Ce au făcut Isus şi Pavel cu ruşinea aruncată asupra lor?

Ce a făcut Isus cu toată această ruşine – cu tot acest comportament care-l făcea de ruşine? Tu ce ai face cu aceasta? Evrei 12:2 ne spune ce a făcut cu ea: "pentru bucuria care-i era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu." Isus a dispreţuit ruşinea. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că atunci când ruşinea a început să-i ameninţe inima şi să-l ispitească să abandoneze o mărturie clară şi ascultătoare faţă de Dumnezeu şi Evanghelie, el a spus ruşinii, "Ruşine, te dispreţuiesc. Nu-ţi voi ceda. Nu-ţi voi da nici o satisfacţie. Poţi să-mi faci tot ce vrei - pe o perioadă scurtă - dar nu te voi asculta, nu te voi urma şi nu-ţi voi ceda. Te dispreţuiesc şi nu te voi lăsa să mă conduci."

Cum a putut face el asta? Cum poţi face tu asta? Evrei 12:2 spune că el a făcut-o "pentru bucuria care-i era pusă înainte." Ruşinea îndepărta orice suport pământesc pe care îl avea Isus: prietenii au cedat în faţa unui abandon ruşinos; reputaţia sa a cedat în faţa batjocurii ruşinoase; decenţa sa a cedat în faţa goliciunii ruşinoase; comfortul lui a cedat în tortura ruşinoasă. Deci, dacă toate ajutoarele prezentului îi erau înlăturate printr-o persecuţie ruşinoasă, cum de nu a capitulat înaintea unei asemenea mari ruşini? Evrei 12:2 spune, că El nu şi-a ancorat inima în ajutoarele prezentului, ci în bucuria viitoare în care urma foarte curând să "şadă la dreapta tronului lui Dumnezeu."

Cu toate că era dat de ruşine, lui Isus nu-i era ruşine de Dumnezeul şi Tatăl Său. De ce? Pentru că Dumnezeu avea putere să-L salveze de la moarte şi să-i dea o slavă atot-satisfăcătoare la dreapta Sa pe vecie.

"Căci mie nu mi-e ruşine" – cu toate că toţi aceşti Greci educaţi îşi bat joc de mine că predic nebunii şi Iudeii necredincioşi mă iau în râs pentru că predic un Hristos fals - mie nu mi-e ruşine de această Evanghelie. De ce? Pentru că ”este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire.” Cu alte cuvinte, mesajul răstignirii lui Hristos de dragul păcătoşilor, a învierii din morţi a lui Hristos ca şi Fiu al lui Dumnezeu în putere (1:4), al harului dăruit gratis celor ce cred în Isus - acest mesaj îi va aduce la mântuirea veşnică pe toţi cei care se bazează pe El.

Ruşinat, dar fără să-ţi fie ruşine

Aşadar cum depăşeşti sentimentele de ruşine atunci când eşti făcut de ruşine pentru că crezi şi împărtăşeşti Evanghelia? Răspuns: te gândeşti la puterea Evangheliei de a aduce păcătoşii iertaţi la o bucurie finală şi veşnică. Nimic în lume nu poate face lucrul acesta ci numai Evanghelia lui Isus Hristos. Iudaismul (care se poticneşte de Isus), budismul, hinduismul, islamul - toate acestea nu au un Mântuitor care să poată rezolva problema separării prin păcat de un Dumnezeu sfânt şi să ofere păcătoşilor speranţă prin credinţă şi nu prin fapte. Numai un singur mesaj salvează păcătoşii şi-i aduce în siguranţă în prezenţa lui Dumnezeu - Evanghelia lui Isus Hristos. Ea singură este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire.

De aceea , Pavel ar spune - Isus Însuşi ar spune - să suferi, da. Să fii neînţeles, da. Să fii făcut de ruşine, da. Dar să nu fii ruşinat. Vei fi făcut de ruşine, dar nu trebuie să fii ruşinat. Pentru că mesajul lucrării de mântuire a lui Dumnezeu în Hristos este singurul mesaj final triumfător din lume. Durere pe termen scurt. Câştig pe termen lung. Pentru bucuria (mântuirii) pusă înaintea ta, ia-ţi crucea, urmează-L pe Isus, fii făcut de ruşine şi dispreţuieşte ruşinea.

În încheiere, daţi-mi voie să punctez cum se petrec lucrurile în zilele noastre. Cum te fac de ruşine oamenii astăzi pentru că crezi şi răspândeşti Evanghelia? Nu este la fel cum era în anii '60. L-am auzit pe Alistair Begg spunând recent că prietenii săi necredincioşi îl criticau în anii '60 pentru că ei nu credeau că Evanghelia este adevărată. În anii '90 îl critică pentru faptul că el afirmă că există adevăr. Cu alte cuvinte, astăzi ruşinea nu este să ţi se spună că greşeşti, ci să ţi se spună că eşti arogant dacă crezi că alţii greşesc. Nu este vorba că ai o gândire greşită, ci că ai o atitudine greşită. Concepţia ta despre lume nu este considerată a fi defectuoasă, ci pasivă. Cea mai mare armă folosită astăzi în lumea afirmaţiilor religioase pentru a te face de ruşine, este acuzaţia că eşti intolerant şi de aceea eşti rău intenţionat şi egoist.

Faţă de acestea noi trebuie să răspundem cu consecvenţă: Lucrul cel mai plin de dragoste din lume este să spui adevărul despre calea mântuirii. Dacă Isus a zis, "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine," atunci, de dragul dragostei, noi trebuie să ne plătim datoria faţă de lume, şi să dispreţuim ruşinea "toleranţei" anilor '90 şi să le spunem, "În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi." (Fapte 4:12). Evanghelia lui Hristos singură este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire.

© Desiring God

Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.

Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi: De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org.